Social Icons

Featured Posts

Hoinarii 5.0

Pana cand imi iau action camera si il transform in vlog, mai stau o perioada in lumea blog-ului, desi nimeni nu mai are timp sa citeasca asa ceva.

S-o dam pe repede inainte ca a trecut peste un an.

In anul asta s-au intamplat o gramada de chestii, mai bune sau mai rele dar care cu siguranta ne-au schimbat cursul bland si molcom al ultimilor ani.


Acuma un an ajungeam de urgenta la spital. Trombofilie pulmonara. Cauza: mutatii genetice.

Ca de obicei, n-am murit. Experienta insa m-a cam futut psihic. Invers de cum s-ar crede: nu m-a speriat, dar am devenit total dezinteresat cam de orice. In conditiile in care am concluzionat ca nu pot sa mor. Probabil m-a futut psihic si altfel, dar asta vad ceilalti, nu eu...

Cam pe cand imi revenea respiratia cat de cat si puteam sa urc pana la etajul 2, am aflat ca Elena e gravida.

Respiratia s-a taiat iara cand a zis ca sunt "gemeni". Acuma sa zic ca am sarit 100 de m in aer de bucurie si entuziasm ar fi cel putin exagerat.

Na, o biruim si pe asta cumva.

Dupa care viata de Hoinarii si-a urmat cursul firesc. Venise toamna. si de fapt sus pe munti iarna. 


Tarcu, Retezat.


si iar Retezat...


Cred ca Elena a povestit in blog-ul anterior cum sta treaba cu a fi gravida. Cum eu n-am prea fost gravid nu imi dau cu parerea. Dar sunt convins ca turele si sportul au dus la nasterea naturala. De gemeni. La aproape 40 de ani.


Recurent revenim in Brasov. Daca partea cu plecatul din tara devenise din ce in ce mai utopica, mai nou si partea cu mutatul din Timisoara e o discutie cam fara sens. Si oricum daca ar fi sa plec sigur n-as pleca din Timisaora altundeva in Romania.

Slatina, si de sarbatori ne-am dus iara la Saalbach la ski.


Si dupa aia la Beleanu la Baisoara de revelion.

2018 a inceput la fel cum s-a sfarsit 2017: Tarcu, Retezat. Si asa iti dai seama cat de limitati suntem in optiuni. Partea faina e ca de fiecare data am fost tura mare si cu multi copii. Asa ca Ana s-a distrat.

Yep, dupa care am fost iara ion Brasov. Inca am mai9 reusit sa o car pe Ana, claparii, toalele si rucsacul pana la cabana. Cica imi trebuia antrenament pentru gemenii ce stateau sa vina.


Am vizitat si Straja. Sa facem poza asta la ceva ani distanta de cand am facut-o prima data.

Avand in vedere ca 5 oameni incap cam greu intr-o Dacie, am facut si un upgrade la masina prin februarie. De atunci folosim aproape exclusiv bus-ul.



2018 nu s-a prea aratat un an propice pentru concursuri. Din simplul motiv ca mi-a lipsit orice urma de motivatie si chef. Intre timp vad ca povestea noastra a iesit din iarna si a intrat adanc in promavara.



Au urmat 2 week-end-uri consecutive in zona Fagaras. Intr-unul din ele am concurat la un XC ,


...in altul am fost cu copiii la trekking.

Poze cenzurate pana dupa nastere. La nici o luna dupa nastere Elena revenise la greutatea dinainte de a ramane gravida. Probabil ajuta sportul la ceva...

La Eco marathon n-am mai participat, in schimb am dat 2 ture faine de MTB cu golanii.

na, ca s-a facut si luna mai. Elena nu mai era "deplasabila" pe distante mari. Am mai bagat o tura in Parang


dupa care si turele mele s-au limitat la maxim o zi si dupa aceea pe raza orasului.

3 week-end-uri, 3 concursuri de organizat. Si imediat dupa unul din ele am fost la RTR.


Si repejor ajungem la la momentul in care am devenit Hoinarii 5.0. Faceti cunostinta cu Radu si Mihai.



Nu s-au implinit bine 2 saptamani si am fost in formatie completa la Herculane.


Si iata-ne la finalul periplului printr-un an nebun. A urmat o tura prin Balcani in formatie de 5. Prima tura serioasa in familie largita. Dar asta merita deja un blog separat.