Data: 18.02.17-19.02.17
Participanti: Elena, Alex,Ana
Locatie: Parang, Transalpina
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Week-end-ul asta trebuia sa ne hotaram daca plecam sau nu spre taramuri mai primitoare.
Ideea e ca de obicei: ca eu vorbesc si Elena face chestii. De fapt ea mi-a facut CV-ul, ea mi-a zis unde sa il depun...Probabil intr-o seara o sa ma culc aici si o sa ma trezesc acolo.
Acuma, faza asta cu plecatul la mine e vesnica, dar niciodata n-am facut nimic.
Noua Zeelanda era doar asa de nervi. De ce dracu' as pleca la capatul Pamantului intr-o tara care are aceeasi clima ca Romania? Cu diferenta ca acolo bate vantul.
Asa ca punand in balanta motivele de plecare: o tara in care 4 luni pe an tremuri si iti belesti ochii la un orizont gri si o zona in care cand urci Bencecul ai impresia ca ai cucerit insusi Alpe d'Huez-ul, optiunile au fost de fapt tot timpul destul de clare:
sudul Frantei sau Spania. Adica totusi, ce om normal la cap ar pleca in Austria sau Germania? De tarile nordice nici nu vorbesc...
Pana una alta, continuam negocierile si se pare (asa zice tot Elena) ca incep cursuri de spaniola. Ideea e sa terminam inainte sa vina primavara sau vremea buna pe aici...
Acolo unde ne indreptam temperatura minima e 4 grade, ploua de 3 ori mai putin ca aici, locuiesc pe malul marii si la poalele muntilor. Exact ca aici, dar un pic altfel.
Cel mai puternic argument e pana la urma unu' pornit din inima: Totusi viata e mult prea scurta sa ti-o petreci intr-un singur loc. Si ala urat ca dracu'.
De condus n-am mai condus de mult. Asa ca mi-a placut cursa pana in Parang. Aici mergem deoarece e concursul Parang Night Challenge.
In 2017 schimbam (iarasi) strategia. Vom incerca sa mergem la cat mai multe concursuri. Anul trecut am facut o greseala ca ne-am axat pe 2-3 evenimente. Si pe langa greseala am avut parte de ghinion tehnic.
Asa ca anul acesta vom merge pe principiul stiintific al distributiei gaussiene. Cat mai multe. Statistic, e imposibil sa ai ghinion la toate. Statisitic, e imposibil sa mergi porst la toate.
Asa ca...concursuri sa fie!
Tot in ideea d emai sus, mi-am diversificat si meniul. Am reinceput sa alerg. Iar primul concurs e de alergare: un vertical race pana pe Parangul Mic.
Aflat la a 4-a editie, imi face placere sa vin la acest concurs. Imi place foarte mult zona. Concursul e organziat cu multa pasiune.
Ne cazam la cabana Alexia si imediat dupa plecam la ski.
E zapada putina in zona.
Totul e anapoda aici: telescaunul d ela Rusu care n-are absolut nici un rost. Imbarcarea, debarcarea, totul.
Dar stii ce e fain? oamenii. Te ajuta, sunt saritori.
Skiem la inceput pe Europartie. Fata de alti ani, macar acuma era batuta bine.
Dupa aia am trevut pe B. Asa o cheama pe partie : "B" - din cauza formei. E o partie adevarata, cu panta sustinuta. Tot aici va avea loc si concursul de diseara.
Ana a avut ceva aventuri pe teleski. Cam lung pentru ea si cam denivelat. Dupa ai am avut eu aventuri carand-o pe ea.
Se apropie seara, asa ca mai coboram doar o data pe forestier - cand pe skiuri, cand pe langa, si mergem sa ne inscriem.
Aveam nevoie de o cursa buna d einceput de sezon. De moral. Asa ca eram stresat.
Stresul e bun. Daca nu il ai, ai venit degeaba. Strategia de cursa era pregatita: "Depaseste-l ce cel din fata chiar daca mori". Ciudat, dar chiar aici aveam sa dau gres.
Oricum, daca vii la concurs, vii sa tragi. Pentru orice altceva exista turele cu prietenii.
M-am incalzit (ceea ce nu fac de obicei) si am avut si un fel de strategie. Betele de ski si snowline-ul mi s-au parut esentiale pentru cursa asta.
Start!
Am inceput timid. Cu timpul inveti sa nu te iei dupa toti ciumpalacii la start. Am incalzit treptat motoarele.
Dupa ce s-a terminat cu portiunea de alergat si a inceput B-ul am inceput sa depasesc tot mai multi concurenti.
Din pacate pentru mine, niste ciudati chiar alearga la concursurile de alergare! Nu te-ai fi asteptat.
B-ul este impsoibil d ealergat asa ca aici "ne batem" de la egal.
Pe la mijlocul "B-ului" il ajung pe Ionut Maran. Suficient cat sa stiu ca merg bine pentru nivelul meu.
Au urmat 25 de minute in care eu am incercat sa recuperez cei 20m care ma desparteau de el. Si el incercand sa mareasca distanta.
Mi-am amintit de Maus: "Cand nu se uita in spate, atunci accelerezi si recuperezi distanta".
Am tras tare de mine. Am avut un moment de "cadere" pe platou cand nu mi-am mai gasit ritmul. Am revenit pe ultimele portiuni.
Am luat in final bataie. A fost un concurs si o batalie pe cinste. Asa trebuie sa fie concursurile.
La final am fost foarte multumit. Am putut sa trag de mine. Mai e loc foarte mult de crescut, dar important a fost ca motorul a functionat.
A urmat berea de dupa. Somnul si trezitul dis de dimineata.
Planul pentru duminica e sa skiem pe Transalpina. Nu am fost niciodata acolo si daca tot suntem in zona am zis sa dam o tura pe acolo.
Peste noapte a nis destul de mult. Inca ninge. Undeva langa Groapa Seaca masina zice ca nu mai urca. E nevoie de lanturi de aici.
Incet, incet ajungem si la Transalpina.
Partia e foarte faina. E mult mai faina decat cele din Poiana. Asa ca implicit devine cea mai faina din Romania.
Din pacate a aglomerata si plina de inconstienti care se dau ca niste kamikaze la vale.
Am avut noroc si de zapada faina. Ironia face ca am fugit in Austria pentru a cauta off piste-ul si am dat de el aici.
Pentru mine a fost o zi de ski obisnuita: am inghetat si am inceput sa bolborosec. Ana s-a cam plictisit si a trebuit distrata cu tot felul de jocuri pentru a-i tine atentia treaza.
Stii ca esti in Romania atunci cand masina de dezapezit se impotmoleste si e nevoie sa ii pui antiderapant ca sa poat porni. probabil era cu cauciucuri de vara.
Am terminat week-end-ul la o portie de coaste.
A fost un week-end "clasic" de-a Hoinarilor. Sper ca ultimul de iarna.
Participanti: Elena, Alex,Ana
Locatie: Parang, Transalpina
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Week-end-ul asta trebuia sa ne hotaram daca plecam sau nu spre taramuri mai primitoare.
Ideea e ca de obicei: ca eu vorbesc si Elena face chestii. De fapt ea mi-a facut CV-ul, ea mi-a zis unde sa il depun...Probabil intr-o seara o sa ma culc aici si o sa ma trezesc acolo.
Acuma, faza asta cu plecatul la mine e vesnica, dar niciodata n-am facut nimic.
Noua Zeelanda era doar asa de nervi. De ce dracu' as pleca la capatul Pamantului intr-o tara care are aceeasi clima ca Romania? Cu diferenta ca acolo bate vantul.
Asa ca punand in balanta motivele de plecare: o tara in care 4 luni pe an tremuri si iti belesti ochii la un orizont gri si o zona in care cand urci Bencecul ai impresia ca ai cucerit insusi Alpe d'Huez-ul, optiunile au fost de fapt tot timpul destul de clare:
sudul Frantei sau Spania. Adica totusi, ce om normal la cap ar pleca in Austria sau Germania? De tarile nordice nici nu vorbesc...
Pana una alta, continuam negocierile si se pare (asa zice tot Elena) ca incep cursuri de spaniola. Ideea e sa terminam inainte sa vina primavara sau vremea buna pe aici...
Acolo unde ne indreptam temperatura minima e 4 grade, ploua de 3 ori mai putin ca aici, locuiesc pe malul marii si la poalele muntilor. Exact ca aici, dar un pic altfel.
Cel mai puternic argument e pana la urma unu' pornit din inima: Totusi viata e mult prea scurta sa ti-o petreci intr-un singur loc. Si ala urat ca dracu'.
De condus n-am mai condus de mult. Asa ca mi-a placut cursa pana in Parang. Aici mergem deoarece e concursul Parang Night Challenge.
In 2017 schimbam (iarasi) strategia. Vom incerca sa mergem la cat mai multe concursuri. Anul trecut am facut o greseala ca ne-am axat pe 2-3 evenimente. Si pe langa greseala am avut parte de ghinion tehnic.
Asa ca anul acesta vom merge pe principiul stiintific al distributiei gaussiene. Cat mai multe. Statistic, e imposibil sa ai ghinion la toate. Statisitic, e imposibil sa mergi porst la toate.
Asa ca...concursuri sa fie!
Tot in ideea d emai sus, mi-am diversificat si meniul. Am reinceput sa alerg. Iar primul concurs e de alergare: un vertical race pana pe Parangul Mic.
Aflat la a 4-a editie, imi face placere sa vin la acest concurs. Imi place foarte mult zona. Concursul e organziat cu multa pasiune.
Ne cazam la cabana Alexia si imediat dupa plecam la ski.
E zapada putina in zona.
Totul e anapoda aici: telescaunul d ela Rusu care n-are absolut nici un rost. Imbarcarea, debarcarea, totul.
Dar stii ce e fain? oamenii. Te ajuta, sunt saritori.
Skiem la inceput pe Europartie. Fata de alti ani, macar acuma era batuta bine.
Dupa aia am trevut pe B. Asa o cheama pe partie : "B" - din cauza formei. E o partie adevarata, cu panta sustinuta. Tot aici va avea loc si concursul de diseara.
Se apropie seara, asa ca mai coboram doar o data pe forestier - cand pe skiuri, cand pe langa, si mergem sa ne inscriem.
Aveam nevoie de o cursa buna d einceput de sezon. De moral. Asa ca eram stresat.
Stresul e bun. Daca nu il ai, ai venit degeaba. Strategia de cursa era pregatita: "Depaseste-l ce cel din fata chiar daca mori". Ciudat, dar chiar aici aveam sa dau gres.
Oricum, daca vii la concurs, vii sa tragi. Pentru orice altceva exista turele cu prietenii.
M-am incalzit (ceea ce nu fac de obicei) si am avut si un fel de strategie. Betele de ski si snowline-ul mi s-au parut esentiale pentru cursa asta.
Start!
Am inceput timid. Cu timpul inveti sa nu te iei dupa toti ciumpalacii la start. Am incalzit treptat motoarele.
Dupa ce s-a terminat cu portiunea de alergat si a inceput B-ul am inceput sa depasesc tot mai multi concurenti.
Din pacate pentru mine, niste ciudati chiar alearga la concursurile de alergare! Nu te-ai fi asteptat.
B-ul este impsoibil d ealergat asa ca aici "ne batem" de la egal.
Pe la mijlocul "B-ului" il ajung pe Ionut Maran. Suficient cat sa stiu ca merg bine pentru nivelul meu.
Au urmat 25 de minute in care eu am incercat sa recuperez cei 20m care ma desparteau de el. Si el incercand sa mareasca distanta.
Mi-am amintit de Maus: "Cand nu se uita in spate, atunci accelerezi si recuperezi distanta".
Am tras tare de mine. Am avut un moment de "cadere" pe platou cand nu mi-am mai gasit ritmul. Am revenit pe ultimele portiuni.
Am luat in final bataie. A fost un concurs si o batalie pe cinste. Asa trebuie sa fie concursurile.
La final am fost foarte multumit. Am putut sa trag de mine. Mai e loc foarte mult de crescut, dar important a fost ca motorul a functionat.
A urmat berea de dupa. Somnul si trezitul dis de dimineata.
Planul pentru duminica e sa skiem pe Transalpina. Nu am fost niciodata acolo si daca tot suntem in zona am zis sa dam o tura pe acolo.
Peste noapte a nis destul de mult. Inca ninge. Undeva langa Groapa Seaca masina zice ca nu mai urca. E nevoie de lanturi de aici.
Incet, incet ajungem si la Transalpina.
Am avut noroc si de zapada faina. Ironia face ca am fugit in Austria pentru a cauta off piste-ul si am dat de el aici.
A fost un week-end "clasic" de-a Hoinarilor. Sper ca ultimul de iarna.
Postări
