Data: 24.08.13-25.08.13
Participanti: Elena, Alex,mama, Ana
Locatie: Campusel
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
4 saptamani, 4 concursuri, 3 podiumuri.
An de an am visat sa fiu si eu acolo sus printre cei buni. Era tot ce imi doream. Obsesia. Telul.
Anul acesta visele au devenit realitate. De mai multe ori decat mi-as fi imaginat.
Si nu pot sa zic ca sunt acuma mai fericit decat inainte. Dimpotriva. Mi-a disparut orice motivatie. OK, n-am fost pe locul 1 niciodata. OK, am luat podiumuri la concursuri mici si medii. Dar nici nu m-a interesat vreodata sa fiu cel mai bun. Am vrut sa fiu tot timpul printre ei. Acolo, la masa bogatilor.
Am ajuns acolo. Majoritatea imi sunt prieteni si ii respect pentru ceea ce fac. Dar nu vreau mai mult.
Mi se pare o laba trista si o lipsa de imaginatie sa sacrifici tot restul pentru a fi cel mai bun intr-un domeniu. Nu sunt in stare si nici nu vreau sa fac asta.
De o luna visez cum o sa stau in primavara cu fetele mele departe, la capatul lumii, pe o plasa pustie, strangand scoici si privind apusul. Asta e ceea ce vreau acuma.
Dar pana atunci....
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ar fii trebuit sa fie Medias 24h. Chiar imi doream sa merg acolo. Mi se potriveste asa ceva. Imi placea provocarea. Dar sincer sa fiu ma doare-n cur. La propriu. Geiger tura lunga mi-a facut bucile franjuri si nu exista nici o sansa sa pedalez in starea asta nu 24 de ore, nici macar o ora.
Pe locul 2 pe lista e Iorgovanul. Interesant e ca in acelasi week-end sunt 2 competitii care se desfasoara noaptea.
Iorgovanu Night Run este o competitie de alergare montan unica: presupune parcurgerea unui traseu montan noaptea.
Cum hotii m-au ajutat enorm cu antrenamentul de alergare, in ultima perioada am progresat destul de bine.
"Urban run" sezonul 2 a revenit cu noi episoade. Daca si asa trebuie sa ajung la servici si inapoi de ce sa nu alerg distanta respectiva?
Dimineata merg exact pe acelasi traseu de 6.4 km si asa am un etalon sa vad cum evoluez. La intoarcere o iau pe cai ocolite si fac undeva intre 10km-12km.
Vineri seara ne intalnim cu Killian, a.k.a Silviu Balan. Cu Silviu e prietenia aia pe care nu te simti obligat sa o intretii. Te vezi de 2 ori pe an si parca ai fii stat tot timpul impreuna. Vom pleca impreuna catre Campusel.
Bunica vine si ea cu noi. Fara ea ar cam fii imposibil sa continuam asa. La 72 de ani a ajuns sa doarma in cort si sa mearga week-end de week-end la munte. Membru de baza al echipei extinse a Hoinarilor.
Iorgovanu e special si prin locul de start. E in mijlocul pustiul, departe de orice asezare.
Aici, la cantonul Campusel an ajuns si noi dupa ce am condus tot drumul printr-o ploaie torentiala care te imbia la inot si nu la alergare.
Situatia e destul de albastra, mai ales ca suntem si cu Ana dupa noi.Lucian ne invita sa stam in canton.Intre timp vremea da semne de imbunatatire, chiar daca ramane in continuare frig - asa ca instalam totusi corturile.
La start intalnim lume cunoscuta. Stam cu Pisy, Balan, Manu si Bogdan.
Apropo, nu ratati sucul de mere din Livezile Dobrinoiu. Il face Manu si e excelent.
Restul zilei il petrecem intr-un mod absurd: stand la plaja. Am clacat destul de repede si am plecat cu Bogdan sa dam o tura pe la Cheile Butii.
Elena se hotaraste in ultimul moment sa participe si ea la concurs.
As minti daca as zice ca atitudinea Zen din ultimele concursuri s-a pastrat. La fel de repede cum a venit s-a si dus.
Nu sunt stresat, dar sa zicem ca prefer sa se termine repede concursul asta. Profilul nu ma avantajeaza deloc - abia daca are vreo 2 portiuni mai serioase, in rest e alergabil. Plus ca incepe cu 2.5km de asflat in coborare.
Fac impreuna cu Bobi cea mai lunga sesiune din incalzire de cand fac sport. Se alatura si Elena. La Elena e mai simplu - ea face primul km de alergare de dupa Hercules...
Startul se va da anul acesta la ora 22.00. Concursul este la cea de-a doua editie - anul trecut a fost startul la ora 2.00. Mi se pare o idee excelenta ca acuma s-a mutat mai devreme. La 22.00 e exact la fel de noapte ca la 2.00...
Start! Alerg cam repede pentru cum imi calculasem eu traseul. Dupa primii 500m scad ritmul si incep sa respir normal.
O prind pe Pisy. Si revin la vechile obiceiuri din tinerete - ma postez cuminte in spatele primei fete. Avand in vedere ce rezultate a scos anul acesta, n-am nici cea mai mica frustrare misogina in a sta acolo.
Se intra pe forestier pe urcarea catre Scorota. O urcare perfect alergabila pe care o blestem. Dupa cateva rocade, trec in fata secondat de Avram Iancu si Pisy.
Simt ca Pisy sta la conservare acolo si nu trage deloc. Iancu trage in bete sa tina ritmul. De obicei nu imi place sa dictez ritmul, dar acuma am preferat sa schimb strategia. Am aruncat 2-3 momeli: am sprintat pe anumite portiuni ca sa iau pulsul urmaritorilor si dupa aia am revenit la ritmul meu.
Pana la Scorota a mers relativ OK.
Pe langa inamicul meu public declarat: frigul - imediat dupa - nu suport umiditatea. Nu pot sa respir daca afara e umed.
De la stana intram intr-o ceata destul de deasa pe care o simteam pana in strafundul plamanilor. La fiecare pas deschid gura de-o schioapa pentru a putea trage oxigen. Tasneste transpiratia din mine ca dintr-o arteziana.
Si paradoxal ma gandesc cu drag la bucata de plat de pe creasta si la coborare. Nu imi face nici o placere urcatul de data aceasta.
Pe masura ce ne apropiem de creasta, ceata devine tot mai deasa. Incepem sa nu mai vedem bine marcajele si ritmul scade simtitor.
Pe creasta propriu-zisa am intrat intr-o pacla de s-o tai cu cutitul. Organizatorii ne dau directia cu raza lanternei. Nu e chip sa vezi ceva la mai mult de 5m in fata. Nici vorba de alergat.
Acuma suntem 4. Cu Pisy si inca un baiat ne rasfiram si alergam in paralel ca sa marim sansele de a sesiza benzile reflectorizante cu care e marcat traseul. Cum unul din noi vedea ceva le dadea de stire la restul.
Strategia a functionat destul de bine si chiar daca nu e nicicum regim de concurs, macar inaintam repede.
Inspre Albele incepe sa devina evident ca deja e o loterie. Ajungem un pluton de concurenti rataciti care se regrupeaza in jurul nostru.
Si acuma...
Jos in stanga, departe de linia traseului e o lanterna si un om care ne striga sa mergem acolo. Sunt in fata cu Radu Milea. Vad cat se poate de bine marcajele pe creasta. E un non sens sa o luam dupa lanterna. Si incepe discutia:
"Pe aici!"
"Dar marcajele sunt pe aici"
"Veniti aici!"
"Da tu cine esti?"
"De la Salvamont"
"Marcajele sunt pe creasta!"
Am inceput sa injur si sa incerc sa ii conving si pe ceilalti ca e o tampenie sa parasim linia marcajelor (care erau puse excelent si se vedeau perfect chiar si in ceata).
Radu cu mine continuam pe marcaje. Toti ceilalti o iau pe unde a zis omul acela.
Noi luam muie. Ei nu.
Am urcat creasta. Am continuat din marcaj in marcaj. Ceilalti alergau mult sub noi si deja aveau un avantaj considerabil.
Ma opresc: "Ma, tu esti drogat? Vezi si tu marcajele astea nu?" (eram chiar cu picioarele pe unul dintre ele).
"Da" zice Radu. "Dar la faza asta noi am picat de prosti Alex...".
Ai... si dai acuma cu pule si pizde si morti si raniti. Parasim marcajele si o luam direct la vale catre linia de lanterne de sub noi. Nimeresc intr-o mare de jnepeni. Nici injuraturi nu mai am...
Intru pe traseu si vad undeva la cateva sute bune de metri in fata grupul pe care il parasisem... Acuma m-am enervat. M-a lovit mama frustrarilor.
Si am inceput sa alerg ca descreieratul. Apropo, daca era numai ceata inca era bine. Dar ploua aici de 2 zile neincetat. Totul musteste de apa. Iarba e un adevarat patinoar.
Noapte, ceata, iarba uda. Reteta perfecta pentru accidente. Dar acuma sunt furios asa ca nu ma prea intereseaza. Alerg asa pana pe Iorgovan, depasind concurenti pe care ii mai depasisem odata.
Pe Iorgovan ma calmez. Nu are sens sa imi rup gatul. Las nervii deoparte si ii dau la vale.
Ca si cum as face prima coborare acuma. Cu pasi mici, calculati. Calcar, noroi, ceata, coborare abrupta.
La final cred ca am fost singurul fara cicatrici si povesti despre cazaturi. Am folosit cu incredere fiecare jneapan. Am "alergat" cat se poate de incet.
De multe ori ma opream si incercam sa fixez cu frontala urmatorul marcaj. Coborarea a fost agonizant de inceata. Dar sigura.
Pe final m-a ajuns Manu. Respect! Omul m-a anuntat din timp ca vine desi suntem la aceeasi categorie. Putea sa taca si sa tasneasca pe ultima suta de metri. N-a facut-o.
M-a depasit pe moment, dar dupa aceea am reusit ceva ce nu am mai reusit niciodata: sa sprintez pe final. Am terminat pe locul 9 la general si 3 la categorie.
Am fost la 8 minute de locul 1 la general. O multime de raniti (printre care si Balan) si rataciti. O loterie. O loterie la care la un moment dat eu si Radu am tras biletul necastigator.
Am facut 1.51. Si la fel ca la celelalte concursuri unde am fost pe podium, mi se pare mai meritoriu timpul decat locul in sine. 1.51 in conditiile in care buna parte din traseu am facut efectiv orientare, iar coborarea de pe Iorgovan sunt convins ca Ana o face deja mai repede pe vreme buna...
Surpriza cea mare a venit de la Elena. A terminat in 2.15. Locul 2 la general si 1 la categorie. Din nou, timpul scos e de remarcat: Elena a alergat 0m de la Hercules. A pedalat cateva mii de km, dar nu a alergat nici macar un singur metru...
A platit destul de scump - efortul si-a spus cuvantul si i-a fost rau seara, iar acuma genunchii resimt lipsa de antrenament. Dar a putut sa scoata timpul acesta si doar din amintiri...
A urmat o noapte ... grea pentru maica-mea din cauza muzicii.
Despre organziare am aproape numai cuvinte de lauda:
- traseu superb, marcat impecabil si pentru conditiile de vreme proasta care au fost in seara respectiva
- mai nou ma intereseaza premiile: si aici au fost mai mult decat substantiale.
- gulasul de dupa.
- o atmosfera faina acolo in tabara.
Problema mea din traseu...e cumva din cauza ca am prea multe ture pe munte. Nu ma abat de la marcaj indiferent de cine incearca sa ma convinga. Greseala organizatorilor a fost ca au lasat linia perfecta de marcaje pe creasta desi aveau intentia sa devieze traseul. Eu nu mai cred in oameni...
Muzica de la final chiar a fost de calitate si anul viitor o sa punem noi cortul mai departe ca sa nu fim deranjati
Astea sunt singurele nemultumiri. In rest, un concurs care este deja trecut in calendar pentru 2014.
De maine reiau cu Elena antrenamentul la bicicleta. O sa urmeze un week-end de pauza si dupa aceea un concurs mai mult decat interesant: UTF.
Si un pic mai incolo nationalele de MTB de la Cluj. Si incep din nou sa visez cu ochii deschisi. Daca muncesc, poate e loc de un oscior si pentru mine la masa bogatilor....
Participanti: Elena, Alex,mama, Ana
Locatie: Campusel
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
4 saptamani, 4 concursuri, 3 podiumuri.
An de an am visat sa fiu si eu acolo sus printre cei buni. Era tot ce imi doream. Obsesia. Telul.
Anul acesta visele au devenit realitate. De mai multe ori decat mi-as fi imaginat.
Si nu pot sa zic ca sunt acuma mai fericit decat inainte. Dimpotriva. Mi-a disparut orice motivatie. OK, n-am fost pe locul 1 niciodata. OK, am luat podiumuri la concursuri mici si medii. Dar nici nu m-a interesat vreodata sa fiu cel mai bun. Am vrut sa fiu tot timpul printre ei. Acolo, la masa bogatilor.
Am ajuns acolo. Majoritatea imi sunt prieteni si ii respect pentru ceea ce fac. Dar nu vreau mai mult.
Mi se pare o laba trista si o lipsa de imaginatie sa sacrifici tot restul pentru a fi cel mai bun intr-un domeniu. Nu sunt in stare si nici nu vreau sa fac asta.
De o luna visez cum o sa stau in primavara cu fetele mele departe, la capatul lumii, pe o plasa pustie, strangand scoici si privind apusul. Asta e ceea ce vreau acuma.
Dar pana atunci....
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ar fii trebuit sa fie Medias 24h. Chiar imi doream sa merg acolo. Mi se potriveste asa ceva. Imi placea provocarea. Dar sincer sa fiu ma doare-n cur. La propriu. Geiger tura lunga mi-a facut bucile franjuri si nu exista nici o sansa sa pedalez in starea asta nu 24 de ore, nici macar o ora.
Pe locul 2 pe lista e Iorgovanul. Interesant e ca in acelasi week-end sunt 2 competitii care se desfasoara noaptea.
Iorgovanu Night Run este o competitie de alergare montan unica: presupune parcurgerea unui traseu montan noaptea.
Cum hotii m-au ajutat enorm cu antrenamentul de alergare, in ultima perioada am progresat destul de bine.
"Urban run" sezonul 2 a revenit cu noi episoade. Daca si asa trebuie sa ajung la servici si inapoi de ce sa nu alerg distanta respectiva?
Dimineata merg exact pe acelasi traseu de 6.4 km si asa am un etalon sa vad cum evoluez. La intoarcere o iau pe cai ocolite si fac undeva intre 10km-12km.
Vineri seara ne intalnim cu Killian, a.k.a Silviu Balan. Cu Silviu e prietenia aia pe care nu te simti obligat sa o intretii. Te vezi de 2 ori pe an si parca ai fii stat tot timpul impreuna. Vom pleca impreuna catre Campusel.
Bunica vine si ea cu noi. Fara ea ar cam fii imposibil sa continuam asa. La 72 de ani a ajuns sa doarma in cort si sa mearga week-end de week-end la munte. Membru de baza al echipei extinse a Hoinarilor.
Iorgovanu e special si prin locul de start. E in mijlocul pustiul, departe de orice asezare.
Aici, la cantonul Campusel an ajuns si noi dupa ce am condus tot drumul printr-o ploaie torentiala care te imbia la inot si nu la alergare.
Situatia e destul de albastra, mai ales ca suntem si cu Ana dupa noi.Lucian ne invita sa stam in canton.Intre timp vremea da semne de imbunatatire, chiar daca ramane in continuare frig - asa ca instalam totusi corturile.
La start intalnim lume cunoscuta. Stam cu Pisy, Balan, Manu si Bogdan.
Apropo, nu ratati sucul de mere din Livezile Dobrinoiu. Il face Manu si e excelent.
Restul zilei il petrecem intr-un mod absurd: stand la plaja. Am clacat destul de repede si am plecat cu Bogdan sa dam o tura pe la Cheile Butii.
Elena se hotaraste in ultimul moment sa participe si ea la concurs.
As minti daca as zice ca atitudinea Zen din ultimele concursuri s-a pastrat. La fel de repede cum a venit s-a si dus.
Nu sunt stresat, dar sa zicem ca prefer sa se termine repede concursul asta. Profilul nu ma avantajeaza deloc - abia daca are vreo 2 portiuni mai serioase, in rest e alergabil. Plus ca incepe cu 2.5km de asflat in coborare.
Fac impreuna cu Bobi cea mai lunga sesiune din incalzire de cand fac sport. Se alatura si Elena. La Elena e mai simplu - ea face primul km de alergare de dupa Hercules...
Startul se va da anul acesta la ora 22.00. Concursul este la cea de-a doua editie - anul trecut a fost startul la ora 2.00. Mi se pare o idee excelenta ca acuma s-a mutat mai devreme. La 22.00 e exact la fel de noapte ca la 2.00...
Start! Alerg cam repede pentru cum imi calculasem eu traseul. Dupa primii 500m scad ritmul si incep sa respir normal.
O prind pe Pisy. Si revin la vechile obiceiuri din tinerete - ma postez cuminte in spatele primei fete. Avand in vedere ce rezultate a scos anul acesta, n-am nici cea mai mica frustrare misogina in a sta acolo.
Se intra pe forestier pe urcarea catre Scorota. O urcare perfect alergabila pe care o blestem. Dupa cateva rocade, trec in fata secondat de Avram Iancu si Pisy.
Simt ca Pisy sta la conservare acolo si nu trage deloc. Iancu trage in bete sa tina ritmul. De obicei nu imi place sa dictez ritmul, dar acuma am preferat sa schimb strategia. Am aruncat 2-3 momeli: am sprintat pe anumite portiuni ca sa iau pulsul urmaritorilor si dupa aia am revenit la ritmul meu.
Pana la Scorota a mers relativ OK.
Pe langa inamicul meu public declarat: frigul - imediat dupa - nu suport umiditatea. Nu pot sa respir daca afara e umed.
De la stana intram intr-o ceata destul de deasa pe care o simteam pana in strafundul plamanilor. La fiecare pas deschid gura de-o schioapa pentru a putea trage oxigen. Tasneste transpiratia din mine ca dintr-o arteziana.
Si paradoxal ma gandesc cu drag la bucata de plat de pe creasta si la coborare. Nu imi face nici o placere urcatul de data aceasta.
Pe masura ce ne apropiem de creasta, ceata devine tot mai deasa. Incepem sa nu mai vedem bine marcajele si ritmul scade simtitor.
Pe creasta propriu-zisa am intrat intr-o pacla de s-o tai cu cutitul. Organizatorii ne dau directia cu raza lanternei. Nu e chip sa vezi ceva la mai mult de 5m in fata. Nici vorba de alergat.
Acuma suntem 4. Cu Pisy si inca un baiat ne rasfiram si alergam in paralel ca sa marim sansele de a sesiza benzile reflectorizante cu care e marcat traseul. Cum unul din noi vedea ceva le dadea de stire la restul.
Strategia a functionat destul de bine si chiar daca nu e nicicum regim de concurs, macar inaintam repede.
Inspre Albele incepe sa devina evident ca deja e o loterie. Ajungem un pluton de concurenti rataciti care se regrupeaza in jurul nostru.
Si acuma...
Jos in stanga, departe de linia traseului e o lanterna si un om care ne striga sa mergem acolo. Sunt in fata cu Radu Milea. Vad cat se poate de bine marcajele pe creasta. E un non sens sa o luam dupa lanterna. Si incepe discutia:
"Pe aici!"
"Dar marcajele sunt pe aici"
"Veniti aici!"
"Da tu cine esti?"
"De la Salvamont"
"Marcajele sunt pe creasta!"
Am inceput sa injur si sa incerc sa ii conving si pe ceilalti ca e o tampenie sa parasim linia marcajelor (care erau puse excelent si se vedeau perfect chiar si in ceata).
Radu cu mine continuam pe marcaje. Toti ceilalti o iau pe unde a zis omul acela.
Noi luam muie. Ei nu.
Am urcat creasta. Am continuat din marcaj in marcaj. Ceilalti alergau mult sub noi si deja aveau un avantaj considerabil.
Ma opresc: "Ma, tu esti drogat? Vezi si tu marcajele astea nu?" (eram chiar cu picioarele pe unul dintre ele).
"Da" zice Radu. "Dar la faza asta noi am picat de prosti Alex...".
Ai... si dai acuma cu pule si pizde si morti si raniti. Parasim marcajele si o luam direct la vale catre linia de lanterne de sub noi. Nimeresc intr-o mare de jnepeni. Nici injuraturi nu mai am...
Intru pe traseu si vad undeva la cateva sute bune de metri in fata grupul pe care il parasisem... Acuma m-am enervat. M-a lovit mama frustrarilor.
Si am inceput sa alerg ca descreieratul. Apropo, daca era numai ceata inca era bine. Dar ploua aici de 2 zile neincetat. Totul musteste de apa. Iarba e un adevarat patinoar.
Noapte, ceata, iarba uda. Reteta perfecta pentru accidente. Dar acuma sunt furios asa ca nu ma prea intereseaza. Alerg asa pana pe Iorgovan, depasind concurenti pe care ii mai depasisem odata.
Pe Iorgovan ma calmez. Nu are sens sa imi rup gatul. Las nervii deoparte si ii dau la vale.
Ca si cum as face prima coborare acuma. Cu pasi mici, calculati. Calcar, noroi, ceata, coborare abrupta.
La final cred ca am fost singurul fara cicatrici si povesti despre cazaturi. Am folosit cu incredere fiecare jneapan. Am "alergat" cat se poate de incet.
De multe ori ma opream si incercam sa fixez cu frontala urmatorul marcaj. Coborarea a fost agonizant de inceata. Dar sigura.
Pe final m-a ajuns Manu. Respect! Omul m-a anuntat din timp ca vine desi suntem la aceeasi categorie. Putea sa taca si sa tasneasca pe ultima suta de metri. N-a facut-o.
M-a depasit pe moment, dar dupa aceea am reusit ceva ce nu am mai reusit niciodata: sa sprintez pe final. Am terminat pe locul 9 la general si 3 la categorie.
Am fost la 8 minute de locul 1 la general. O multime de raniti (printre care si Balan) si rataciti. O loterie. O loterie la care la un moment dat eu si Radu am tras biletul necastigator.
Am facut 1.51. Si la fel ca la celelalte concursuri unde am fost pe podium, mi se pare mai meritoriu timpul decat locul in sine. 1.51 in conditiile in care buna parte din traseu am facut efectiv orientare, iar coborarea de pe Iorgovan sunt convins ca Ana o face deja mai repede pe vreme buna...
Surpriza cea mare a venit de la Elena. A terminat in 2.15. Locul 2 la general si 1 la categorie. Din nou, timpul scos e de remarcat: Elena a alergat 0m de la Hercules. A pedalat cateva mii de km, dar nu a alergat nici macar un singur metru...
A platit destul de scump - efortul si-a spus cuvantul si i-a fost rau seara, iar acuma genunchii resimt lipsa de antrenament. Dar a putut sa scoata timpul acesta si doar din amintiri...
A urmat o noapte ... grea pentru maica-mea din cauza muzicii.
Despre organziare am aproape numai cuvinte de lauda:
- traseu superb, marcat impecabil si pentru conditiile de vreme proasta care au fost in seara respectiva
- mai nou ma intereseaza premiile: si aici au fost mai mult decat substantiale.
- gulasul de dupa.
- o atmosfera faina acolo in tabara.
Problema mea din traseu...e cumva din cauza ca am prea multe ture pe munte. Nu ma abat de la marcaj indiferent de cine incearca sa ma convinga. Greseala organizatorilor a fost ca au lasat linia perfecta de marcaje pe creasta desi aveau intentia sa devieze traseul. Eu nu mai cred in oameni...
Muzica de la final chiar a fost de calitate si anul viitor o sa punem noi cortul mai departe ca sa nu fim deranjati
Astea sunt singurele nemultumiri. In rest, un concurs care este deja trecut in calendar pentru 2014.
De maine reiau cu Elena antrenamentul la bicicleta. O sa urmeze un week-end de pauza si dupa aceea un concurs mai mult decat interesant: UTF.
Si un pic mai incolo nationalele de MTB de la Cluj. Si incep din nou sa visez cu ochii deschisi. Daca muncesc, poate e loc de un oscior si pentru mine la masa bogatilor....
Postări
Un comentariu:
Pentru momente de genul asta ar fi genial un go-pro sau un aparat foto minimalist, care sa importalizeze momente de genul luptei cu jnepenii.
Cu toate ca daca stau bine sa ma gandesc nu foarte multe aparate care sa poata sa filmeze noaptea.
Iar despre seria podiumurilor eu zic ca e doar inceputul, pentru cursele de anduranta perioada de glorie ar trebui sa inceapa dupa 30 si ceva de ani parca...
Trimiteți un comentariu