Inapoi...

Data: 09.06.15
Participanti: Alex
Locatie: Semenic
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

...la prospectari.

Ziua 1 de la 2Be fiind batuta in cuie, e timpul sa vad traseul propus pentru cea de-a 2-a zi.

Si ca tot veni vorba, am mai ajustat si prima zi : am descoperit cu uimire ca la sfarsit de septembrie ziua nu mai are 15 ore. Ci maxim 12.21 ore. Asa ca am renuntat la ultima urcare, chestie care ar salva undeva la 1.5 ore.

Revenind la ziua de ieri - mi-am luat jumatate de zi liber de la lucru si am plecat sa ma dau cu MTB-ul.

Pana in Slatina Timis am facut o ora si 20 de minute. Aici eram hotarat sa fac traseul in mod aproape de race.

Cautand inceputul traseului am trecut prin fata primariei. Initial am zis sa merg sa vorbesc cu primarul - am renuntat destul de repede avand in vedere ca aveam o vestimentatie cel putin ciudata. O perioada am mai cautat Centrul de informare turistica. Negasindu-l repede am renuntat si la asta si intr-un final pe la 13.30 am plecat in tura.

Drumul urca frumos pe un forestier bun - drum de viteza, pe care castigi repede altitudine. Foarte fain - ii dau tare aici.

Asa de tare ca se aude poc. Si de aici pana la sfarsitul turei acel zgomot s-a auzit in continuu - ziceai ca sfarmi pietre una de alta.

Rulmentii din blocul pedalier - dusi. De fapt cred ca erau de-a dreptul sparti. Problema a fost rezolvata azi dimineata.

Ca o paranteza:
- benzina dus-intors : 130RON
- casca: 170 RON
- rulmenti: 86 RON
- manopera : 30 RON
- mancare tura: 25 RON

Categoric sportul asta e mai scump decat alergatul. In alte ture nu se duc rulmentii si casca, dar pusca cauciucul, lantul, cuvetaria, placutele de frana s.a.m.d

Pe de alta parte, niciodata n-am fost zgarcit cu ce imi place.

Zgomotul ma scoate din sarite asa ca pentru prima data dupa mult timp merg pe muzica. Am mai experimentat in concediul medical, dar Manu Chao a fost o alegere tampita. Cel putin pentru pedalat.

Acuma traseul pare sa curga mai bine sub indemnul Metallica, Ac/DC, Ozzy si alti asemenea lor.

Dupa vreo 3km imi dau seama ca nu am dat drumul la GPS - alt motiv de enervare.

Cam tot pe atunci - adica dupa vreo 3km de la start - drumul intra pe o vale inchisa. Unde apare noroiul. Si acuma eu vin dupa o lunga perioada fara ploi - nu vreau sa ma gandesc cum arata aici cand ploua.

Am track-ul de la Carol - omul ne-a ajutat enorm logistic la alegerea traseelor.

Drumul coteste brusc la dreapta si trece raul. Aici imi dau seama ca de fapt eu am mai fost pe acest traseu. La una din editiile de la BMM. Tin foarte bine minte urcarea asta.

Atunci nu se punea problema sa o urc. Acuma pare usoara. Pe masura ce inaintez, imi aduc tot mai bine aminte de traseu.

Si de aici traseul este efectiv superb. Drumul e abrupt, accidentat si ingust. Undeori se transforma intr-un veritabil single trail.

Toata portiunea este ciclabila. Si foarte frumoasa.

Probleme majore de orientare nu sunt. Ca regula generala atunci cand aveti un dubiu, alegeti invariabil drumul care urca.

Ies din padure si de pe tapsanele innierbate se vad in zare Brebu si Garana.

O coborare usoara ma duce pana la barajul de la 3 Ape.

Mai departe traseul urmeaza drumul de contur al lacului, pe care la fel de brusc il paraseste la un moment dat pentru a trece unul din afluentii lacului.

Aici imi dau seama ca sunt din nou pe o portiune cunoscuta - alta bucata de la alta editie de BMM. Stiu urcarea asta care se termina pe Semenic.

Ultima bucata care ma scoate din padure este foarte abrupta. Aici m-am incapatanat sa o urc si am tras de mine destul de serios. Pana cand genunchiul s-a hotarat sa dea rateuri. Buna treaba...

O ultima portiune de urcare pe iarba si ma aflu pe vf, Semenic, punctul de maxim la traseului. Pana aici am facut 3 ore. In ritm de mers normal - regimul de race propus initial s-a spulberat pe masura ce am intampinat probleme tehnice la gadget-uri: GPS, telefon, bicicleta...

Portiunea aceasta va ramane sigur la concurs - este foarte frumoasa si pitoreasca.

De aici insa treaba se schimba radical. Urmeaza o portiune de 10km de padure in care urci si cobori pana te ia naiba.

Aici este un labirint inimaginabil de drumuri forestiere imposibil de descifrat. Daca pana aici nu au fost probleme de orientare, de aici este imposibil sa te descurci fara GPS. Si cu el la indemana este bine sa iti iei mai degraba o directie decat sa incerci sa urmaresti matematic track-ul.

Alta neplacere o constituie baltile. Traseul este in trepte si pe palierele dintre trepe sunt balti de dimensiuni gigantice. Si asta dupa o perioada de mini seceta. Partea buna e ca toate pot fi ocolite dar trebuie sa te abati de la track direct prin padure.

Portiunea asta pare fara sfarsit. E pentru cei care iubesc padurile. Cu siguranta aici le va fi satisfacuta pasiunea.

Se merge si incet din cauza faptului ca trebuie sa ocolesti constant balti si sa faci echilibristica. Dar si aceasta portiune este 100% ciclabila.

Dupa 10km interminabili se ajunge in Poiana Radcoasa.

Cam pana aici o sa fie traseul de concurs din tura ce am facut-o ieri.

Eu am continuat inainte pe tapsanele innierbate.

Am uitat sa va zic de cainii ciobanesti. Din Radcoasa stanile au devenit tot mai dese. Si scenariul era identic la fiecare. Ma apropiam, cainii ma reperau si sareau sa ma atace. Ma opream, ma dadeam jos si foloseam bicicleta pe post de coasa. De vreo 2 ori i-am palit destul de zdravan peste bot. Chestia care ii intarata pe ei. Chestie care ma enerva pe mine si ii pocneam mai tare.

Cam pe la 4-a stana ma plictisisem deja. Oricum ciobanii sunt: niste puleti muisti, probabili ultimele scursuri scapate din puscarii si devenite ciobani. Niste nulitati absolute si idioate care se uitatu distrate cum ma luptam cu cainii lor.

Chestie care m-a scos din sarite si le-am amintit de origini. Chestie care i-a scos din sarite si i-a facut sa se urneasca. Chestie care m-a determinat sa o tai de-acolo.

Si daca numai din cauza stanilor si traseul nu o sa treaca pe aici. Probabil nu toti concurentii gasesc pasiune in lupta cu cainii.

Dupa o portiune lunga de creasta incepe coborarea catre Teregova. Terenul intre timp a devenit la fel de nisipos ca o plaja de la malul marii.

Cobor destul de repede si incerc sa imi imbunatatesc tehnica. Vad santul, las libere franele, intru tare in el, sug socul in maini si sunt aruncat afara.

Doar ca imi sare piciorul din pedala, imi pierd echilibrul si cu un singur picior in pedale si cu celalalt rascaind pe jos nu prea am sanse sa scap. Plus ca aveam ceva viteza...

De data asta am picat inainte de "Sa-mi bag pula!!!!!!".

Totusi aceasta concluzie inefabila a fost primul lucru pe care l-am cugetat si strigat dupa ce am deschis ochii. De data asta am zburat in cap, am spart casca, am picat pe piciorul fracturat si m-am belit destul de serios pe partea stanga.

Vreo 2 minute am fost destul de ametit.

De data asta nu am mai scos-o de un medical. Oricum, daca nu aveam casca probabil la ora asta eram intr-un scaun cu rotile cu saliva curgandu-mi pe barbie si privind in gol.

Probabil nu o sa mai plec singur in ture. E destul de riscant.

Mai cad de 2 ori. De data asta usor si mai ales de nervi. Nu le pun la socoteala.

Din Teregova incepe o urcare de 500m inapoi in creasta. Asta o birui repede - in sub 30 minute - e deja tarziu si vreau sa ajung acasa.

Pana aici n-am avut nimic de comentat la traseu. Totul se schimba insa din culme. Aici pierd destul de repede track-ul si incep sa bantui pe niste drumuri de TAF pe care e imposibil de mers pe bicicleta la cat sunt de valurite si macinate. De prisos sa zic ca sunt imposibil de strabatut in cazul celei mai mici ploi.

Vad ca sunt departe de track si ma hotarasc sa ma intersectez cu el. Dupa o coborare in fundul Pamantului dau de track. Doar ca aici nu e absolut nimic in afara de copaci cazuti. Mai merg cale de vreo 15 minute, dupa care ma plictisesc si decid sa ma intorc. Si refac tot drumul inapoi pana in culme.

Aici mi-e clar ca nu se poate baga traseul de concurs pe aici. E tarziu, inaintez ca melcul pe un drum de TAF infernal de macinat. Am renuntat sa urmaresc track-ul de acsa si ma orientez cu GPS-ul. Ajuta la ceva sa ia si harti detaliate.

Imi dau seama ca o sa ma intrsectez cu drumul pe care am urcat daca continui in directia asta.

A 4-a cazatura este una mai serioasa. Stiam ca o sa pic, totusi nu am incercat sa o evit. E clar ca sunt obosit.

Ultimii km sunt aiurea complet - incerc  sa reduc la minim impachetarile cu namol.

La 21.30 sunt inapoi la masina, destul de deceptionat. Traseul nu poate fi propus la concurs asta e clar.

Intre timp am "dres-o" si am gasit varianta salvatoare - o sa il refac in curand. E mai scurt, mai usor si fara asa multe stani, orientari si adventure.

A fost o experienta interesanta pedalatul unui maraton de 80km cu 2800m diferenta de nivel in timpul unei zile de lucru. In schimb nu gasesc foarte multa placere in a pedala singur. Pare-se ca sunt facut sa umblu in haita.

Bicicleta e reparata, eu ma repar, asa ca duminica revenim "in ring" - la concursul de la Tapia.

Cat despre 2BE asteptam raspunsul de la Federatie si dam drumul la inscrieri.

2BE_Traseu_ziua_1

Date tehnice:

Track GPS:http://www.gpsies.com/map.do?fileId=xnalqyjaxjmbsond
Lungime: 85km
Diferenta de nivel pozitiva: 4200m
Punct minim altitudine: 394m
Punct maxim altitudine: 2175m
Timp mediu de parcurgere: 12 ore
Timp maxim de parcurgere: 15 ore
Timp intermediar 1: Cabana Cuntu  - 5 ore
Timp intermediar 2: Saua Jigorea - 11 ore
Ora de start: 6.00 AM
Ora finish: 21.00 PM
Asfalt: 0.7%

Nota 1: Track-ul a fost inregistrat cu un dispozitiv Garmin Edge 810. Pe urma datele de pe GPS au fost filtrate, informatiile de altitudine eliminate si adaugate informatiile de altitudine date de SRTM.

Nota 2: concurentii vor primi individual prin email track-ul GPS al turelor cu o saptamana inaintea startului competitiei.

Nota 3: aprecierile de genul: "se face push bike", "se merge pe bicicleta", "coborare foarte abrupta" sunt subiective si apartin autorului. E posibil ca aceste caracterizari sa nu se aplice celorlati concurenti.

Descrierea traseului:

Startul se da din localitatea Ilova, comuna Slatina-Timis, judetul Caras-Severin. Traseul pana la iesirea din sat va fi marcat si dirijat de catre voluntari. E posibil ca primul km sa fie neutralizat pana la iesirea din sat, pentru a evita posibilele accidentari - oamenii si-au construit casele pe o culme si startul este cumva in coborare.

De la iesirea din sat se coteste la stanga si se intra pe un drum de care (ingust si destul de desfundat, pasibil la a fi plin de noroi in caz de ploi abundente).

Dupa 1km de pedalat printre gradinile satenilor si prin urmele de animale sau de tractor, iesim pe o culme si pe pajiste. De aici avem o vedere frumoasa catre Sadova Noua si in fata catre Cleantul Ilovei - prima urcare a zilei. In stanga se vede Ilova pe care tocmai am parasit-o, iar in spate valea Timisului.

Continuam pe culme pe un drum innierbat care urca usor. Dupa inca 1km panta devine brusc accentuata si incepe urcarea care se va termina abia pe Pleasa Mare.

Suntem pe un fost drum forestier care a fost spalat de ape in ultimii ani asa incat pe mijloc s-a format un veritabil sant. Panta devine accentuata, fara "trepte" pe care sa putem sa ne tragem sufletul.

Terenul este nisipos, panta mare,dar de aici pana aproape la finalul turei traseul este ciclabil indiferent de cat de mult a plouat.

Drumul se transforma in curand intr-o poteca mai larga. Se poate merge pe bicicleta. Cam la 6km de la start se paraseste brusc drumul principal. Pe dreapta se vede o rapa care urca abrupt. Semnalizarile ne indica sa o luam pe acolo. Deci o luam la dreapta si de aici se face push-bike o portiune de aproximativ 400m liniar.

Iesim din nou in culme. Suntem in padure acuma, iar drumul s-a transormat intr-un veritabil singletrail. Portiunile de mers pe bicicleta alterneaza cu cele de push-bike. Dar daca iti pui mintea portiunea aceasta este complet ciclabila.

Dupa 9km iesim in sfarsit din padure. Suntem la o intersectie de drumuri pe culmea Pleasa - vom continua de aici la dreapta pe drumul care urca.

Totodata de aici suntem in golul alpin. Avem pentru prima data in vizor culmea Muntilor Tarcu cu varful Sadovanu la orizont.

O succesiune de tancuri abrupte ne poarta catre varful Pleasa Mare. Nu exista probleme de orientare aici - se tine culmea principala, pe drumul destul de bine conturat.

Avem continuu in fata Muntii Tarcu - la un moment dat in caz de vreme buna se vede in zare statia meteo de pe varf. Pe masura ce urcam peisajul se deschide in ambele parti.

Varful Pleasa Mare pune capat primei urcari a zilei. Suntem la 1400m altitudine.

Inca 2km continuam o serie de urcusuri si coborasuri, dupa care incepe o coborare abrupta. La inceput pe iarba, dupa aceea pe drumul nivelat cu lama de tractor. In final este o portiune foarte bolovanoasa si abrupta. Atentie sporita!

Coborarea abrupta se termina in primul PC1 (punct de control de pe traseu). Aici se desparte tura scurta,de tura lunga. Am parcurs 14km de la start.

Cei de la tura lunga vor fi dirijati la dreapta, continuand coborarea (de data aceasta accesibila) pana in Poiana Strigoni.

De aici incepem a doua urcare. Avem de refacut cei 400m diferenta de nivel coborati pentru a ajunge la Cabana Cuntu. De aici urmeaza un labirint de drumuri de TAF. Eploatarea forestiera este activa, drumuri sunt peste tot.

Absolut oricare din aceste drumuri duce invariabil catre Cuntu. De asemenea aici ne intersectam cu marcajul turistic bulina albastra/ cruce albastra. Tapinarii au avut bunul simt sa lase copacii cu marcaje in picioare asa incat drumul este usor de urmarit.

Parasim exploatarea forestiera si terenul devine mult mai bolovanos. A ramas un singur drum principal, marcajele turistice sunt frecvente.

Impingem bicicleta - nu din cauza pantei, cat mai ales din cauza substratului.

Cabana Cuntu coincide cu PC2. Este un bun prilej sa alimentati cu mancare si mai ales cu apa. De aici nu mai sunt surse de apa urmatoarele 3-4 ore.

Tot aici este si primul timp intermediar - 5 ore de la start. Cei care nu ajung in acest timp vor fi intorsi din drum.

In continuare voluntarii o sa va directioneze pe la izvor, pe langa statia meteo.

Mai departe incepe "faimoasa" urcare pe Tarcu. 700m diferenta de nivel pe 5.5km. Din nou sunt o multime de variante (paralele intre ele) care duc catre varf. De asemenea avem ca ajutor marcajul turistic banda rosie si momaiile.

In caz de vizibilitate, concurentii pot alege trasa care le convine mai mult. In caz de vizibilitate redusa se recomanda urmarirea cu strictete a track-ului GPS, respectiv a marcajelor turistice.

De aici pana pe varf e "fiecare dupa puteri". Uneori noi am reusit sa facem urcarea aproape integral pe bicicleta.

Cand am facut track-ul, am facut destul de mult push bike, mai ales pentru a-mi conserva energia. Varful Tarcu nu reprezinta sub nici o forma finalul turei si mai avem nevoie de picioare pe mai departe.

Poate ca merita sa ne dam uneori jos de pe bicicleta pentru a savura peisajul. Dupa momaia lui Vali - inconfundabila in caz de vreme buna - suntem sus pe creasta si avem parte de un peisaj de vis. Tot de aici drumul devine ciclabil si putem sa ne bucuram de peisaj din saua bicicletei.

Urmarim drumul principal si iesim in stanga varfului Sadovanu. Ultimii 200m diferenta de nivel vom pedala cu Muntii Cernei pe dreapta, Caleanu in fata, caldarile de sub Tarcu si Muntele Mic la orizont pe stanga.

E momentul in care push-bike-ul cam ia sfarsit si daca am trecut de injuraturi de-acuma putem doar sa ne bucuram.

Drumul trece pe langa cabana meteo. Aici este si PC3. Vom fi directionati mai departe pe drumul de creasta destul de bine vizibil.

Varful Tarcu reprezinta si punctul de maxim de altitudine a turei. Finalul celei mai grele urcari care a inceput chiar la start. Personal as da un sfat: nu fortati pana aici, altfel riscati sa nu mai aveti forta sa faceti restul cursei.

De aici mai departe avem o portiune de 15km de creasta alpina. Acesti 15km sunt motivul principal pentru care am ales sa suportam injuraturile concurentilor pentru push-bike-ul si efortul de pana aici.

O sa las superlativele si metaforele la o parte si sper doar sa fie vreme buna pentru a va putea bucura de peisaj. Acesti 15km sunt integral ciclabili daca ati avut grija sa nu "va rupeti" pana aici.

Avem grija sa lasam varful Caleanu usor pe stanga - noi urmarim drumul mai bine conturat.

In zona denumita saua Suculetului vom avea grija sa parasim drumul principal. GPS-iul ne ghideaza aici la dreapta, pana la un fir de apa pe care il traversam, cotim la stanga si intram pe o poteca de oi.

Sa il numim single trail fiindca aia si este. De asemenea de aici reapare marcajul turistic banda rosie, care este destul de des si de bine realizat. Poteca ne duce catre Saua Scheiului. De aici urmeaza o ultima urcare sustinuta, grea, lunga, dar ciclabila catre varful Matania.

In dreptul varfului ne ghidam din nou dupa GPS. Lasam varful pe dreapta si prindem un drum bine conturat care continua pe creata la vale.

O coborare usoara si lunga ne poarta pe creasta. Avem prilejul sa ne tragem sufletul aici si sa ne bucuram de ultimii km de gol alpin.

Dupa aproximativ 6km de coborare usoara pe creasta, GPS-ul si voluntarii ne ghideaza la stanga. Aici este PC4. Incepe coborarea catre Valea Suculetului.

Este o coborare deosebit de dificila, tehnica, ciclabila. Se recomanda atentie sporita.

Exista un singur punct in care trebuie sa fim atenti - marcat si pe GPS si cu benzi - punctul in care parasim linia evidenta a drumului si o luam la dreapta pe firul unui parau.

De aici pana in Valea Suculetului nu mai exista probleme de orientare. Din nou, aceasta este o portiune care necesita o atentie sporita.

Finalul coborarii ne scoate in Valea Suculetului. De aici facem la dreapta, la vale si urmarim firul apei pana ne intersectam cu drumul principal din Valea Sucului. La intersectie pe stanga se vede un pod.

Trecem peste el si incepem urcarea pe drumul forestier catre Saua Jigorea. De aici pana la sfarsit traseul e usor, dar trebuie tinut cont ca abia am trecut de jumatatea distantei.

Forestierul larg ne duce usor catre Saua Jigorea si PC5. Aici este al doilea si ultimul timp intermediar - 11 ore de la start.

De aici incepem o urcare tare - care mie personal imi place enorm. Drumul care duce catre cabana Cuntu. Un drum ciclabil, care te solicita si iti tine pulsul ridicat. O portiune pe care o simt aproape, unde mi-am facut ucenicia pe munte.

Nu sunt probleme de orientare, drumul este larg, fara bifurcatii (se mentine in continuu linia culmii principale) plus ca suntem in continuare insotiti de marcajul banda rosie.

Ajungem inapoi la cabana Cuntu si PC6 (comun cu PC2). De aici vom cobora pana in Strigoni bucata pe care dimineata am urcat-o.

In Strigoni incepem o scurta urcare - aici trebuie sa fim atenti sa tinem traseul marcat cu bulina albastra si nu cel pe cruce albastra. Repet, este aceeasi bucata facuta dimineata.

Ajungem inapoi la intersectia cu traseul scurt. De aici pana la final traseul celor doua ture este comun.

Valonat, traseul ne urca inapoi la 1200m.

Iar de aici urmeaza o coborare continua, de viteza, de placere, de bucuria traseului parcurs pana aici. Avem in fata tot timpul valea Timisului si Semenicul - obiectivul turei din cea de-a 2 zi de concurs.

Din nou, exista mai multe drumuri paralele. Din nou, toate duc in acelasi loc. Din nou putem folosi pe lanag track-ul GPS ajutorul marcajului turistic.

Coborarea se termina in capatul satului Varciorova. Indata ce ne intersectam cu drumul de pe valea Ighirisului, cotim la stanga si incepem o urcare usoara.

Este ultima urcare a zilei - o urcare pe care am descoperit-o recent cautand un traseu intre Varciorova si Ilova. O urcare foarte frumoasa, fara nici un fel de probleme tehncie sau de orientare. Totusi e vorba de 450m diferenta de nivel, pe finalul unei zile pline.

Drumul urmareste matematic firul apei in sus. Urcarea domoala la inceput se inaspreste pe masura ce parcurgem km. Spre final (marcat corespunzator) se coteste brusc la stanga si dupa inca 500m ne aflam inapoi in creasta.

Aici gasim si PC7.

Iar de aici....doar la vale! Coborarea este frumoasa si de viteza la inceput. Pe masura ce coboram, devine tot mai abrupta, nisipoasa si bolovanoasa.

Un voluntar ne va directiona din timp sa viram brusc la stanga pe un fagas. Nu dupa mult timp, alt voluntar ne va indica sa trecem paraul si sa continuam pe single trail-ul de vis-a-vis.

Iar de aici, o ultima portiune de coborare ne scoate inapoi in Ilova.

Cam asta ar fi. Prima zi.