Ganduri

Inca nu am ajuns la o concluzie: ciclopul este un cur sau curul este un ciclop? Problema m-a macinat acut in ultimele zile.

Dimineata asta n-am chef de lucru. Ca in fiecare dimineata de altfel. Dar azi n-am chef deloc. Dupa ce am ajuns la capatul Internetului mi-am amintit de blog. S-a pus praful pe el.

Nici acuma n-am nimic de zis, dar tot e mai bine decat sa muncesc. Si poate aflu cum sta treaba cu ciclopul.

De cand n-am mai trecut pe aici am fost intr-o gramada de locuri si am avut o multime de peripetii.

Dar cel mai important lucru e ca nu de mult a trecut un an din epoca d.A (dupa Ana). Asta e de departe cel mai important pentru mine.

Ince, incet ghemotocul ala a devenit centrul universului pentru mine. A fost faina de la inceput, dar acuma cand ajung acasa si se apuca sa strige : "Tati! Tatiiii! TaTa!" ma termina.

Am tot vrut sa scriu despre Ana. Dar dupa aia m-am gandit: ma, fiecare cioara isi iubeste puiul. Eu oricum o vad pe Ana cea mai frumoasa, desteapta si deosebita.

Ce sens ar avea sa ma apuc sa le zic si la altii asta?! Cand nu aveam copil, parintii de genul asta mi se pareau de-a dreptul retarzi. 

Copilul meu merge de la X luni!
A meu are toti dintii!
A meu stie 3 cuvinte!
A mea stie sa faca la olita!

Si acuma chesita asta mi se pare la fel de retarda. Asa ca macar sa fiu retardat in cadru familial si nu peste tot pe net sau in cercul de prieteni.

De fapt planurile de scris bloguri cu caracter de indrumator le-am avut de cand a ramas Elena insarcinata.  Pe parcurs am ajuns la concluzia ca: sigur n-am descoperit eu gaura la macaroana, ca or mai fi si altii care au copii, ca poate unii au chiar mult mai multa experienta si nu e cazul sa fac pe desteptul.

Uite de exemplu o chestie care m-a macinat ceva timp: daca nu mergi cu sotia la ginecolog la controlul periodic din timpul sarcinii inseamna ca o iubesti mai putin pe ea sau copilul?

Adica e normal sa te duci acolo sa te holbezi la ea in pizda impreuna cu doctorul, s-o tii de mana si eventual sa te pisi pe tine de emotie cand te uiti pe monitorul de la ecograf de unde oricum nu intelegi nimic?

Daca nu, inseamna ca nu ai sentimente? Am sters totusi din memorie potentialul blog cu titlul "Ecograful"...

Dupa aia ma gandisem sa mai scriu unul "Sarcina". In 9 luni am aflat de la Elena ca a fii gravida nu e un handicap, o boala, un blestem. Ca nu toata omenirea trebuie sa rezoneze cu starea asta a ta.

Dar am zis ca: ma, cum eu am fost maximum super balonat, dar niciodata gravid ar fii complet de-ampulea sa scriu despre asa ceva.

Totusi, imi sareau capacele cand mai aparea cate una gravida si incepea sa se vaite. Ma manca limba s-o intreb: "Ma, da sa te futi ti-o placut?"

Asta a ridicat o alta problema existentiala pentru mine: uite de exemplu actul copulatiei pare a fii un adevarat blestem pentru unele de se vaita atata dupa.

Am renuntat si la asta.

Blogul "Cezariana" aproape l-am scris. Traim intr-o tara de tampiti. Sunt constient de ce scriu aici. Tampiti. Lipsiti total de o minima cultura stiintifica. Plecand capul la orice auzim la coltul strazii si traind cu religia stirilor de la ora 5.

Eu am fost nascut prin cezariana. Pe vremea cand asa ceva era o minune medicala in Romania. Am scapat si eu si mama la limita.

Asta nu inseamna ca asta e normalitatea. Nu e normal ca din simplul tau confort ca mama sa te apuci sa schimbi mersul firesc al lucrurilor. E total ilogic ca tu sa optezi pentru cezariana. Muie! Doctorul e singurul care ar trebui sa decida asa ceva. Si doar in cazuri de urgenta.

Dupa care am zis ca nu poti sa convingi o planta sa rezolve ecuatii cum nu poti convinge un incult despre validitatea datelor stiintifice.

Am trecut mai departe si s-a nascut Ana.

Blogul "Vaccinul" merge mana in mana cu "Cezariana". Aici am devenit de-a dreptul patimas. Mi-a fost foarte greu sa pricep de ce niste oameni cu pretentia ca au trecut printr-o scoala si printr-o facultate pot sa fie asa de limitati.

Inca nu am rezolvat dilema asta.

Cum dracu poti sa traiesti in Evul Mediu al gandirii si sa nu-ti vaccinezi copilul  impotriva TBC-ului? Sau a poliomelitei? Sa nu faci vaccinurile obligatorii?

Ai macar idee ce e aia poliomelita? Cum o iei? Si ce viitor o sa aiba copilul tau daca face una din bolile pentru care niste "vrajitori" au creat vaccinurile alea?

Mi-am dat seama ca ala ar fii cel mai fara de sens blog. Pe prostii convinsi si hotarati nu ai cum sa ii deturnezi de la logica lor, indiferent cate argumente le-ai aduce. Au invariabil capacitatea de a generaliza cazuri izolate auzite de la unii sau de la altii si transformate dupa aceea in litera de lege.

Totusi asta m-a facut sa ma gandesc ca poate nu toti merita sa aiba copii.

"Mami, mami vreau si eu sa alerg cu copiii!"
"Nu poti fata mami ca tu ai poliomelita!".

Ca ma-ta a optat sa nu te vaccinezi. Ca vaccinurile alea contin mercur, plumb si alte substante cancerigene si sunt unealta diavoleasca a corporatiilor farmaceutice pentru a ne subjuga.

Iar ma enervez...

Dupa aia m-am gandit sa scriu despre ce stil de viata cool am optat noi pentru Ana. Despre cat de diferiti si speciali suntem.

Asta totusi ar fii necesitat mai multa infatuare si aroganta decat am reusit sa acumulez pana acuma. Chiar daca eu sunt convins de faza cu "diferiti si speciali"....

Ar fii urmat logic blogul clasic cu "Las ca vezi tu.."

Aia cu: "O sa faci si tu un copil si te cumintesti". "O sa aveti si voi un copil si vedeti voi dupa aia". "Faceti un copil si gata cu plimbarile si cu distractiile".

Asta m-a mancat palma sa-l scriu. Mai ales dupa primele 6 luni cand mi-a fost clar cum sta treaba. Macar asa, de ciuda. De dat cu tifla si tot ar fii trebuit sa-l scriu.

Am avut cel mai bun an in competitii de cand fac sport. Elena a castigat peste tot pe unde a fost. Si week-end de week-end suntem toti trei pe coclauri, chiar daca blog-ul a ramas in urma in a relata povestile noastre.

Nu l-am scris fiindca trebuie sa fiu obiectiv. Elena a dus greul. Avem si un noroc gigantic cu bunicii. Probabil ca nu toti beneficiaza de avantajele noastre. Poate ca in cazul nostru e usor sa faci pe filosoful si pe moralistul.

Sau poate ca totusi totul se rezuma la ce vrei sa faci cu viata ta si cu timpul tau. Si mai ales cu copilul tau.

Ar fii fost si mai absurd sa ma apuc sa scriu depsre cum o crestem, ce ii dam sa manance si alte cele. In primul rand fiindca experienta mea in domeniu se ridica undeva la genunchiul broastei.

Dar si aici, ca si in celelalte cazuri, NU am plecat urechea la ce a zis vecina, prietena sau chiar mama. De fapt Elena, nu eu. Ea ia deciziile astea. Dar nu dupa ce aude sau citeste de pe bloguri dubioase. Exista carti, exista multe surse de informare. Trebuie doar sa ai bunul simt sa te documentezi.


Ana a facut acuma un an. E centrul universului lui tata. Nu i-am mai scris nici un blog pana la urma. Dar ea este peste tot, tot timpul.

Dupa aia ma gandeam sa scriu asa, un blog mai introspectiv.

Elena a fost operata din nou. In regim de urgenta. Sa vezi atunci cum lumea toata se face mica in jurul tau, cum nu te mai intereseaza nimic altceva decat ca persoana draga sa se faca bine.

Adevaru-i ca oamenii nu apreciaza ce au. Te caci pe ei bani, masini, toale, case. In momentul in care te betejesti si ajungi la cutit nu prea mai conteaza (bine in Romania s-ar putea sa conteze, dar asta e deja alta poveste).

Elena a scapat cu bine. Si ar fii meritat sa scriu blogul si numai ca sa le arat la carcotasi cat de mult conteaza sa faci sport. Si sa fii calit. Si sa te antrenezi.

La 2 saptamani dupa operatie Elena era in saua bicicletei. La nici o luna dupa alerga semimaratonul off road. Acuma se antreneaza pentru maraton.

Evident conteaza si mentalitatea pacientului....

Nu l-am mai scris nici pe asta ca era o treaba personala a Elenei pana la urma.

Am mai fost intre timp in Grecia. Dar poate ca acolo macar pun niste poze. Uite, hai ca imi pica proiectul in cap si trebuie sa butonez pe aici.

Ne reauzim dupa MPC. Concursul care pentru mine a devenit o obsesie. O manie. Si primul concurs al Anei...

Tot n-am aflat cum sta treaba cu ciclopul...