Social Icons

Featured Posts

300

Data: 14.08.2016
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Banat
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Poze nu prea avem. DSLR-ul era ultimul lucru pe care l-as fi carat dupa mine, iar telefonul il pot folosi la orice altceva - mai putin vorbit si facut poze. Asa ca o sa va ametesc din vorbe...

Ca asa iti vine cateodata: dorul de duca. Si cam tot atunci imi dau seama cat de norocos sunt. Adica, sincer, cati dintre voi va puteti scoate romantic prietena/sotia/amanta la o plimbare de 300km?

Planul turei e mai vechi. Carol, eminenta cenusie a MTB-ului local a gandit tura de multi ani. In ultima perioada s-a concretizat sub forma de Weidenthal-Eibenthal si a intrat sub umbrela Banat Epic.

Pe scurt, e vorba de a parcurge pe bicicleta distanta intre aceste doua sate. Dus-intors.

Ideea lui Carol e de explorare, de aventura. De aceea Carol propune tura spre a fi facuta pe echipe, pe durata a macar 2 zile. Sa ai timp sa cauti, sa te bucuri de peisaj, sa descoperi. Noi vedem tura si din punct de vedere sportiv si asa a aparut cumva mixtura de Weidenthal-Eibenthal 24h.

Zona prin care perindam e sudul Banatului. Inaltimi nu foarte mari, munti blajini care se preteaza la drumuri forestiere si la bicicleta. Problema e ca sunt o sumedenie de drumuri si orientarea in teren ridica probleme.

Elena a fost cea care m-a impulsionat sa fac tura. Singur nu m-as fi dus. Ea a zis ca are chef - asa ca am purces la planificat traseul. Carol a avut aici un cuvant greu de spus. A iesit o mixtura intre traseul lui de aventura si traseul rapid pe ca il doream eu.

Plecarea am amanat-o cu o zi. Era mult prea frig sambata. Asa ca am inghetat cu copiii la Cuntu.

Duminica dimineata (apropo, ora 3 e dimineata sau noapte?) plecam din Timisoara  catre Brebu Nou.

Aici, la pensiunea EnduroMania e punctul de start al turei. In Brebu termometrul imi arata 3 grade. Nu mai zic nimic. Doar ca sper ca iarna ce urmeaza o sa fie exact ca ultimele 2 ierni. Sa am 20 de grade in decembrie in compensatie...

Carol se trezeste si ne intampina. Planul initial era sa plecam la ora 5 din Brebu. Dar amanam suficient de mult plecarea incat se face lumina.

La 6.08 plecam in aceasta aventura.

Dar in spatele turei stau mai multe decat un plan, echipament, orar. Nici unul din aceste 3 ingrediente nu a fost neaparat planificat minutios.

Sincer, tura asta a fost despre:

Frig, Frig, Frig! O sa mor de frig! Chiar poate sa se duca de rapa toata omenirea, dar unde dracu e incalzirea aia globala? De ce ma pedepsiti?

Bai, ce merge Elena... O fi de la frig....

Na, ca e frumos aici spre Semenic. Cum naiba pedala Crista pe aici cu  cursiera? E si o parte buna: in ritmul asta urcarea spre Semenic devine in curand forestier.

"Bai ce frumos poate sa fie aici sus pe Semenic cand rasare soarele!"

"Uite, mai stii cand am urcat gafaind acuma multiiiiiiiiiiiiiiiii ani si ne-am pus pe marginea drumului sa stam la soare? Era sfarsit de iarna. Si dupa aceea am mancat ciorba aia expirata la Nedeea."

Uitasem cat de mare e platoul somital a Semenicului. Mergi si tot mergi... Tu cu gandurile tale si cu soarele asta fain de te incalzeste la spate.

"Uite, aici erau oamenii aia la cules de afine cand am trecut prima data pe aici. Si tot ziceai ca o sa-ti faci si tu un pieptene din ala de cules afine. Si pe coborarea asta mica chiuiam si ne tataia curul." Acuma ii dam viteza...

Tot aici ne-am ratacit acuma multi ani. Dar nu aveam GPS. Acuma revenim pe drum imediat. Atunci le-am carat in spate ceva vreme...

"Cantonul Cosava. Uite si izvorele Nerei. Faina si tura aia in care tot aici am luat-o gresit, doar ca sa revenim si sa continuam pe drumul bun. Si cand a venit ploaia si drumul pietruit s-a udat si a devenit super alunecos. S-a si picat atunci. Uite aici in poiana avem ceva poze."

Si coborarea spre Borlovenii Vechi. "Mai stii cand fugaream vaca aia pe aici? Mamaaaaa ce ...vaca. Am undeva ascunsa si o poza: tu pedaland aplecata pe ghidon, urmarita de o vaca dementa."

Frig! cat de frig poate sa fie pe valea asta! Si cat de lunga poate fi valea asta!!!!!

Omul din sat are chef de vorba. Si din vorba in vorba ne schimba putin planul. Adica am stat o saptamana si am desenat si tot desenat track-ul. Si asta vine si ne zice noua cum sa facem... Asa ca facem ca el si scurtam cu vreo 4km

"...Si cand am mers la ultima editie de EcoExplora. tot pe aici eram - in drum spre Dalboset. Te-au sunat de la lucru si in timpul concursului, pe bicicleta aveai ceva phone meeting."

Urcarea spre Ravensca, prin Barz. Asta a fost prima data cand am dat de satele de pemi, prima tura in Muntiii Almajului.

"Uite, acolo langa plopul ala mare o lasam pe Mariuta la umbra. Si la panoul asta turistic informativ avem o poza faina."

Au refacut drumul...

In Ravensca, birtul e inchis - ca de obicei. Si facem aceeasi poza cliseu la panoul cu harta din parculet. De cate ori am trecut pe aici si cu cati oameni...

Urmeaza coborarea spre Liubcova care ne scoate la Dunare. Lunga, lunga.

"Uite la dugheana asta ne-am oprit o data si am mancat inghetata. Si de aici am luat-o mai departe pe sosea."

E frumos aici. Au refacut si drumul. Plin de pescari, Dunarea ne insoteste imediat langa drum, muntii coboara de o parte si alta pana in apa.

Mergem si tot mergem. Si ne mai zambim. Nu trebuie sa ne mai vorbim. Ajunge doar sa ne incrucisam privirile.

Svinita - undeva pe malul Dunarii. De aici incepe Terra Incognita. E grea urcarea - criminala. Se poate face pe bicicleta, dar nu daca esti la o tura de 300km. Mult prea multa energie pierduta.

Oare e mai bine sa mori copt sau inghetat? Arde nespus de tare soarele - te loveste in ceafa, totul se lichefiaza.

Oare e bine daca la o tura de 300km ajungi sa cari bicicleta in spate prin mijlocul tufelor, fara perspectiva unui drum bun?

Si coborarea spre Eibenthal e faina. Tehnica - un drum rupt, cu fagasuri uriase si trepe de piatra. Cu mult nisip.