Social Icons

Tineri in natura

Data: 25.10.13-27.10.13
Participanti: Elena, Alex, Ana, Vladimir
Locatie: Herculane
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

M-a distrat la culme denumirea asta.  Sub acest nume s-a desfasurat in week-end-ul ce a trecut actiunea prietenilor nostri de la clubul Alternative de remarcare a unui traseu din muntii Mehedinti.

 Echipa e pregatita de drum. Si de aceasta data suntem impreuna cu Vladimir. Acuma insa logistica este infinit mai complicata: vom dormi 2 nopti cu cortul sus deasupra cheilor Tesnei. Asta implica infinit mai multe bagaje de carat.

Prima mea tura de noapte. Nu tu laptic, nu tu pat moale, nu tu strangeri in brate. Ced ca astia au luat-o prea in serios cu muntele.

Mami, de obicei ne dezbracam cand facem nani. Acuma de ce trebuie sa luam toate hainele pe noi?

 Vladimir, ca un adevarat copil al naturii, a dormit in hamac. La final, a supravietuit ceea ce spune multe despre hotararea omului mic.


Peste noapte au aparut si restul tinerilor in natura. Dimineata, sub indrumarea lui Alin se face planul de actiune.

 Ia sa-si ia nenea doctorul manusa si sa faca un control... Echipamentului, evident!

 Mi-au cerut sa le fac poza. Nu puteam sa-i refuz, din motive evidente. Si ascutite.

Tabara de corturi. Peste tot in poiana aia uriasa era soare aproape toata ziua. Asta era singurul colt in care nu batea nici o raza cat era ziulica de lunga. Aici am stat noi.

 Semnul victoriei.

 Mama! Mama?! Ce face asta? Hei, imi pare rau pentru tot, dar nu ma lasa cu asta!


OK, daca scap de aici...ma fac mare.

 Alin si-a facut o echipa echilibrata: 7 fete si un sef. Le-a pus si la treaba. Ciudat e ca ele erau foarte obediente. De notat...

 Ma golan mic, ma! Ce faci tu aici, hmmm? Stai si bei bere? Treaba ii asta?

 Incepem cu un pom, continuam cu o bara...Important e sa facem ce ne place.

 Omul sfinteste locul. Uneori il si grebleaza.

Vechiul marcaj. 




 Un om, o drujba, o misiune.

 Miscare browniana.

 Hei tu asta mare!!! Mergem odata sau mai trebuie sa te odihnesti? Cat mai stau dupa tine?

Fata din iarba.

 Eu am fost scribul actiunii si carausul Anei. Restul chiar au facut ceva. Toti!

 Tot timpul m-am intrebat cum se nasc momaiile. Acuma am aflat.

 23 de oameni au luat la picior, topor, fierastrau, druba, grebla si pensula fosta poteca.

 Horia intr-o ipostaza inedita. Dupa ce se lasa de expeditii si scos dinti are asigurata o cariera stralucita in gradinarit.

"Fetele lui Alin"

 Pauza de masa in creasta.

 Vreis sa te joci cu melcul meu? Uite ce melc mare si fain am. Hai ca tata doarme si nu ne vede.

 T.r.a.i.l. Runnnning! Memorie mai buna are, pare a fi mai perspicace, acuma mai urmeaza sa ma si intreaca...

 Hot de biciclete convertit in gradinar de ocazie.

 O nuuuu, nu din nou! Auzi, tu esti calificat sa faci chestiile astea?!

 Debreifing. Sau bauta de dupa munca.

 Si toata lumea e a mea!!!!

 Fie frigul cat de mare.. n-am rima la indemana, dar oricum mai bine aici decat in camaruta din Timisoara. Plus ca aici sunt vedeta si in centrul atentiei.

 Hello world!

 Dupa o tura sanatoasa urmeaza o masa satioasa.

 Mardale, Vulturul, Markus, Ceasca si Doru - adevaratii Greucenii pe munte si la oala.

De data aceasta pe lumina  in Cheile Tesnei.

 Mami? Facem echipa la 7500? Vorbesc eu cu ochelaristul si face o derogare in regulament.

 Pfoaaaaiiii!

 Acolo departe am facut ultima tura de pana la MPC. A fost o tura memorabila. Adica am rememorat ceea ce uit constant: ca trebuie sa dormi noaptea, ca trebuie sa te hidratezi, ca trebuie sa te alimentezi.

Una peste alta am alergat printre sateni care se indreptau spre slujba de la biserica din Dobraia, printre turisti, sau complet singur prin covorul adanc de frunze. A fost superb. Si asta a mai indulcit starea de totala epuizare.

Fetele lui tata. O toamna superba, o tura frumoasa alaturi de prieteni.

Urmeaza MPC. Concursul. Singurul. A ajuns sa ma macine precum ulcerul (din fericire n-am avut, dar banui ca este la fel). Azi privesc cu condescedenta la cel care vroia sa ia startul in 5 octombrie. Cu un fel de mila intelegatoare. Pentru mine cel mai bun lucru a fost ca s-a amanat concursul.

Dar acuma vreau sa se termine. Nu conteaza cum, dar sa se termine.

Si stiu sigur ca dupa aceea voi mai avea parte de un week-end de vreme buna in care sa merg cu Elena la tura mea draga de MTB.

Parang alb

Data: 18.10.13-19.10.13
Participanti: Elena, Ale, Ana, Alin, Gianina, Radu, Vlad, Geta, Vladimir, Adi, Simona, Iulia
Locatie:Parang
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii

 Omul mic cu omul foarte mic. Ana si cu Vladimir au inceput sa se inteleaga de minune.

 Groapa Seaca a fost destinatia acestui week-end. Numai cuvinte de lauda vis-a-vis de conditii.

 Ben. Asa il chema. "Fraiere!!! Daca te apropii te distrug! (Tati ia-ma in brate ca namila aia baloasa vine catre mine...)".
 
 Libertate! Libertate! Cum naiba sa mai si umblu dupa ce m-ati incotosmanit asa?

  Vezi tu Vladimir? Nimeni nu ma crede. Acuma vezi cu ochii tai ce trebuie sa sufar in fiecare week-end.

 Si la drum noi am pornit

 MTB. Cursiera. Masina. Orice mijloc de transport, dar nu perpedes - mersul pe jos pe forestier e mai chinuitor si comparativ cu ...orice.absolut orice.

 Ana, esti norocoasa. Singura. De ce naiba n-am bagat eu furia rosie pe aici?

 Apa Jietului - bogata acuma datorita ploilor din ultimul timp

 Reuniune de familii.

 Radu! Hei Radu! Trezirea, ca mai avem de mers o bucata buna.

 Iei piatra, ridici mana, faci balans si dupa aia ii dai drumul. Ai inteles acuma?

Psss, ma tu, trezeste-te! Daca te trezesti si zici ceva poate scapi - altfel astia te duc la naiba. Ii cunosc...

 Deci: laptele e pentru amarasteni. Sponser! Sponser, asta e viitorul!

 Pe interminabilul forestier am pornit din nou.


Ahoi mare sef de trib! Unde duce drumul acesta?

 The Fathers!

 Or fi comestibile? Se zice ca orice ciuperca e comestibila. O data...

 Refugiul Agatat. Fiindca e un refugiu. Si fiindca e agatat pe stanca aia.

 Hai Ana sus ca cineva are scutecul plin. Si dupa experienta din Rodnei, acuma preferam sa facem operatiune la caldura.

 Auzi! Tu esti chiar masochist? Adica: te chinui cu un rucsac de 13 kg in spate, mergi  prin frig desi zici ca nu-l suporti.

 One BIG family. Adica multi.

 Ia, uite, sed si eu ase acilea. Da, draga, s-au indurat si de mine si mi-au dat niste lapte. Cu Activator.

 Radu inca doarme...

 Geta

 Auzi tu ! Nu vii la mine cu faze de genul:"Ana este mica". Ca se face Ana mare...

 Planul e plan, obsesia e obsesie: asa ca plecam mai departe.

 De fapt aici nu mai suntem pe traseu desi asa pare. Aici suntem pe autostrada oilor intr-un noroi pana la gat.

 Au! Ce dor mi-a fost de albastrul acesta. Dar numai de el - putea sa vina si singur, fara frigul care il insoteste tot timpul.
 Si tura de toamna se transforma treptat in prima tura de iarna.

 Mai astia au furat lacul Rosiile. L-au ascuns, ca tot mergem si de el nu mai dam.

 Si de linistea si de singuratatea care razbate de peste tot mi-a fost dor. Dar nu si de frig...

 Tu esti mica, eu sunt mare.

Cautand lacul disparut.

 Am ajuns si la lac. Moment bun pentru dezmortit Goanga si incarcat bateriile.

 Zapada. Asa se cheama chestia asta.

 Auzi ma tata: cand m-oi face mare poate te aduc si eu pe tine pe aici.

Incaltari de zapada.
Un fel de rosu, galben si albastru, dar anapoda. Si de fapt nu e galben ci verde, dar ce mai conteaza.

 Aceeasi formatie de saptamana trecuta, pregatita de retragere.

 De fapt frigul ca frigul ca Ana s-a obisnuit deja: ingheata si devine letargica. Problema mare era insa oftalmia, asa ca Elena i-a dat ochelarii.

 Bordul Tomii de Parang.

Geta si noii ei prieteni.

 Stiu mama, am prins miscarea: acuma e momentul ala in care se duce si se apuca de bea o lada de bere si ii ameteste pe restul cu povesti, nu? Hai la culcare...