Social Icons

Cu prietenii in Parang

Data: 09.12.2007
Participanti: Multi!!!!!!!!!!
Locatie: Parang

Tura asta nu mi-o mai amintesc foarte bine. Stiu doar ca am fost o gramada de prieteni pentru o prima tura serioasa de ski in vederea incalzirii pentru Austria.

Ne intalnim in OMV-ul din Petrosani. Vine si Ilie. De mult nu am mai fost atatia.
Vremea e superba. Pe la 12.00 ajungem in statiune.

Panatani a facu rost de cazare la Steli. Cabana e super. Seamana cu casele asiatice construite pe inaltime din lipsa de spatiu. Ne cazam si la ski. Aflu ca s-a deschis...Europartia. Suna pompos.

Cu ajutorul abil.itatilor de nociator a lui Ilie facem rost de ceva abonament pentru jumatate de zi aproape Moca.
Daca e vorba de abonament...clar: ski pana la epuizare, ca sa ne scoatem parleala.

Pana acuma mi se pare cea mai interesanta partie "amenajata" din Romania. Scurta, dar suficient de solicitanta. N-au auzit inca de ratrack, de curatat partia de pietre, dar e OK.

Skiem la norma. Dupa 2 ore ni se pare ca a trecut o vescnicie. "Trebuie" sa mai skiem inca pe-atata. Incet, incet se incazesc si picioarele si incepe sa mearga treaba. Regret ca nu am venit cu ski-urile de partie pe pietrele astea...

Ne mai oprim din cand in cand la o hidratare:


In sfarsit se termina si prima zi de ski pe sezonul asta. La cabana. O sueta cu prietenii. Mancare, bere distractie. Seara tipica de ski :)

Penrtru a doua zi planuim hotarati o tura pe ski-uri pana pe Carja cu Elena. Zis si facut. Asa ca ne trezim pe la 10.00, cu o febra in picioare de abia ne mai miscam. Cu suficienta bere in cap ca sa nu prea am chef de nimic.
Dar am zis, am zis. Ne putem pieile pe ski-uri si dai la deal.

Mai ii mult pana pe Parangul Mic ?!
3 sau 4? Sigur nu am trecut de-a 5 bere. De ce n-am ramas pe partie?!


Bun, Bun, peisajul e frumos, nu trebuie sa car aparatul ala greu dupa mine, dar chair trebuie sa urcam pe-aici?


Bun! Gata. Am ajuns. Asta asa ca sa nu zicem ca am fost doar la o tura de ski de partie. Carja?! Good joke. N-am chef si gata.


Elena si ski-urile:


Coboram destul de anarhic de pe Parangul Mic. Inapoi in statiune mai facem cateva coborari pe partie. Unde imi mai revin cata.

Jos la masini, directia Timisoara.
Ca tura de incalzire a fost super. Si ca atmosfera ...si mai si.

Ati ghicit: Tarcu!

Data: 19.01.08 - 20.01.08
Participanti: Elena,Alex (adica eu, sa nu intre lumea la idei)
Locatie: nu mai zic nimic....

Bun, deci la numai o saptaman de la intorcerea din Austria ne-am dus la ski pe Muntele Mic. Nu stiu de ce exact. Dar ne-am dus. Numai Elena cu mine.

Mariuta e din nou reparata. De data asta o lasam la telescaun. Unde nu e neam de zapada. Urcam cu telescaunul.
Sus cald. Foarte cald. Numai bine sa topeasca zapada de pe partie.

Ne punem sa skiem. 3 RON biletul. Bag picioarele in ea de treaba!!!!!!!!! Cine naiba a pus Austria aia asa de departe. Asa ca facem fiecare coborare pe indelete. Ne facem ca admiram peisajul. Ne facem ca ne odihnim. Doar, doar mai trece timpul...

Apare si Nosu. Coboram la Coco la cabana, mancam si facem planuri. Nosu are planuri mari. Cele mai mari. Dar nu le divulg.

Mai facem ceva ture impreuna. Povesti. Si in sfarsit se face ora 16.00 cand consideram ca o putem lua catre Cuntu.
Si impreuna cu Elena pornim la drum. Aproape tot drumul l-am facut pe intuneric, la lumina lunii care aparea din cand in cand printre nori. Nu am mai aprins frontale si am mers asa in liniste pana la Nea Puiu. A fost o tura frumoasa. Mai deosebita decat clasicele ture pana in Cuntu. Chiar ne-a placut.

Nea Puiu ne astepta. Tuica fiarta, ceai fierbinte si clatite. Ca in povesti. Am stat si am motait la lumina focului care duduia in teracota. Atmosfera de basm.

Dimineata ne-am trezit cu noaptea in cap pe la ora 9.00. Afara ploua. Asa ca am mai lenevit inca vreo 2 ore. Am mancat pe indelete si am luat-o la vale catre masina.

Vreme de stat in casa, baut bere si jucat pe calculator. Ceata, noroi, ploaie.

Pe drum ne intalnim cu Romeo care iesie si el la o tura....doar asa ca sa vada cum e cu rachetele de zapada. Ne intersectam drumul de cateva ori cu "fetele", dupa care ajungem la masina si fuga in Timisoara.

Daca n-ar fi fost povestile cu Nosu, tura la lumina lunii si noaptea de vis la nea Puiu ...Hei, dar stai ca pana la urma n-a fost chiar o tura ratata !!!!

Dar poze nu va arat. Ca sigur v-ati saturat!!!!

Cand scriu RT-ul, primesc un mail de la Rudi. Daca totul merge bine in week-end pe Arpasel.

Stubaital 2008

Data:05.01.2008-12.01.2008
Participanti: 13 (asta-i numarul, nu numele)
Locatie:Stubaital

Asta-i link-ul catre poze, pentru cei care nu au chef sa citeasca profundele cugetari si aberatii literare de mai jos:
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/StubaitalSkiInTyrol

Asa: tura sezoniera de ski. Si de fapt singura tura de SKI pe an.

Asta daca nu se pun la socoteala partiile de 500m, cozile de 20minute, inghetatul pe singurul telescaun sau teleski, partiile neamenajate, injuraturile si preturile exorbitante de la noi.

Anul asta am reusit sa fraieresc jumatate din colegii de lucru sa vina se ei. La final se pare ca toti au fost mai mult decat multumiti ca i-am "fraierit".

Sambata dimineata vine Adi si ne pescuieste. Cu "Ionela" (cunoscatorii stie) pe bord ii dam bice spre Stubai. E o chestie sa stai si in spate in masina si sa nu te gandesti cand cedeaza urmatoarea piesa...

Nu o sa ghiciti unde ne-am cazat: exact unde ne cazam de 4 ani ?!

Stim deja orarul autobuzului. Ca sa scurtam RT-ul, o sa va prezint cantonamentul:

- ora 6.30 trezire (eu) urmat pana la 7.00 de Elena si Oco
- cafea + zacut pana la ora 7.45. Intre timp se umple bucataria cu Adi,Simo, Relu si Diana.
- prindem autobuzul de 8.02. Dormitat pana la Mutterberg
- ski pana la ora 12.00.
- mancat sandwich-uri.
- 12.30 -16.40 ski.
- 17.30 ajungem la cabana.
- 18.30 -00.00 (uneori ne culcam chiar si pe la 21.00, 22.00), mancare, bere, whisky.

Zapada: mai mult decat suficienta. In fiecare zi s-a putut cobora fara problema pana jos la autobuz
Temperaturi: cred ca minima a fost -7. Deci, de-a dreptul tropical pentru zona aia.
Vizibiliatate: o zi jumatate ceata (dar si aia, acceptabila), restul senin bec.

Se pare ca am prins fereastra de vreme buna: cu o zi inainte sa venim noi, nu mergea nimic din cauza vantului. In ziua in care amplecat, se punea problema daca porneste ceva, tot din cauza vantului.

Asta a tinut 6 zile fara nici cea mai mica variatie. Si cel putin d.p.d.v a lui Elena si a meu a fost printre cele mai faine ture de ski.

Am uitat sa mentionez ca primele 4 zile am skiat impreuna cu Konstantin. De la care am invatat multe. Dar nu-i zic si lui si oricum nu stie el romana...Dar chiar am invatat multe.

Primele zile am stat cu Elena pe partii. Le-am baleiat pe rand pe toate, ca sa incalzim motorul. Treptat am iesit offroad, pe asa numitele "ski route".
Am vrut sa skiem pana ni se face scarba de ski. La nici 2 saptamani dupa, realizez ca din pacate n-am reusit.

Mai jos sunt ceva poze, insotite de comentarii fara rost:

Da!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Deci asta n-ar mai avea nevoie de nici un comentariu...dar nu ma pot abtine
Genunchii flexati, tibia apasa pe limba claparului. Fundul in spate. Piciorul din deal incordat. Pe el s-a lasat toata greutatea.
Batul folosit pentru pivotare si...concomitent miscarea de arc in sus pentru a termina cristiana. Privirea mereu inainte. Abdomenul relaxat pentru a prelua socul de pe moguli. Si mai ales: centrul de greutate in fata, cat mai fata (Konstantin stie, ce mai).

Si bineinteles toate astea exagerate ca sa dea bine in poza. Stiu ca sunt perfect. N-am ce face, trebuie sa-mi duc crucea...

O parte din grupul cu care am fost. Nu vi-i enumar. Daca nu-i stiti, pierderea voastra. Tot ce sper ii ca si la anu' mergem tot impreuna. Si pana atunci mai gasim ceva motive sa facem poze din astea.


Asta n-ar fi trebuit s-o pun in blog. Nu de alta, dar o umbreste pe aia cu mine. Dar la asta nu mai comentez. Inca un an si il prind eu pe Konstantin...


My girl!!!!!!!!! Ce mai! Acuma 4 ani nu stia sa stea pe ski-uri. Si uita-te acuma, domne ! Bine, na, recunosc, e si meritul lui Elena nu numai a antrenorului...


Asa...inca o poza care ma scoate din sarite. Sa vedem: acuma ne uitam numai in fata (sa zicem vreo 90 de grade dintr-o panorama). Bun...si ce vedem vreo 40 de creste Piatra Craiului sau Arpasel, cam toti Meridionali concentrati in numai vreo 4 sau 5 vai.
Asta asa, ca ai motivatia sa faci 800km dus-intors si 2 zile pe drum cpentru Piatra Craiului....
Si poza nu e panoramica....
href="http://3.bp.blogspot.com/_3NxGtAn5KeU/SO0DYy_w2ZI/AAAAAAAAKqM/brKEvrsnDn8/s1600-h/IMG_2651.JPG">


Versiunea completa (si fara comentarii) o gasiti la:http://picasaweb.google.com/Hoinarii/StubaitalSkiInTyrol

O tura de duminica

Participanti: Elena, Oco, Nosu, eu
Data: 13.12.2008
Locatie: Tarcu

Dupa cum se numeste cred ca a fost o tura de o zi. Ca nici pe asta nu mai tin prea bine minte.
Hai ca ma stradui:
Imi amintesc ca il pescuim pe Oco de la Profi de pe Sagului si pornim catre telescaun. Ajunsi aici, mumu zapada. Gheata si pana in 10 cm stratul de nea. Hoatarasc (singur, ca Elena doarme si Oco nu are nimic impotriva) sa mergem mai departe cu masina.

V-am zis ? Ne-am luat si noi in sfarsit masina ! E un jeep verde cu toate cele. Asa ca la volanul jeep-ului ii dam la deal. Gheata, zapada incepe sa creasca, Mariuta n-are treaba. La o curba se trezeste si Elena:
"Mai e pana la telescaun?"
"Mai un pic si suntem in Jigorea..."

Zapada creste. Si tot creste. Mergem pe santurile facute de alte masini. Numai ca alea cred ca sunt mai inalte ca a noastra. asa ca ultima bucata pana in Jigorea o spalam bine pe burta pe Mariuta.

Una peste alata, ajungem in sa. A fost cel mai "tare" traseu de iarna pentru Mariuta si unapeste alta chestia care a dat culoare unui week-end clasic pe Tarcu. In Jigorea vreo 5-6 jeep-uri si Mariuta.

Ne pregatim cu voie buna de urcat pe impunatorul varf Tarcu (ma!!!!!!!!! daca mai vin o singura data aici in urmatoarele luni, imi tai venele). La fix apare si Nosu dinspre Muntele Mic.

In formatie de 4 pornim pe necunoscutul drum catre Cuntu (cred ca deja cunosc pomii de-acolo dupa nume...).
Ajungem in Cuntu unde nu imi mai amintesc ce facem, dar banuiesc ca am ocolit cabana si am dat-o direct catre Tarcu.

Ultimele ture pe ski-uri au aratat ca atat timp cat zapada e buna, la urcare nu ai nici un avantaj fata de mersul pe jos. Sunt convins ca in zapada mare si afanata e alta treaba. Dar pana atunci, Oco nu are nic un fel de handicap fta de noi.

Se pare ca Elena a inceput sa faca poze de la Cuntu in sus.

Asa...acuma sa facem comentarii fara rost pe marginea pozelor....

In drum spre momaia lui Vasile. (Cat de disperat trebuie sa fi incat sa ajungi sa cunosti numele mamailor de pe munte?! )
Da...Nosu cred ca la a -2a tura a lui pe ski-uri. Se tine excelent si are o vointa...


Km 13+453m si 32 de cm. Bulgarul de zapada 23890. Se pare ca era cald afara, ca doar de-aia skia Elena fara manusi, nu? Altceva: determinare, dorinta de a infrunta pericolele si neprevazutul. Mai departe...


Da...aici se vede maiestria artisului fotograf. Si cabana Tarcu pe fundal. Si ski-urile de care suntem foarte mandri.


Poza de grup la intrarea in cabana Tarcu. Apropo...asta imi aduce aminte de faptul ca inspre Sadovanu ne-am mai intanit cu niste colegi din Siemens. Ca de-aia suntem mai multi in poza. Deabracatu' e Ionut, cabanierul din Tarcu si un baiat de milionae. Ceea ce-mi mai aminteste de un lucru: sa scot poza la imprimanta si sa i-o duc.


Pregatiri de coborare (la asta nu mai am chef de comentarii desantate):


Deci: am coborat (anarhic, ca toate coborarile pe ski-uri de tura prin zapda cand afanata, cand placi inghetate). Dupa care...gata in Timisoara ca mi-e lene sa mai aberez.