Sportul si buna dispozitie

Sunt convins ca omul este cea mai perfecta masina. Totul se rezuma la chimie coordonata de un mare procesor -creierul.

De-a lungul blog-urilor am prezentat de multe ori starile emotionale si fizice prin care am trecut in ture sau la concursuri. Totul are o explicatie crud de simpla: chimia.


Am fost si sunt in continuare fermecat de mecanismele pe care le poseda organismul uman pentru a reactiona in conditii de stres sau in cazul efortului de lunga durata.

Mai jos este traducerea unui articol de pe net care incearca sa prezinte legatura intre procesele chimice care au loc in organism in momentul in care faci sport si starea de spirit generala.

Majoritatea alergatorilor sunt de acord ca practicarea acestui sport ii face sa se simta mai bine. Fie ca e vorba de maratonisti, sprinteri sau doar de cei care practica alergatul in scop recreativ, toti spun acelasi lucru: "Ma simt mai puternic cand alerg", "Alergatul ma face mai puternic", "Cand sunt stresat, alerg". Asemenea afirmatii atesta efectul exercitiilor fizice asupra starii de dispozitie. Desi este clar ca exercitiile te bine dispun, explicatia fiziologica nu este asa de bine inteleasa. Ce efecte are sportul asupra creierului? Pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare, trebuie sa intelegem putin neurochimicalele care actioneaza in creier si care afecteaza in mod direct starea de spirit.

Exista patru neurochimicale care afecteaza starea de spirit. Acestea sunt: serotonina, epinefrina (cunoscuta mai ales sub numele de adrenalina), dopamina si endorfina.

Serotonina are rolul de a ne "bine dispune", da senzatia de satietate si elimina depresia. Toti experimentam o crestere a serotoninei uneori. Este senzatia de satisfactie pe care o avem dupa o alergare lunga sau dupa o farfurie mare de paste. Este responsabila de asemenea pentru senzatia de comfort pe care o avem atunci cand petrecem timpul alaturi de prieteni apropiati sau alaturi de familie.

Nivelul de serotonina scade atunci cand suntem stresati sau avem stari de anxietate, foame acuta sau inactivitate. Rezultatul direct este o stare de depresie, iritabilitate si epuizare. Nivelul de serotonina creste dupa o alergare de lunga durata chiar daca aceasta are loc cu o intensitate moderata.

Epinefrina (adrenalina) este responsabila pentru raspunsul de tip "lupta sau fugi" atunci cand suntem speriati sau ne simtim stresati. Efectul adrenalinei asupra organismului este acela de a mari ritmul cardiac, de a creste temperatura si de a stimula sistemul nervos simpatic(folosit in contractiile involuntare ale muschilor), inhibarea sistemului nervos parasimpatic (folosit in digestie, vindecare, somn si raspunsul imunologic al organismului), mareste nivelul de cortisol.

In lumea alerta in care traim, fiecare experimenteaza efectele adrenalinei in viata de zi cu zi. Nivelul de adrenalina scade odata cu stresul cronic, anxietatea, epuizarea, oboseala psihica sau depresia. Adrenalina creste pe moment atunci cand facem exercitii fizice la intensitate foarte ridicata. Exercitiile la intensitate scazuta sau intervalele (alternanta exercitiilor intense cu perioade de pauza) pot sa scada nivelul de adrenalina.

Dopamina este responsabila pentru senzatia de somn si pentru ciclurile trezie/somn. Desi s-a putea sa nu remarcam daca nivelul de dopamina este echilibrat in organism,cu siguranta sesizam atunci cand obiceiurile legate de somn ne sunt dereglate. Nivelul de dopamina scade din cauza stresului, a anxietatii, a infometarii si a unui regim scazut in carbohidrati.

Ca o paranteza, majoritate regimurilor de slabit se bazeaza pe ideea unei diete slabe in carbohidrati, dar nici unde nu scrie care sunt efectele acesteia asupra organismului...

Dopamina este direct afectata de nivelul de serotonina. Pe masura ce scade serotonina, scade dopamina. Si viceversa este adevarata. Prin urmare, exercitiile de lunga durata la o intensitate scazuta sau moderata maresc nivelul de dopamina.

Endorfina (asta mi se pare cea mai tare :)), actioneaza asupra organismului ca un analgezic. Endorfina este responsabila pentru scaderea durerii fizice pe masura ce facem exercitii fizice. Multi alergatori afirma ca durerile cronice sunt mai putin suparatoare in timpul si imediat dupa o alergare. Este responsabila si pentru a ignora sau chiar a nu sesiza durerea atunci cand suntem antrenati intr-o activitate fizica. Acesta este unul din motivele pentru care putem alerga chiar daca avem picioarele ranite, de exemplu. Endorfina ne permite sa ne angajam in activitati pe care altfel nu le-am efectua din cauza durerii.

Tot endorfina este cauza senzatiei de "high" pe care o raporteaza alergatorii pasionati. Raspunsul endorfinei la exercitii se mareste pe masura ce creste frecventa antrenamentelor. Pe de alta parte, anumite medicamente si alcoolul inhiba secretia ei. Oricum, fiecare om experimenteaza o crestere a nivelului de endorfina, indiferent de exercitiile fizice pe care le face.

Orice efort fizic are un efect benefic asupra tuturor celor patru neurochimicale, dar conteaza totusi tipul de exercitii pe care le facem? Pana la un anumit punct, raspunsul este: da.

Atunci cand efectuam exercitii cu o intensitate ridicata, nivelul de adrenalina creste mai mult decat in cazul exercitiilor cu un nivel scazut de intensitate. Ridicarea greutatilor, sprint-ul, intervalele, de exemple, maresc nivelul de adrenalina. Cu alte cuvinte, orice sport care se bazeaza pe explozie va determina o crestere a nivelului de adrenalina.

Daca exercitiile intense genereaza o crestere a nivelului de adrenalina, cele de intensitate scazuta sau moderata au rolul de a creste nivelul de serotonina. Maratoanele, ciclismul, trekking-ul, inotul, yoga, in general sporturile care se bazeaza pe anduranta si nu pe forta, cresc nivelul de serotonina.
Chiar daca legatura chimica dintre acest tip de sporturi si cresterea nivelului de serotonina nu este pe deplin inteleasa, se poate specula ca atingerea unui obiectiv (cum este de exeplu terminarea unei curse de alergare de lunga durata) are ca efect o stare de buna dispozitie, ceea ce are un efect direct asupta secretiei de serotonina. Cresterea de serotonina pe care o experimentam in astfel de activitati pare a fi similara cu cresterea de serotonina resimtita atunci cand ne petrecem timpul cu cei dragi. In general, atunci cand avem de a face cu experiente pozitive (terminarea unui maraton) observam o crestere a serotoninei.

Dupa cum am mentionat si mai sus, cresterea nivelului de serotonina duce la cresterea nivelului de dopamina. Asta inseamna ca facand sporturi cu un nivel scazut sau moderat de intensitate afectam in mod direct nivelul de dopamina din organism. Cu totii ne-am bucurat de un somn bun dupa un exercitiu fizic. Pe de alta parte, exercitiile fizice intense pot afecta somnul. Daca exercitiile moderate ridica nivelul de dopamina, cele intense il micsoreaza. De altfel unul din efectele supra-antrenamentului este faptul ca nu mai putem sa ne odihnim bine noaptea.

Daca dopamina si serotonina sunt secretate in cazul exercitiilor de intensitate scazuta sau moderata, endorfina raspunde indiferent de tipul de efort. Secretia de endorfina creste pe masura ce crestem numarul de antrenamente. Se pare ca pe masura ce facem mai mult sport, mai multa endorfina este produsa. Chiar daca medicamentele analgezice nu sunt neaparat rele, ele pot duce la supra-antrenament, marind riscul la care ne expunem in timpul exercitiilor.

Chiar daca putem prezice raspunsul neurochimicalelor la exercitii fizice, asta inseamna ca ne putem controla starea de spirit prin sport? Multi cercetatori vor afirma acest lucru. Chiar daca inca nu putem intelege pe deplin mecanismele care intervin, putem afirma ca diferite intensitati de exercitii fizice creeaza difrite raspunsuri chimice in organism. Si mai mult decat orice putem afirma cu certitudine ca sportul are un efect pozitiv asupra starii de spirit. Asa ca alegeti-va sportul care va reprezinta cel mai bine personalitatea si va puteti creea dispozitia pe care o doriti. Spor la antrenamente!
---------------------------------------------------------------------------------------

Chiar daca multe din cele prezentate mai sus par truisme sau poate par lipsite de sens, analizand mai indeaproape, multe lucruri capata noima.

Un exemplu:
Orice medic va poate spune ca n-ai cum sa convingi inima sa faca poc, doar alergand ca dementul. Creierul e suficient de "destept" si da shutdown inainte sa se intample asta.

Aici intervine rolul intervalelor, de exemplu: produci adrenalina. Un efect direct al secretiei de adrenalina este cresterea ritmului cardiac. Intervine endorfina sa contracareaze senzatia de durere pe care o resimti.

Si nu, nu e rau sa faci asa ceva. Si nici periculos. Inima e un muschi si poate fi antrenat. Adrenalina si endorfina te ajuta sa treci peste un anumit baraj de durere - dar acolo sus procesorul controleaza tot. Sunt foarte rare cazurile in care sportivii reusesc sa faca bypass la creier si sa traga pana aproape cad morti.

Antrenandu-te regulat se maresc numarul de intervale pe care le poti face. Un efect direct va fi acela ca in cadrul exercitiilor de anduranta vei avea un ritm cardiac mai scazut. Alt efect este acela ca in timp vei putea sa depui un efort mai indelungat la un ritm cardiac ridicat (de ce ai face asta? Nu prea am auzit de sprint-uri la sub 160 bpm. Si cam ai nevoie de ruperi de ritm si in cadrul celui mai plictisitor maraton...Doar ca unii vor putea face un sprint de 100m sau unul de 1km. Sau unul la 16km/h in loc de 18-20km/h).

Orice alergator de anduranta va poate confirma cat timp dedica intervalelor. Si poate ca va explica mai bine si de ce.

O sa va mai plictisesc cu articole de genul acesta, nu de alta dar chiar mi se pare fascinant subiectul.

A...da. Poate ca n-ar trebui sa zic asta - dar tot articolul de mai sus este praf in ochi daca nu ai un psihic puternic si montat catre efort fizic. Majoritatea concursurilor le-am terminat doar datorita psihicului.

Doar ca de un an si jumatate obiectivul  nu mai este sa terminam concursurile. Si atunci intelegerea mecanismelor din spatele efortului fizic are o mare importanta pentru antrenament si in timpul cursei.
--------------------------------------------------------------------------------------
Impotriva vointei lui Alin,  week-end-ul acesta stam acasa. Si in concordanta cu articolul de mai sus si pentru ca noi nu stim sa facem altceva, dar mai ales pentru ca ne place sa ne simtim bine, mergem maine sa inotam prin noroaie la Padurea Verde. Sau cu bicicleta prin casa.

Apropo: cei care au zis ca target-ul de 35 de minute pe 10km e cam greu de atins...au avut dreptate. Am reusit sa imi imbunatatesc timpul cu 6 secunde (39.46), dar am realizat ca in viata asta nu o sa ajung in veci la 35... Cu siguranta la 38 sau un pic sub, dar cam atat...
--------------------------------------
Poate ca duminica mergem totusi la munte :)

Sport is a preserver of health. ~Hippocrates

Recidiva

Data:12.02.2010-13.02.2010
Participanti: Elena, Alex, Horia, Andreea, Mardale, Misu, Oana, Gianina, Alin, Marcu
Locatie: Retezat - Rausor
Poze: Picasa
Filme: Youtube

Inapoi in Retezat...Ca de obicei Alin vine cu ideea. Initial trebuia sa mergem la refugiul Condor si sa repetam tura superba de ski din iarna trecuta. Grupul a crescut repede ca numar asa ca am hotarat sa stam jos in Rausor la o cabana.

Suntem multi asa ca daca vremea o sa fie de cocos macar o sa ne distram. Se anunta din nou cod galben. Asta deja e ca in bancul cu Ionel si lupul. Cand chiar o sa fie cazul sa se anunte ceva cod nimeni nu o sa-i mai creada.

Masina o transformam in spargator de zapada si pentru prima data ma gandesc ca ar trebui sa primeasca un nume. Este o succesoare demna a Mariutei.

Stam o vreme la pensiunea Dora si o lalaim pana cand vine si restul grupului. Dupa aceea o lalaim si mai mult asa ca reusim sa plecam in tura abia pe la 13.00 dupa-amiaza. Sunt asa de obosit dupa o saptamana de alergat si bicicleta ca mie mi-ar fi convenit si daca ramaneam la cabana la o bere...

 

Ultimele pregatiri pentru cucerirea Condorului

  

De la stanga la dreapta: Gianina, Andreea si sarbatoritul Marcu

  

Supravegheati atent de Mardale

  

 Pentru prima data in sezonul acesta vremea aduce a iarna. Adica e inchis si ninge. Peste noapte s-a asternut aici un strat destul de serios de zapada. Dar e un pulver foarte aerat care nu are nici un fel de baza. Asa ca daca calci pe el ajungi pana la pietre. 

  

Anul trecut am avut senzatia ca e primavara cand am trecut pe aici. Doar ca atunci cred ca era peste 1.5 m de zapada si obstacolele de acuma nu existau.

  

Unii par cu mult mai mult chef decat mine si trag vartos la deal.

  

Am iesit din padure si peisajul arata ca un inceput obosit de noiembrie. Daca am venit pana aici, mergem mai departe la partia noastra de ski - macar o coborare sa facem.

  

Cand am plecat de-acasa i-am intrebat pe ceilalti daca am voie sa fac o avalansa daca sunt cuminte. Odata iesiti din padure incepem sa ne croim drum prin marea de jnepeni. Si destul de des se aude cum placa de sub noi se rupe. Ai...ce sunet!!! Ultima data cand l-am auzit am luat TGV-ul la vale. Ma gandesc ca totusi sunt in mijlocul jnepenilor si nu poate pleca. Asta nu inseamna ca de fiecare data cand aud cum se rupe nu mi se face frica.

Reusesc sa imi croiesc drum si sa ajung aproape in golul alpin unde astept cumine; nu de alta dar de aici s-ar putea ca teoria cu plecatul zapezii sa nu mai tina. Vine Alin dupa mine si imi zice ca ceilalti au renuntat din motive de siguranta asa ca de data asta nu mai fac pe desteptul si o iau dupa el la vale.

  

Mardale si Horia au insistat sa mearga cat mai mult pe ski-uri. Eu am renuntat de la inceput -  de la refugiu. Mi s-a parut o crima la adresa ski-urilor. Ceilalti fac in curand acelasi lucru.

Pare de-a dreptul sadic sa urci pe ski-uri si dupa aceea sa cobori tot ce ai urcat cu ele in spate. Adevaru-i ca nu m-a deranjat. Era placut in padure.

   

La deal pe ski-uri, la vale cu ele in spate. Ski de tura.

  

Pe final tragem pe dreapta si ne intersectam cu partia pentru macar cateva secunde de ski. Partia arata jalnic si nu din cauza celor de aici - doar ca anul asta cineva acolo sus nu ne-a iubit. Cod galben my ass...

Mai raman cu Elena si Alin sa mai facem o tura pana in varful partiei pe foci - nu de alta dar sa ne consumam energia. Ei mai aveau rezerve; pe parcurs eu imi dau seama ca le consumasem pe ale mele

  

Gata! La cabana (Doamne Ajuta ca nu am stat la Condorul ca iesea un week-end ratat) . Mardale pregateste instalatia.

  

Sarbatoriul Marcu la o bere

 

Fiti atenti aici! "Gianina! Ce-i cu terciul ala?! Ti-am zis sa pui mai multa carne. Andreea! Hai fa ce ti-am zis sa faci. Alin! Maine scoatem untul din novicii astia!"

Pe seara vine si Misu cu Oana. Tot pe seara ma duc cu bucatarul sef Mardale la pregatit niste gratare. Bere, bere, na, na, na, na. Mai, bine-i aici! Chiar aveam nevoie de hodina. Vorbeam cu Alin ca toata saptamana astept noaptea de sambata spre duminica cand pot sa dorm si eu (cineva trebuie sa salveze galaxii sau sa omoare dragoni prin tot felul de jocuri in rest).

Chefu-i fain si ma hidratez bine. Asa ca noaptea de odihna e destul de scurta.

  

 Dimineata suntem in formatie completa pregatiti de cucerit ... Lolaia. Este din nou miezul zilei asa ca nu putem avea planuri foarte mari.

  

 Horia si Elena in capul partiei.

  

De pe partie continuam pe Traseul Curiosilor. Un traseu de-a dreptul infect. Vara. Iarna parca e mai bine si nu ma deranjeaza panta molcoma. Nu de alta dar macar pe aici se poate cobora pe ski-uri. Personal iara sunt varza (nu mi-am mai revenit de la rahatul ala de Tough Love...)  asa ca stau cuminte in spatele fetelor. 

Mi se face chiar si somn pe urcare. Vrem sa renuntam la intrarea printre jnepeni. Nu prea are rost sa stricam ski-urile. Dar aici zapada pare mai buna decat pe panta de ieri si mai continuam un pic catre saua Ciurila.

Si inca un pic si inca un pic. Pana iara ajungem in zona in care placile de zapada incep sa crape sub noi si sa fie pe punctule de a pleca la vale. Dar iesim in creasta si aici suntem in  siguranta.

O ultima sfortare si reusim sa cucerim o momaie anonima din creasta Lolaia. Alin a zis ca daca sunt cuminte si ma antrenez bine cand ma fac mare o sa ma duca pe Retezat. 

  

Cea mai de cacat iarna. Cu unele din  cele mai faine ture. Aproape toate iesirile au fost de la 5-7 oameni in sus. Dar ca zapada a fost de-a dreptul infecta. M-am saturat si eu si Elena si asteptam sa putem iesi cu bicicleta si la alergat.

  

Acolo in ceata sa vede necuceritul varf Lolaia Nord

  

Iar acolo la limita Matrix-ului e Bucura

Si acuma vine partea cea mai faina: trebuie sa coboram ce am urcat. Din fericire pe ski-uri si nu cu ele in brate. Presimt ca o sa am ce fotografia asa ca ii rog sa ma lase pe mine primul ca sa pot surprinde cadrele. Misu cu Oana pornesc primii si se pare ca stiu ce fac inclusiv pe zapada asta. Crusta de gheata alterneaza cu zapada afanata peste tot.

Sa incepem:

  

Elena  ne demonstreaza aici o miscare consacrata la aerobic. Nu a picat. Repet: nu, a picat.Camera nu iarta.

  

Nici Gianina nu a picat: ea cauta sa vada ce a ascuns acolo Elena.

  

Alin participa si el la cautarile fetelor.

Fetele au ajuns intamplator in pozitia asta dupa o cristiana asa ca era pacat sa nu le pozez.

  

Hmmmm....Da.

Dupa ce am coborat si ne-am distrat la culme pe portiunea asta, am intrat din nou pe Traseul Curiosilor unde am inaintat mai repede dar nu a mai fost asa de distractiv.

Ultima portiune am facut-o pe sub telescaun si ne-am nenorocit ski-urile. F.u.t.u.-i mama ei de treaba!!! Abia le facusem in Soelden. Nu ma consolez cu ideea ca sunt consumabile.

Ne strangem la cabana si plecam acasa. Bun week-end.

La Multi Ani Marcu!!!!

Aia cu am fost un grup mare, ne-am simtit bine, am povestit, a fost atmosfera faina e deja uzitata. Dar asa a fost.

P.S:

1. "Cuvantul" il folosesc in alt blog.

2. Imi trebuie o idee de week-end. Ca mai bine raman in Timisoara la sala la antrenamente (idee tot mai vehiculata de multi din grup) decat sa ma duc pe vremea (si mai ales pe zapada) asta pe munte.

The invariable mark of wisdom is to see the miraculous in the common. Ralph Waldo Emerson

Cod galben

Data: 05.02.10
Participanti: Alin, Dubina,m Elena, Alex
Locatie:Retezat
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii (azi fara filme)

Elena vrea sa stam acasa si eventual bicicleta sau trailrunning in Zarand. Gianina vrea si ea acasa. Singura salvare pare a fi Alin - de-acolo vin ideile.

Propune o tura tapana : pe creasta din Carnic pana la Gales. Suna bine. Din pacate prognoza ne este potrivnica. Vineri aud de cod galben de vant si precipitatii. Cum naiba reusim sa urmarim noi codul, asta e un mare mister pentru mine. Mai degraba as zice ca iarna asta ne-a fost complet potrivnica. Motiv pentru care am insistat sa fim pe munte week-end de week-end.

Am echipa matinala.La 6.00 conform planului iesim din Timisoara si dupa 2 ore si jumatate suntem la Carnic. Bate vant cu aspect de vijelie aici jos in vale...Oare ce o fi sus pe creste?

Mergem repede. Dubina are multe povesti din colturi indepartate ale lumii. Timpul curge repede. A vazut ceva locuri si a batut ceva munti omul asta...Respect.
La Pietrele ne oprim cat sa salutam un vechi si bun prieten: Meck. Ne-o taie scurt si in stilul caracteristic: "in creasta o sa fiti facuti deltaplane".

Plecam pe valea Stanisoarei. La intersectia cu Rausor coechipierii iau decizia inteleapta sa continuam pe vale pana in dreptul sei de iarna ca sa nu fim asa de mult expusi viscolului care se simte accentuat chiar si aici in fundul vaii la adapostul padurii.

Partea de la Pietrele pana la iesirea din padure mi-a placut. Cenusiul tipic de iarna, fulguiala batuta de vant si o liniste mormantala in afara suieratului de vant. Placuta atmosfera.

Treaba se schimba odata ce iesim din padure. Nu imi dau seama daca aici ninge, a nins mai mult sau e numai transport, dar stratul de zapada a crescut deoadata. Este o zapada usoara, cu cristale mici ca un praf. Te afunzi pana la gat (de cateva ori literalmente) in ea.

Iesirea din padure coincide cu inceputul de jnepenis. Zapada aceasta are suficienta greutate incat sa aplece jnepenii la pamant insa nu este destul de grea ca sa ii tina acolo captivi. Incepe calvarul inaintarii prin zapada de peste jnepeni. La fiecare pas cadem printre crengile de sub zapada.

Am multe obsesii. Spartul zapezii e una dintre ele. Mi se datorea de la o tura din liceu in Tarcu cu Razvan. Atunci am spart zapada de la statie pana la telescaun (deci la vale) vreo 8 ore. Si de atunci am dezvoltat o fobie cu chestia asta. Incerc sa mi-o vindec asa ca incep cuminte sa sap.

Ma tine destul de mult pana cand ma enervez si incep sa injur situatia.

In jurul nostru: blizzard. Suntem infofoliti si nu lasam nici o suprafata in calea vantului. Dupa spusele lui Alin am inaintat 600m in jumatate de ora.

Teorie:
Eu cred ca fiecare dintre noi astepta ca sa vina altul si sa zica ca n-are nici un rost sa facem chestia asta. Total inutila. Doar ca toti patru suntem mandri. Si asta e foarte bine. Asta da putere unei echipe atunci cand treaba se impute. Puterea de a merge mai departe chiar daca situatia e nasoala.

Doar ca de data asta e si ilogica. Asa ca atunci cand Alin ma intreaba daca eu vad vreun sens la chestia asta, sunt in al noulae cer si ii zic ca eu sunt de acord s-o stergem de aici.

In unanimitate ne retragem la Pietrele. Dubina ar fi vrut sa mai asteptam o zi ca poate duminica e vremea buna. Salvamontul ne anunta ca duminica codul se face portocaliu asa ca prin Clopotiva ne intoarcem acasa dupa o zi de munca destul de grea.

Dar faina. Povestile lui Duba au fost un deliciu.

Duminica a fost: Tough Love. Nu, nu va ganditi la prostii. Asa se cheama programul de bicicleta. Am tinut sa-l amintesc aici ca sa nu uit peste ani cand o-i sta cu berea in mana pe canapea ca era o vreme cand injuram de mama focului antrenorul de pe ecranul televizorului. Aproape m-a omorat. Mi-au trebuit 4 litri de apa, un baton (pana acuma n-a mai trebuit sa mananc pe trainer) si 3 ore ca sa birui antrenamentul.

Intre timp ne-am strans mai multi pentru Nepal: cu siguranta Gianina si Alin. Am stabilit data si aproximativ durata. Incepe sa miroasa a Himalaya...

Life is like a coin. You can spend it any way you wish, but you only spend it once.Lillian Dickson

Soelden

ta: 23.01.10-31.01.10
Participanti: Elena, Alex, Luci, Pantani, Ilie, Corina, Florin S, Florin O, Ioana, Florin C, Gilda, Cristi, Adela
Locatie:Sölden, Austria
Poze: Picasa
Filme: Youtube
Dupa toata frustrarea cu ski-ul de acasa a sosit in sfarsit vremea concediului anual de ski. Sau a cantonamentului. Depinde cum privesti lucrurile. Locatia aleasa pentru anul acesta este Sölden.

Nu ma mai obosesc sa va descriu cum e acolo sau ce inseamna ski-ul in Austria deoarece stiti deja, nu de alta dar am impresia ca toata populatia Romaniei nelovita de criza (si sunt o gramada din cate se pare) era acolo pe vale.

Daca totusi nu ati auzit de Soelden.

Anul acesta ne-am strans 13 prieteni si am luat o cabana intreaga (de fapt ceva ferma). Am ajuns destul de devreme pe-acolo.

Asa ca dupa un drum de 1200km ma gandesc ca cea mai buna relaxare este un trail-running. Tura a fost una din cele mai frumoase ture de alergare. 

Luna plina umplea de lumina toata valea.Pe masura ce castigam altitudine jos incepeau sa se distinga luminile din Langenfeld, iar vis a vis versantul plin de zapada. Am ajuns intr-un satuc (care mirosea a balega de la cap la coada si care era plin de timisoreni) de unde am iesit pe forestier si am continuat alergarea prin padure. Scraaast, scraaast se auzea la fiecare pas. Mult, foarte mult m-a impresionat tura aceasta. Am avut o senzatie de libertate greu de descris. Incep sa-l inteleg pe indian...Doar ca eu mai continuu o perioada cu concursurile.

M-am intors pe acelasi drum pana in satuc si de aici pe un forestier pitoresc (un drum sapat efectiv in stanca, marginit de un gard cochet si care trecea la un moment dat printr-un tunel si pe langa o ditamai cascada de gheata luminata) am ajuns in Langenfeld de unde pe sosea inapoi acasa.

Superba tura.

Asa...Acuma sa trecem la ski. N-am venit aici sa ma relaxez. Nici eu, nici Elena. In primul rand ca ne-am plictisi facand asta (nu, pe bune, mor de plictiseala daca ma relaxez in intelesul larg acceptat al cuvantului). In al doilea rand, dupa ce am dat 196 de euro pe skipass sigur o sa facem sa merite fiecare bannut. In al treilea rand (si asta e de departe pe primul loc) iubim ski-ul. Probabil mai mult decat orice alt sport. Si fiindca e singura oportunitate sa skiem in adevaratul sens al cuvantului (labareala din Romania nu se pune) vrem sa profitam de fiecare secunda.

Planul de cantonament e simplu:
- trezirea la 6.30
- pregatirea sandwich-urilor, ceaiul. Musli cu lapte la micul dejun.
- ratarea zilnica a autobuzului de 7.47.
- cu masina pana la Soelden
- asteptat deschiderea partiilor
- 8.05 urcam si incepem sa skiem
- SKI!!!!!!!!!!!!!!!!
- pranzul prin gondole ca doar nu ne putem opri - timpul fuge repede aici.
- SKI!!!!!!!!!!!!!!!!
- 16.00 prindem ultimul bubble
- 16.30 inapoi in Soelden si acasa



La inceput de drum. Era zapada. Nu cata zic ei pe site. Nici macar nu conteaza. Asa de bine erau intretinute partiile incat cred ca pe ele ar fi fost zapada si daca temperatura de afara ar fi fost de +10 grade.

Azi ne-am intalnit si cu Konstantin. Am mai skiat cu el si in Stubaital si ne-am facut un obicei din intalnirea asta anuala.

Grea zi! Dupa pranz picioarele au cedat. Plus ca dupa ce au trecut armate de turisti pe partii, statul de zapada inghetata a iesit la iveala. Asta coroborat cu oboseala si lipsa de antrenament au dus la un sfarsit de zi de ski destul de dezamagitor. Statea Konstanti dupa noi si ne astepta. Cum nu mai aveam incredere in noi si in ski-uri, coborarile aratau caraghios.

Si cum cineva trebuie sa fie de vina; si cum niciodata nu suntem noi aceia: Elena a schimbat ski-urilede tura cu cele de partie, iar eu le-am facut la a mele un service complet.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

De a doua zi lucrurile au inceput sa mearga mai bine. Adica mai multi kilometri pe partie si mai reusiti.


Elevul isi depaseste profesurl. Iata si dovada - chiar daca prost filmata (partia 7 neagra). Eu am invatat-o pe Elena sa skieze (bine a invatat singura ca eu n-am rabdare in general), dar am vazut-o crescand de la an la an. Si daca inca skiez mai agresiv (trebuie sa mai am si eu un as in maneca), la capitoul eleganta pe skiuri m-a depasit. E mai atenta la detalii si skiaza mai frumos.Ne plecam smerit capul si recunoastem.

Sa cobori o partie nu e greu. Trebuie sa ai tupeu si un minim de cunostinte. Cu tupeu oricine reuseste sa coboare orice panta daca are habar sa se opreasca. Sa cobori elegant e cu totul altceva.

Cand skiez efectiv imi golesc capul de orice gand (la mine asta e foarte usor). Fac totul instinctiv. Si atunci nu mai e loc de gratie...

Elena (exersand intoarcerile) si Konstantin (in rosu) pe ghetar. Enervant Konstantin...Ai aici il vedeti pe o partie albastra. Pe negre e un adevarat deliciu sa te uiti cum skiaza.

Konstantin e de parere ca tot timpul merita sa mergi pe ghetar. Bine tot el mai are maxime de genul: "Good weather is boring", "Full of ordinary people", "Uita-te la astia cum sunt intoliti din cap pana-n picioare cu ultimul racnet de echipament dar habar n-au sa skieze", etc...

Asa ca in fiecare zi mergeam pentru cateva ture pe ghetar. De fapt aveam un mini ritual de perindat in zona schiabila, care varia foarte putin de la o zi la alta.

Ritualul se deschidea cu 3 sau 4 ture pe partia 11 (rosie). Era cea mai rapid accesibila si aici puteam profita din plin de faptul ca eram primii pe partie. Aveam cam o ora la dispozitie (cam pana pe la 9.30) pana cand sa apara ceilalti turisti. Pana atunci toata partia pregatita perfect de cu seara era numai a noastra.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Ca tot veni vorba de ghetar: panorama de pe una din platformele de la peste 3000m altitudine.

Soelden e situat pe valea Otztal - cea mai lunga vale din Austria. Si de aici din mijlocul vaii suntem coplesiti (si ciudosi) de multitudinea de varfuri, creste, vai, ghetari care se vad in toate zarile. Curata nesimtire.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Am avut sansa ca intr-una din nopti sa ninga. Cam 40-50cm in zona inalta. Si austriecii au fost baieti de salon. Au lasat in pace partiile negre - nu au bagat ratrack-ul sa nenoroceasca frumusete de pulver. Aici skiez infect - dar asta mi-s. Am avut si coborari mai bune, invatam.

Daca in alti ani eram smecher si de la inceput mergeam pe off piste aici am fost mai linistit. Nu de alta, dar negrele neamenajate erau suficiente pentru doza zilnica de adrenalina si pentru incercat telescoapele.

Sex cu zeii. Alta comparatie nu imi vine in cap pentru schiatul prin pulver pana la genunchi.

Prima parte a zilei skiam impreuna cu vechea garda: Ilie, Luci, Pantani. In jurul pranzului baietii se retrageau pentru pranz si mai departe continuam impreuna cu Elena si Konstantin.

Elena si Konstantin

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Vremea a tinut cu noi. Statistic a fost cel mai bun an din cei sase de cand am inceput sa venim in Austria. Doar jumatate de zi a fost inchis un ghetar, dar pentru ca statiunea se intinde de la 1370 pana la 3340m, a fost suficient sa coboram putin sub 3000m pentru a nu fi afectati de acest aspect. In rest vreme perfecta de ski.

Ca si vizibilitate. Ca si temperatura a fost un pic cam rece pentru gustul meu. Nu am prins in nici una din zile peste -10 grade. Asa ca eram infofoliti ca si cosmonautii. Odihna, mancarea si mai ales indarjirea au surclasat dezavantajele create de temperatura.

Sfarsitul de zi era o adevarata nebunie mai ales in perimetrul de la Giggijoch. Aici veneam si noi pentru ultimele ture. In restul zilei, traseele pe care mergeam reuseau sa evite in general aglomeratia.


De exemplu aici este o filmare de pe partia lor de cupa mondiala. Este o neagra superba. Pe care au avut grija sa n-o amenajeze. Asa ca aici erau foarte putini skiori. In schimb pe albastra de langa era o inghesuiala  ca pe autostrada cand e stau. A..da, si aici o puteti vedea pe mica campioana Elena

Azi repet traseul de trail running. La fel de frumos ca in prima zi.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled - asta e prima statistica pe care o puteti vedea si pe harta (se pare ca un biet ceas nu are suficienta memorie pentru a retine toate datele pentru o saptamana de ski)

Uneori ajungeam in Soelden inainte de deschiderea partiilor. Merita efortul pentru a avea partiile neatinse doar pentru noi.

Ca sa strangem cat mai multi kilometri aveam o strategie: dupa ora 13.00 coboram de cat mai multe ori pana in vale.Adica de la 3300m pana la 1370m. Atunci nu mai urca nimeni din vale si nu trebuia sa asteptam deloc la gondole. Plus ca e o placere sa cobori intre 10 si 15km de partie dintr-una. Fara oprire. Sa simti cum iti explodeaza genunchii, sa gafai 5 minute pana iti reglezi respiratia. Si sa o iei de la capat. Prea mult in gondola, bubble sau scaun, prea putin pe partie. Mai mult, mai mult!!!!!!!

Fir-ar! E deja ziua a sasea. Nu vreau sa ma trezesc la realitate inca.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Teoretic ar fi gata. In fiecare an skiem sase zile si plecam acasa. Acuma a fost prea frumos. Nu-mi plac tiparele asa ca o sa facem si acuma ceva diferit: mai smulgem o zi de ski si dupa aceea la final sarim in masina si pornim direct spre casa.

Aici am incercat sa ma concentrez in timp ce coboram (partia 3 neagra). Puncteaza, ridica, stanga, puncteaza, ridica, dreapta. Merge si asa, dar unde dracu mai e poezia atunci?!

Filmul e dintr-o zi precedenta (partia 1 rosie). Ultima zi a fost fortata. Trebuie sa recunoastem. Ce e prea mult e prea mult. Paradoxul e ca probabil am facut cei mai multi kilometri (nu o pot dovedi ca training tool-ul a avut ideea geniala sa se inchida). Am stat pana la final si am schiat pana cand efectiv ne-au lasat picioarele.

Statistica partiala a zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

La final de excursie

A urmat drumul pana acasa. Chimia e buna si eu sunt fan-ul ei declarat. Asa ca 12 ore de condus noaptea dupa 8 ore de ski nu au reprezentat o problema.

Asta a fost iesirea noasta la ski.Filmele in care se regasesc majoritatea celor care au fost acolo sunt la:
http://www.youtube.com/user/Hoinarii#p/c/3D918F15A556688F
Ne vedem la anul...Initial planul era sa mai venim o saptamana in martie/aprilie.

Dar incepe sa se simta deja miros de Nepal. Vreau sa ii vad pe cei mari. Deocamdata cuminte, de la baza. Dar cresc.

-----------------------------------------------------------------
Mai, gemenele mi-au facut ziua mai frumoasa: Ecomarathon
No, amu am un scop. Si n-o mai dau in bara ca la MPC...
-----------------------------------------------------------------

Acuma mi-am amintit: le-am ras la austrieci stocurile de WeissBier pe anul asta. Yammmyyyyy!!!!!
-------------------------------------------------------------------

But what is happiness except the simple harmony between a man and the life he leads?  (A.Camus)