Insule, meduze si manta ray

Fericiti ca am atins din nou pamantul, am pornit sa vizitam insula. 

Atolul are o forma alungita cu inelul de coral abrupt. Pe el s-a dezvoltat o mini jungla. 

Drumul de la debarcader pana la lacul interior era amenajat. Turisti in zona preponderent sunt indonezienii. In afara lor am mai vazut o puzderie de chinezi si cam atat.

 Asta e "palmierul cu picioare". Se deplaseaza la propriu in cautarea surselor de lumina. Cand unu mai mare si mai rau il acopera si ii ia lumina, lui asta incep sa ii creasca radacini in partea in care vrea sa se deplaseze si in timp se muta in directia aia.

 Asta era meduza. E greu de imaginat cate erau - la propriu milioane. Inotai efectiv intr-o mare de meduze. Chestii gelatinoase care se miscau halucinant in fata ochilor si care te atingeau in continuu.

Daca adaugai la asta apa complet calma a alcului si vizibilitatea redusa datorita aluviunilor iesea o atmosfera de-a dreptul extraterestra. De fapt cam asa e descrisa senzatia de aproape toti cei care s-au scaldat cu meduzele alea: extraterestra.

 Nu am scapat de ploaie. Si fiindca nici Elena, nici Ana nu au fost foarte dornice de experiente extraterestre, ne-am adapostit de ploaie in foisorul de la marginea potecii.

Nu vreau la meduze!

Cam asta a fost la Pulau Kakaban.  Eram efectiv terorizati ca trebuie sa ne intoarcem cu barca pana in Derawan.

Uite am gasit si o poza cu barca aia. Na, imaginati-va coaja asta - care era toata putreda si ruginita  - cum facea pe furtuna.

Ca norocul, dupa-amiaza marea nu ca s-a calmat ci a devenit de-a dreptul nemiscata asa ca pe drumul de intoarcere nu am avut parte de surprize.

Pulau Sangalaki a fost urmatoarea insula pe care am vizitat-o. Una din atractiile din zona sunt Manta Ray , care isi fac veacul langa acea insula.

Ghidul era destul de neincrezator ca o sa vedem ceva, ca zicea ca trebuie sa ai noroc. Initial am zis ca textul ala il zice la toti ca da bine.

Am ajuns i largul insulei Sangalaki si ne-am pus la asteptat. Noi am ajuns destul de tarziu, erau deja alte barci pe-acolo. Din alea mari,c are nu se rup cand bate vantul. Cu multi turisti, veste de salvare, motor...

Doar ca alea plecau si ghizii lor ziceau ca nu e rost de manta Ray. Asta a nostru tot zicea sa mai stam si dadea ture pe langa insula. Pana a venit refluxul si barca nu mai facea fata curentului.

 ...Si odata cu refluxul au aparut si ele.

 Dintre toate experientele, inotul inconjurat de Manat Ray ajunge destul de repede in top. Brusc au aparut cu zecile.

La inceput nu iti era chiar totuna sa vezi venind un autobuz catre tine. cu o gura in care incapeai cu usurinta dintr-una. Si cu ochii aia ciudati cu care nu stiai daca te vede sau nu.

Invariabil se unduiau pe deasupra sau dedesubptul nostru, dar nu foarte departe. Cu timpul ne-am obisnuit cu rpezenta lor si incercam sa le urmam cat mai mult timp.

Sunt...mari. la fel de extraterestre ca meduzele. Maiestuoase si gratioase cum se unduiesc in deplasarea lor.

Ca sa fim eficienti, ghidul ne lua si se lupta contra curentului cat putea tine barca si motorul. Dupa care ne dadea drumul in apa si noi faceam un fel de snorkel drifting inotand cu manta Ray.

Curentul de reflux era incredibil de puternic. Complet imposibil sa inoti impotriva lui. De fapt te purta cu o viteza greu de apreciat din apa. Iti dadeai seama doar cand vedeai cum fug geamandurile pe langa tine. Era greu sa stai pe loc si tinandu-te de una din ele.

Oricum dupa treaba cu gasitul Manta Ra-ului, mia-m schimbat parerea despre ghid. Nu stiu daca a fost noroc chior - ca el parea cel putin la fel de entuziasmat ca si noi - sau chiar a stiut ce face.

Se zice ca nu are rost sa tarai copiii dupa tine, ca oricum nu retin mai nimic la varsta asta.

Posibil. Doar ca Ana nu are Alzheimer. Retine a naibii de bine detaliile inotului cu manta Ray. De fapt Ana are o memorie de speriat, ceea ce nu e totdeauna o chestie buna.

...Dar evident e mai simplu sa iti spui ca si asa copiii la varsta asta nu retin mare lucru, decat sa te chinui sa ii iei cu tine.

 Odata cu incetarea refluxului au plecat si Manta Ray. Noi am debarcat pe insula pe care o tot inconjurasem pana atunci. Are o singura cladire: restaurant - parc pentru broaste testoase.

Mi-a placut