Social Icons

Ziua 17 - Glacier D'Argentiere

Data: august 2015
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie: Franta
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

O zi care avea sa se desfasoare dupa aceleasi coordonate ca precedenta. Zgribuliti d efirg si umezi bine, ne indemnam reciproc sa iesim din cort.

Avand experienta zilei de ieri stim ca orice e mai bine decat sa stam locului - chiar daca asta se va traduce intr-o noua tura la finalul careia vom fi murati.


O noua zi, un nou ghetar. Azi e randul lui Glacier D'Argentiere.

Ce a fost diferit azi, a fost ca ne-am intalnit cu Dani. A venit in Chamonix pentru a lua parte la o cursa din cadrul UTMB. Ne-a sunat, ne-am intalnit si am pornit impreuna la drum.

Nu ploua chiar de dimineata. Curveasca treaba. Te lasa sa speri si sa pleci hotarat in tura.  Ana e tare mandra de betele ei. Si se plictiseste de ele la fel de repede.


 Cum a simtit sange proaspat, cum a atacat. Plus ca ii place foarte mult de Dani.

Asa ca azi nu a mai trebuit sa dau eu din gura tot timpul. Ana l-a atacat pe Dani si a tabarat cu intrebari pe el.

Discutabil azi a fost cea mai urata urcare. Pe o pista de ski care arata ca naiba cand nu e zapada. Asa ca am avut din nou noroc cu Dani - timpul a trecut mult mai repede povestind vrute si nevrute pe masura ce urcam.

Pana sa ajungem la ghetar, am facut o oprire la statia de telecabina. Ceata, ploaie, frig.  Acolo am si mancat si mai ales, acolo am baut o bere buna cu Dani.

Am fost pe punctul de a ne retrage de aici - oricum nu se vedea absolut nimic, dar avand in vedere ca ghetoiul nu era foarte departe am zis sa ne incercam norocul - poate se ridica ceata.

Nici Argentiere nu e urat. Plus ca aici nu mai fusesem pana acuma asa ca mai e si factorul noutatii. Am avut noroc sa se ridice valatucii de ceata cat timp am stat pe terasa de deasupra ghetarului.

 O poza de glosar. Sa imparti o bere cu ujn prieten bun pe marginea ghetarului. Priceless.

Cum nu ne grabeam niciunde si intlanirea a fost foarte placuta si aveam multe de povestit, am tot stat pe acolo. Asa de mult incat am reusit sa plecam odata cu momentul in care a inceput torentiala.

Eram convins ca nu paote ploua mai mult ca in ziua precedenta. M-am inselat. banuiam ca nu are cum sa fie mai frig decat ieri. M-am inselat.

Pe la mijlocul coborarii, Elena a descoperit ca a uitat betele Anei la ghetar - asa ca se intoarce dupa ele impreuna cu Dani.

Eu cu Ana in carca printr-o perdea rece de apa am continuat catre masina.

Un traseu modest, pe o vreme infecta intr-o companie superba.

Dar a doua zi lucrurile aveau sa se schimbe: urma Tura Turelor!

Niciun comentariu: