Data: 06.09.13-08.09.13
Participanti: Alex, Bobi, Andrei, Raluca, Mircea
Locatie: Herculane
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Ultra Trail Fagaras - concurs din seria Carpathian Man. Anul acesta este cea de-a doua editie. UTF a fost unul din cele mai frumoase concursuri la care am participat anul trecut.
3 etape: un prolog in Avrig urmat de 2 etape montane pe creasta Fagarasului. Un concurs pe echipe in cel mai impunator lant muntos din tara.
UTF bifeaza multe superlative. Dar cifrele si datele tehnice palesc in fata celui mai important aspect al UTF-ului: prietenia care ii leaga pe concurenti, atmosfera unica de la acest concurs.
UTF inseamna intr-adevar mult mai mult decat concurs: inseamna serile petrecute impreuna, povestile si glumele cu prietenii. Este poate unul din ultimele "refugii" ale alergatorilor montani. Aici inca e timp, inca mai exista camaraderie, inca se mai rade. Nu se rezuma totul la doar la alergat si atat.
UTF a strans anul acesta la start "creme de la creme". Aici sunt apoape toti Greucenii. Baietii si fetele pe care ii vezi prin reviste. Care te fac sa te apuci de sport. De care povestesti.
Anul acesta voi face echipa cu Andrei Pop. Andrei e unul din cei mai buni MTB-isti de la noi. Cand mi-a propus sa facem echipa n-am ezitat o clipa. Urma sa fie interesant: 2 nebuni stransi intr-o echipa. 2 personalitati puternice (asta ca sa nu zic 2 caposi care nu lasa nimic de la ei).
Nu am facut nici macar o tura impreuna. Habar n-avem cum facem echipa.
Elena si Ana au fost impiedicate in ultimul moment sa ajunga la UTF. Nu mi-e bine fara ele - imi place sa le stiu aproape.
Am pornit la drum cu Bobi, Mircea si Raluca. Bobi urma sa "plimbe " masina pe parcursul celor 3 etape. Anuyl acesta nu participa - a venit in schimb sa se antreneze si sa ne ofere suportul logistic pentru cursa.
In Avrig am ajunj cu putin inainte de start. Abia am apucat sa ma schimb si sa mananc ceva. Vine si Andrei si facem prima alergare impreuna - incalzirea prin Avrig.
Luci striga toate echipele: e placut sa cunosti aproape toti concurentii.
Nu am emotii - am avut un sezon excelent. Nu sunt neaparat obosit. Nici plictisit. As zice blazat. Au fost multe concursuri, multe amintiri placute. Am tras de mine, am suferit, m-am chinuit. Acuma, aici la UTF ma simt gol. Imi lipseste motivatia si competivitatea.
Echipa "Hoinarii Sponser" se pregateste de start.
Acuma la final e ciudat. Parca ar fii trecut un veac de la concurs. Pare ceva foarte indepartat. Si in timpul concursului parca ar fii alergat altcineva pentru mine. Eu nu am fost chiar acolo. Nu am fost mental in concurs.
Nu pot sa zic ca sunt trist. Sau suparat. Dar a lipsit ceva. Acel "ceva". Cel mai important. "Ceva-ul" care te face sa scrii, care te impinge inainte. Care te face... sa traiesti.
Nu am ce sa povestesc despre UTF.
Am facut un concurs excepetional. Uluitor pentru 2 cilcisti. Nemaipomenit ca si timp realizat.
As putea enumera o serie aproape interminabila de elogii la adresa noastra:
Poate intamplator, poate nu - cu Andrei am avut cea mai echilibrata echipa in care am participat vreodata. Am fost exact la acelasi nivel ca pregatire fizica.
Elena ma naruie in concursurile de anduranta. Dupa Balan trebuie sa fug pana imi explodeaza capul.
Cu Andrei am mers in acelasi ritm.
Au fost 2 etape calculate la rece (de catre Andrei). 2 etape in care s-a mers "inginereste". Am miros basinile Greucenilor. Am alergat in coada lor.
Am terminat concursul pe locul 5 la categorie si 7 la general. Am facut un timp 12.03 ore. Un timp excelent.
Si...cam atat. Probabil Andrei a concluzionat cel mai bine: "E degeaba cand lipseste pasiunea".
Asa-i. Asta a lipsit. Am facut UTF metodic. Sportiv. Am alergat cu lumea buna. Pe unii i-am si fugarit. Cilcistii care i-au fugarit pe alergatori:)
Am facut o echipa unita. Am conlucrat perfect. Ne-am inteles excelent. Ne-am ajutat cand a fost cazul.
Dar... a lipsit "ceva-ul".
Inca un concurs terminat si bifat in calendar. Trist. Probabil amandoi speram altceva.
Ma mai intalnesc cu cunoscuti pe la concursuri:
"Ce faci Alex?"
Incerc sa fiu spiritual:
"Uite, la munca"
Din pacate, UTF asta fost pentru mine: munca. 3 zile obisnuite de munca si atat. Tot Andrei zicea ca probabil aia care termina poe ultimul loc se bucura mult mai mult.
Bineinteles - ei au sentimentul ca au realizat ceva unic. Deosebit. Noi doar am mai terminat inca odata un concurs.
Pentru a nu stiu cata oara - l-am terminat mult mai bine decat am fi avut curajul sa visam. Am ajuns sa "haituim" Greucenii. Am intrat in lumea lor. Ne-am dat jos din pedale, am luat papucii de alergat si am facut un concurs fenomenal. Din punct de vedere sportiv.
Dar atat...
As fi avut alta atitudine daca prindeam podiumul? Nu. In primul rand fiindca trebuie sa fim realisti - cei din fata joaca in alta liga. In al doilea rand fiindca atunci poate ca golul ar fii fost si mai mare...
Au fost 2 seri superbe petrecute cu prieteni adevarati. Momentele acelea nu le-as da pentru nimic. Glume, povesti, rasete, palnuri de viitor. O atmosfera superba. Pentru asta a meritat tot efortul.
Multam fain Andrei pentru cea mai echilibrata echipa in care am concurat pana acuma. Si pentru ...rabdare:).
Miercuri imi iau fetele si plec unde vad cu ochii. La propriu.Si asta e acuma singurul lucru care ma intereseaza.
Dupa sezonul acesta am ajuns la o stare de automultumire care nu ma mai motiveaza sa fac altceva. Nu vad nici un rost sa ma antrenez ca bou ca sa mai castig 5 minute. Nu mai am nici o satisfactie in a mai bifa concursuri pe care le-am facut de N ori deja.
Anul acesta am realizat ca pot. Ca sunt bun. Si pana la urma conteaza doar imaginea pe care o ai tu despre tine... Restul nu m-a prea interesat niciodata.
Regret ca nu am apucat sa fac tura mea favorita de MTB cu Elena in Locvei - dar poate mai e timp. Abia astept luna octombrie sa cutrier cu fetele prin Tarcu si Godeanu. Si sa fac poze si sa scriu din nou blog-uri despre aventuri.
Si sa ma dau aiurea cu cursiera pe drumuri uitate de masini.
Poate ne vedem din nou la MPC daca imi revine cheful. Ciclistul care fugareste alergatorii...
Participanti: Alex, Bobi, Andrei, Raluca, Mircea
Locatie: Herculane
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Ultra Trail Fagaras - concurs din seria Carpathian Man. Anul acesta este cea de-a doua editie. UTF a fost unul din cele mai frumoase concursuri la care am participat anul trecut.
3 etape: un prolog in Avrig urmat de 2 etape montane pe creasta Fagarasului. Un concurs pe echipe in cel mai impunator lant muntos din tara.
UTF bifeaza multe superlative. Dar cifrele si datele tehnice palesc in fata celui mai important aspect al UTF-ului: prietenia care ii leaga pe concurenti, atmosfera unica de la acest concurs.
UTF inseamna intr-adevar mult mai mult decat concurs: inseamna serile petrecute impreuna, povestile si glumele cu prietenii. Este poate unul din ultimele "refugii" ale alergatorilor montani. Aici inca e timp, inca mai exista camaraderie, inca se mai rade. Nu se rezuma totul la doar la alergat si atat.
UTF a strans anul acesta la start "creme de la creme". Aici sunt apoape toti Greucenii. Baietii si fetele pe care ii vezi prin reviste. Care te fac sa te apuci de sport. De care povestesti.
Anul acesta voi face echipa cu Andrei Pop. Andrei e unul din cei mai buni MTB-isti de la noi. Cand mi-a propus sa facem echipa n-am ezitat o clipa. Urma sa fie interesant: 2 nebuni stransi intr-o echipa. 2 personalitati puternice (asta ca sa nu zic 2 caposi care nu lasa nimic de la ei).
Nu am facut nici macar o tura impreuna. Habar n-avem cum facem echipa.
Elena si Ana au fost impiedicate in ultimul moment sa ajunga la UTF. Nu mi-e bine fara ele - imi place sa le stiu aproape.
Am pornit la drum cu Bobi, Mircea si Raluca. Bobi urma sa "plimbe " masina pe parcursul celor 3 etape. Anuyl acesta nu participa - a venit in schimb sa se antreneze si sa ne ofere suportul logistic pentru cursa.
In Avrig am ajunj cu putin inainte de start. Abia am apucat sa ma schimb si sa mananc ceva. Vine si Andrei si facem prima alergare impreuna - incalzirea prin Avrig.
Luci striga toate echipele: e placut sa cunosti aproape toti concurentii.
Nu am emotii - am avut un sezon excelent. Nu sunt neaparat obosit. Nici plictisit. As zice blazat. Au fost multe concursuri, multe amintiri placute. Am tras de mine, am suferit, m-am chinuit. Acuma, aici la UTF ma simt gol. Imi lipseste motivatia si competivitatea.
Echipa "Hoinarii Sponser" se pregateste de start.
Acuma la final e ciudat. Parca ar fii trecut un veac de la concurs. Pare ceva foarte indepartat. Si in timpul concursului parca ar fii alergat altcineva pentru mine. Eu nu am fost chiar acolo. Nu am fost mental in concurs.
Nu pot sa zic ca sunt trist. Sau suparat. Dar a lipsit ceva. Acel "ceva". Cel mai important. "Ceva-ul" care te face sa scrii, care te impinge inainte. Care te face... sa traiesti.
Nu am ce sa povestesc despre UTF.
Am facut un concurs excepetional. Uluitor pentru 2 cilcisti. Nemaipomenit ca si timp realizat.
As putea enumera o serie aproape interminabila de elogii la adresa noastra:
Poate intamplator, poate nu - cu Andrei am avut cea mai echilibrata echipa in care am participat vreodata. Am fost exact la acelasi nivel ca pregatire fizica.
Elena ma naruie in concursurile de anduranta. Dupa Balan trebuie sa fug pana imi explodeaza capul.
Cu Andrei am mers in acelasi ritm.
Au fost 2 etape calculate la rece (de catre Andrei). 2 etape in care s-a mers "inginereste". Am miros basinile Greucenilor. Am alergat in coada lor.
Am terminat concursul pe locul 5 la categorie si 7 la general. Am facut un timp 12.03 ore. Un timp excelent.
Si...cam atat. Probabil Andrei a concluzionat cel mai bine: "E degeaba cand lipseste pasiunea".
Asa-i. Asta a lipsit. Am facut UTF metodic. Sportiv. Am alergat cu lumea buna. Pe unii i-am si fugarit. Cilcistii care i-au fugarit pe alergatori:)
Am facut o echipa unita. Am conlucrat perfect. Ne-am inteles excelent. Ne-am ajutat cand a fost cazul.
Dar... a lipsit "ceva-ul".
Inca un concurs terminat si bifat in calendar. Trist. Probabil amandoi speram altceva.
Ma mai intalnesc cu cunoscuti pe la concursuri:
"Ce faci Alex?"
Incerc sa fiu spiritual:
"Uite, la munca"
Din pacate, UTF asta fost pentru mine: munca. 3 zile obisnuite de munca si atat. Tot Andrei zicea ca probabil aia care termina poe ultimul loc se bucura mult mai mult.
Bineinteles - ei au sentimentul ca au realizat ceva unic. Deosebit. Noi doar am mai terminat inca odata un concurs.
Pentru a nu stiu cata oara - l-am terminat mult mai bine decat am fi avut curajul sa visam. Am ajuns sa "haituim" Greucenii. Am intrat in lumea lor. Ne-am dat jos din pedale, am luat papucii de alergat si am facut un concurs fenomenal. Din punct de vedere sportiv.
Dar atat...
As fi avut alta atitudine daca prindeam podiumul? Nu. In primul rand fiindca trebuie sa fim realisti - cei din fata joaca in alta liga. In al doilea rand fiindca atunci poate ca golul ar fii fost si mai mare...
Au fost 2 seri superbe petrecute cu prieteni adevarati. Momentele acelea nu le-as da pentru nimic. Glume, povesti, rasete, palnuri de viitor. O atmosfera superba. Pentru asta a meritat tot efortul.
Multam fain Andrei pentru cea mai echilibrata echipa in care am concurat pana acuma. Si pentru ...rabdare:).
Miercuri imi iau fetele si plec unde vad cu ochii. La propriu.Si asta e acuma singurul lucru care ma intereseaza.
Dupa sezonul acesta am ajuns la o stare de automultumire care nu ma mai motiveaza sa fac altceva. Nu vad nici un rost sa ma antrenez ca bou ca sa mai castig 5 minute. Nu mai am nici o satisfactie in a mai bifa concursuri pe care le-am facut de N ori deja.
Anul acesta am realizat ca pot. Ca sunt bun. Si pana la urma conteaza doar imaginea pe care o ai tu despre tine... Restul nu m-a prea interesat niciodata.
Regret ca nu am apucat sa fac tura mea favorita de MTB cu Elena in Locvei - dar poate mai e timp. Abia astept luna octombrie sa cutrier cu fetele prin Tarcu si Godeanu. Si sa fac poze si sa scriu din nou blog-uri despre aventuri.
Si sa ma dau aiurea cu cursiera pe drumuri uitate de masini.
Poate ne vedem din nou la MPC daca imi revine cheful. Ciclistul care fugareste alergatorii...
Postări
