Data: 18.08.13-19.08.13
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie:Sibiu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Geiger - singurul concurs la care am fost la toate editiile. Un concurs greu, dur. Concursul care se incadreaza la o gramada de "singurul" si "cel mai". Singurul concurs la care nu m-am incadrat in limita de timp de exemplu...
Anul acesta am mers excelent la bicicleta. La Geiger vreau sa fac o cursa buna. Aici nu poate fi vorba de podium, dar as vrea sa scot un timp bun.
Anul acesta nu s-a mai batut recordul de participari. In schimb la Geiger se strange "creme de la creme". Cei mai buni ciclisti din tara si nu numai vin aici la start. E ca un fel de Mecca a MTB-ului.
Elena e si ea in priza. Isi doreste mult o cursa buna aici.
Daca in Retezat am fost cu tata la cort - aici o luam cu noi pe mama. Bunica o sa aiba grija de Goanga cat noi suntem in cursa. De asemenea, bunica e cea care ne asigura gura de oxigen necesara pentru a ne putea satisface hobby-urile.
Plecam de sambata dimineata si facem o oprire la Ocna Sibiului.
Pe scurt - acolo e groaznic. Am mai fost. Probabil ca am uitat de m-am intors.
Nu inteleg de ce unui om normal i-ar placea sa stea inghesuit intr-un ocean de corpuri slinoase, intr-o apa tulbure, in miros de mici si gratare.
Trebuie sa fii idiot ca sa afirmi ca te relaxezi sau ca iti place sa te calci in picioare cu inca cateva sute de oameni inghesuiti pe cativa metrii patrati.
Uite de-aia ma pis pe el litoral romanesc si de banii aia imi iau bilet de avion si ma reintorc in Sulawesi. La anu' ...
Goanga in schimb a fost de-a dreptul incantata in balta de apa sarata. S-a distrat de minune si abia am scos-o de acolo.
Cazare n-avem asa ca o sa cautam un camping.
Am gasit la Cisnadiaoara ceva ce nu credeam ca exista in Romania. Un camping civilizat! Ca alea de afara.
Fara foc de gratare, fara manele, fara oameni care urla. Cu toalete si dusuri. Cu masina de spalat. Ieftin. Bun, intr-adevar eram singurii clienti romani de acolo, in rest erau numai straini.
A, da si inca un amanunt. Camping-ul e al unui cuplu de nemti.
Aici ne-am intalnit si cu Alin Ciula si fetele lui. Seara o petrecem placut la cort.
A fost o saptamana grea dupa Ranca. Nu am reusit sa ma recuperez. Nu am reusit sa dorm bine. Incep sa strang oboseala. Totusi sper intr-o cursa buna.
Ma pun impreuna cu Elena la start. 9km se va merge pe sosea - partial in spatele masinii, dupa aceea la liber.
Imi vine ideea sa ii zic Elenei ca ii duc trena. Mai ales din motive de siguranta - plutonul de ciclisti e foarte mare si nu neaparat experimentat. A fost o idee stralucita.
Dupa start merg impreuna sau in paralel cu Elena.
Dupa un kilometru de la start...Elena face pana. Asta echivaleaza cu o catastrofa. La cursa scurta si la concurenta de aici nu ai voie sa faci pana. Iesi din cursa.
Ne oprim amandoi si la 4 maini reparam pana rapid. Dar intre timp tot plutonul a trecut.
Suntem ultimii din concurs. La propriu. Nu mai e absolut nimeni.
Problema e alta: in timp ce noi o sa ne chinuim singuri, ceilalti concurenti pedaleaza intr-un pluton de cateva sute de ciclisti.
Incepem o cursa nebuna de urmarie. Uneori merg prea repede si Elena pierde trena. Pana la urma incepem sa vedem ultimii din concurenti.
Incepe urcarea pe sosea. M-am departat putin. Ma tot uit in spate - Elena a inceput sa macine incet panta si sa depaseasca.
Dupa 9km parasim soseaua si intram pe forestier. Ma mai opresc odata. Elena ocoleste frumos prin dreapta si pe bicicleta depaseste un grup mare.
Urcare usoara prin padure. La iesirea de pe ea ma opresc ultima data. Elena e acolo si depaseste.
De aici ne-am despartit. Sper sa nu isi piarda motivatia si sa continue sa traga. Lupta nu e pierduta daca trage tare.
Eu mi-am cam iesit din starea de concurs. Cred ca la asta a contribuit si faptul ca sunt destul de obosit.
In fata se afla toti concurentii de la Geiger. Si sunt foarte multi. De-a lungul urcarii pe Magura Cisnadiei am depasit necontenit. Continuu ma uitam sa vad unde sunt fetele si cam cat mai are Elena de recuperat.
Cursa mea a fost simpla, fara evenimente. Neavand mult antrenament pentru curse lungi anul acesta, am stat si cu frica in san sa nu clachez. Am mers plat toata cursa - fara suisuri, fara coborasuri.
Am coborat bine. Avand mult timp la dispozitie am incercat sa imi imbunatatesc tehnica de coborare si sa stau cat mai mult pe bicicleta.
Dupa 7.37 ore de la start am terminat a 6-a editie a Geiger. Tura lunga. Mediocru. As fi vrut mai mult. N-as fi fost probabil in stare de mai mult si fara evenimentele de la start.
Marele castig al cursei a fost ca am iesit relativ odihnit din ea si prevad o perioada mult mai scurta de recuperare. N-am tras aproape deloc. Ca n-am putut.
Si in conditiile astea am scos cel mai bun timp de cand vin la Geiger. Departe de ce mi-am propus, dar totusi un timp bun.
Elena a termiant in final pe locul 3! Nu se face sa povestesc eu cursa ei. Dar a zis ca a tras de ea pana la limita - ceea ce nu a fost cazul la nici una din cursele precedente. A luptat acolo pentru fiecare metru si pentru fiecare pozitie.
Are o poveste plina de adrenalina.
Felicitari Panda! O cursa cu adevarat mare.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Partea proasta a concursului e ca am iesit din el cu curul franjuri. Foarte ciudat - nu am patit asta nici dupa ture de 300km. Urmeaza Medias 24h, asta daca reusesc sa stau pe cur, ceea ce acum nu e cazul.
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie:Sibiu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Geiger - singurul concurs la care am fost la toate editiile. Un concurs greu, dur. Concursul care se incadreaza la o gramada de "singurul" si "cel mai". Singurul concurs la care nu m-am incadrat in limita de timp de exemplu...
Anul acesta am mers excelent la bicicleta. La Geiger vreau sa fac o cursa buna. Aici nu poate fi vorba de podium, dar as vrea sa scot un timp bun.
Anul acesta nu s-a mai batut recordul de participari. In schimb la Geiger se strange "creme de la creme". Cei mai buni ciclisti din tara si nu numai vin aici la start. E ca un fel de Mecca a MTB-ului.
Elena e si ea in priza. Isi doreste mult o cursa buna aici.
Daca in Retezat am fost cu tata la cort - aici o luam cu noi pe mama. Bunica o sa aiba grija de Goanga cat noi suntem in cursa. De asemenea, bunica e cea care ne asigura gura de oxigen necesara pentru a ne putea satisface hobby-urile.
Plecam de sambata dimineata si facem o oprire la Ocna Sibiului.
Pe scurt - acolo e groaznic. Am mai fost. Probabil ca am uitat de m-am intors.
Nu inteleg de ce unui om normal i-ar placea sa stea inghesuit intr-un ocean de corpuri slinoase, intr-o apa tulbure, in miros de mici si gratare.
Trebuie sa fii idiot ca sa afirmi ca te relaxezi sau ca iti place sa te calci in picioare cu inca cateva sute de oameni inghesuiti pe cativa metrii patrati.
Uite de-aia ma pis pe el litoral romanesc si de banii aia imi iau bilet de avion si ma reintorc in Sulawesi. La anu' ...
Goanga in schimb a fost de-a dreptul incantata in balta de apa sarata. S-a distrat de minune si abia am scos-o de acolo.
Cazare n-avem asa ca o sa cautam un camping.
Am gasit la Cisnadiaoara ceva ce nu credeam ca exista in Romania. Un camping civilizat! Ca alea de afara.
Fara foc de gratare, fara manele, fara oameni care urla. Cu toalete si dusuri. Cu masina de spalat. Ieftin. Bun, intr-adevar eram singurii clienti romani de acolo, in rest erau numai straini.
A, da si inca un amanunt. Camping-ul e al unui cuplu de nemti.
Aici ne-am intalnit si cu Alin Ciula si fetele lui. Seara o petrecem placut la cort.
A fost o saptamana grea dupa Ranca. Nu am reusit sa ma recuperez. Nu am reusit sa dorm bine. Incep sa strang oboseala. Totusi sper intr-o cursa buna.
Ma pun impreuna cu Elena la start. 9km se va merge pe sosea - partial in spatele masinii, dupa aceea la liber.
Imi vine ideea sa ii zic Elenei ca ii duc trena. Mai ales din motive de siguranta - plutonul de ciclisti e foarte mare si nu neaparat experimentat. A fost o idee stralucita.
Dupa start merg impreuna sau in paralel cu Elena.
Dupa un kilometru de la start...Elena face pana. Asta echivaleaza cu o catastrofa. La cursa scurta si la concurenta de aici nu ai voie sa faci pana. Iesi din cursa.
Ne oprim amandoi si la 4 maini reparam pana rapid. Dar intre timp tot plutonul a trecut.
Suntem ultimii din concurs. La propriu. Nu mai e absolut nimeni.
Problema e alta: in timp ce noi o sa ne chinuim singuri, ceilalti concurenti pedaleaza intr-un pluton de cateva sute de ciclisti.
Incepem o cursa nebuna de urmarie. Uneori merg prea repede si Elena pierde trena. Pana la urma incepem sa vedem ultimii din concurenti.
Incepe urcarea pe sosea. M-am departat putin. Ma tot uit in spate - Elena a inceput sa macine incet panta si sa depaseasca.
Dupa 9km parasim soseaua si intram pe forestier. Ma mai opresc odata. Elena ocoleste frumos prin dreapta si pe bicicleta depaseste un grup mare.
Urcare usoara prin padure. La iesirea de pe ea ma opresc ultima data. Elena e acolo si depaseste.
De aici ne-am despartit. Sper sa nu isi piarda motivatia si sa continue sa traga. Lupta nu e pierduta daca trage tare.
Eu mi-am cam iesit din starea de concurs. Cred ca la asta a contribuit si faptul ca sunt destul de obosit.
In fata se afla toti concurentii de la Geiger. Si sunt foarte multi. De-a lungul urcarii pe Magura Cisnadiei am depasit necontenit. Continuu ma uitam sa vad unde sunt fetele si cam cat mai are Elena de recuperat.
Cursa mea a fost simpla, fara evenimente. Neavand mult antrenament pentru curse lungi anul acesta, am stat si cu frica in san sa nu clachez. Am mers plat toata cursa - fara suisuri, fara coborasuri.
Am coborat bine. Avand mult timp la dispozitie am incercat sa imi imbunatatesc tehnica de coborare si sa stau cat mai mult pe bicicleta.
Dupa 7.37 ore de la start am terminat a 6-a editie a Geiger. Tura lunga. Mediocru. As fi vrut mai mult. N-as fi fost probabil in stare de mai mult si fara evenimentele de la start.
Marele castig al cursei a fost ca am iesit relativ odihnit din ea si prevad o perioada mult mai scurta de recuperare. N-am tras aproape deloc. Ca n-am putut.
Si in conditiile astea am scos cel mai bun timp de cand vin la Geiger. Departe de ce mi-am propus, dar totusi un timp bun.
Elena a termiant in final pe locul 3! Nu se face sa povestesc eu cursa ei. Dar a zis ca a tras de ea pana la limita - ceea ce nu a fost cazul la nici una din cursele precedente. A luptat acolo pentru fiecare metru si pentru fiecare pozitie.
Are o poveste plina de adrenalina.
Felicitari Panda! O cursa cu adevarat mare.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Partea proasta a concursului e ca am iesit din el cu curul franjuri. Foarte ciudat - nu am patit asta nici dupa ture de 300km. Urmeaza Medias 24h, asta daca reusesc sa stau pe cur, ceea ce acum nu e cazul.
Postări
Un comentariu:
Pentru noi, n-a fost deloc rau la Ocna Sibiului... ati ales voi initial locul cu cel mai ridicat numar de capete pe mp. La lacurile de mai sus, unde ne-am inatlnit a fost chiar decent, cu spatiu suficient la dispozitie, pe uscat dar si in apa, balaceala civilizata si chiar si dusuri cu apa calda. Noi vom mai merge. E foarte fain pentru cei mici.
Cat despre concursul Geiger, merita cu prisosinta laudele.
Trimiteți un comentariu