Arpasel

Perioada: 14.04.07 - 15.07.07
Participanti: Elena, Lola, Istvan, Vasi, eu
Locatie: Fagaras

Ultimul week-end de iarna. Am hotarat sa-l terminam frumos: creasta Arpasel. Toata saptamana am analizat vremea. Se parea ca o sa avem fereastra perfecta. Am stabilit de asemenea diferite abordari.

Vineri la ora 18.00 iesim din Timisoara. Mariuta e burdusita de bagaje si cu Thule-le pe ea. Trecem prin Resita de unde il pescuim pe Vasi. A ramas la fel si asta spune tot :))

Ii dam bice spre Balea Cascada. La 1.00 noaptea ajungem acolo.Intre timp Lola a urcat pe picioare si s-a cazat la Salvamont. Ca de obicei mi se face lene de orice altceva si hotarasc sa dorm in masina. Isvan o ia la deal dupa Lola si Vasi se culca pe tarabele comerciantilor din zona.

Ne trezim pe la 7.00 ca sa prindem prima telecabina. Pe la 10.00 ajungem la Balea. Vremea e SUPERBA. Incepand de la Cascada apare zapada. Sus e de 320 de cm. Sunt putini turisiti. Unii sunt la ski. E perfect.

Ne ducem si noi la Salvamont. Lola si Isvan stau la plaja. Se vad la orizont zorii unei zi de lancezit. Ma sperii asa ca-i stresez pe oameni sa facem ceva. Ne intalnim si cu Adi Valean. El ne sugereaza sa plecam chiar acuma spre Fereastra Zmeilor daca vrem. Din pacate nu vrem...
Ne regrupam toti 5 si plecam spre saua Caprei. Fac o duzina de poze.

Sunt foarte curios cum o sa reziste genunchiul. Asta a fost una dintre dilemele inainte de plecare. Deocamdata merge...
Urcarea pe partea nordica e fara probleme. Scari frumos sapate in zapda. Odata ajunsi in saua Caprei ne dam seama ca am gresit un pic anotimpul. Daca pe valcele si in caldari e zapada la greu, sus pe creste e o veritabila vreme de mai - iunie. Temperatura e pe undeva peste 10 grade. Am ratat iarna.

Sansele ca pe-aici sa mai plece avalnsele la cum se prezinta zapada sunt mici. Coboram la monument. Aici soarele castiga, asa ca Isvan, Lola si Elena raman la o baie de soare. Plec mai departe cu Vasi pe piciorul Caprei.
O luam la vale spre marele V. E cazul de coltari aici. In marele V sunt doi vorbitori de engleza (cica erau cehi care vorbeau intre ei in engleza) care catara peretele. Se vede tot Arpaselul. Sigur am gresit anotimpul. Nu e iarna acolo. Cresta e aproape curata. Stabilesc cu Vasi sa ne miine retragem din cresta pe-aici. E mai sigur dupa-amiaza sa mergem pe ruta asta. Urcam inaopi. Intre timp apar si ceillati. Mergem mai departe spre Buteanu, dupa aceea pe creasta inapoi in saua Caprei si la vale -> directia Paltinu. Inca o duzina de poze.

Paltinu, bere, soare, bere, lene, bere, bere.

Se face seara. Ne retragem la Salvamont. Aici Fane Tulpan are o scoala de iarna. Stam cu Fane si cu ceilalti la povesti.
Ne explica Fane exact traseul optim pe care ar trebui sa mergem. Incerc sa fiu atent si sa bag la tartacuta. Vasi e decis sa doarma in tunel. Elena nu. Pana la urma Lola cu Elena raman la cabana si baietii merg in tunel.
E frig, bate vantul, dorm pe beton, nu inteleg de ce dorm aici. Probabil berea e de vina. Ma trezesc de vreo 3 ori in noapte cu capul pe-afara. E de cacao.

Ne trezim la 3 noaptea. Inpachetam si ne regrupam la Salvamont. Ne imparim in 2 echipe. Lola si Isvan. Elena, Vasi si cu mine in cealalta echipa. Vasi porneste o discutie care curand se transforma in cearta - doar cu mine (partial sau chiar mai mult are dreptate).
Isvan si Loala pleaca. Discutia continua inre mine si Vasi (oricat de capos sunt are dreptate in majoritatea chestiilor ). De la cabana plec numai eu cu el. Elena ramane. Pun coltarii si pelcam. E noapte. A naibii de cald.
Vremea e superba se vede toata Transilvania. In departare se vad luminile de la frontalele lui Lola si Isvan. Vasi a reusit sa ma sperie si pe mine. Si tot nu pot sa scap de sentimentul ca are dreptate...

Ajungem repede in saua Capei. Se crapa de ziua. Varfurile se acopera de o ceata groasa. E suficient de cald ca nici macar dimineata zapada sa nu fie inghetata. Continuam pe la monument si pe traseul de vara. Si daca totusi avalansele ar putea plec si-acum ? Trecem repede pe protiunile expuse.

Ajungem pe muchia Caprei. Vasi vrea sa-si puna coltarii. I-a uitat la cabana. 3 oameni fara coltari pe Arapsel. De cacat.
Urmam indicatiile lui Fane. Al doilea picior la stanga. OK. Il reperam. Stanga avalansa scursa de curand, Dreapta avalansa scursa de curand. In dreapta droaie de avalanse. Coboram cat se poate pe picior. E mai mult decat abrupt.
Jos in vale se vad Lola si Istvan si...2 caini. Ajungem intr-un final in Caldare. Vasi pozeaza avalansele pntru meteorologi. Si are ce poza. Strabatem caldarea prindem pciorul bun si incepem sa urcam catre Fereasta. Ajungem si-aici si ne regrupam.
Ceata nu s-a ridicat; dimpotriva. Se hotaraste ca nu mai continuam (desi sunt convins ca ceata se va ridica - e de departe cea mai buna decizie.)

Si pentru prima data invat sa renunt pe munte. E prima data cand n-am bagat capul inainte si nu i-am convins pe ceilalti sa faca cum vreau eu. Probabil chestia asta vine cu varsta :)))

Ma uit pe unde am coborat din muchia Caprei. De-aici arata vertical. Incepem sa coboram catre caldare. Cu coada ochiului vad cum ceata incepe sa se ridice. Tac din gura. Si ma enervez. Vreau sa fac cresta asta si iarna! Tac si ma enervez.
Din caldare, Isvan si Lola aleg un picior mai abrupt, ca sa nu zica ca nu au catarat un pic.
Ciudat e traseul pe care il alege Vasi. Fix pe fata sudica a Arpaseului - zona pe care ne-am chinuit s-o evitam. Nu inteleg, dar in contiuare sunt prost dispus. Ajungem la Marele V pe traseul de vara traversand cateva avalanse scurse. De-aproape nu arata deloc infricosator. Dar e prea tarziu...

Continui cu Vasi pe traseul de vara. Ultima portiune pana in muchia Caprei e nasoala. Vasi incepe sa catere pe smocuri de iarba. Eu vreau sa traversez. Sunt obosit, nu am incredere in picior si il aud inca pe Vasi in creier...
Raman blocat cu doi caini langa mine. . Amandoi stau sa pice. Se imping in picioarele mele pentru a castiga aderenta. Sunt pe punctul de a-i face vant la vale.
Ma intorc, cobor o portiune si fac o traversare de toata jena. Pe-acolo si la cat de putin ma pricep ajungea sa sufli ca sa porneasca avalansa.

Ajungem toti la munument. O iau in fata catre Saua Caprei si in jos la Salvamont.
Aici Fane ma calmeaza (nu ma intreba daca am facut creasta, pana unde am ajuns sau de ce ne-am intors - cumva stie :)))
si imi spune ca mai sunt si alte ocazii.

Plecam din iarna catre masina. O luam la vale si ne oprim in Sibiu. Ne despartim de Lola si pornim la picior prin Sibiu. Frumos oras. Foarte frumos. Poze.

Prin Resita si ajungem devreme acasa.

Genunchiul a rezistat. Cred ca pana la urma medicul a avut dreptate (nu e mai mult de o tendinita). Doamne ajuta. Altfel simteam ca ma pasc plimbari relaxante prin parcul de la Buzias.

Singura consolare (asta e ca vulpea care nu ajunge la struguri si zice ca-s acri) e ca nu as fi facut cresta iarna. Iarna se terminase de mult acolo....Sper sa nu mai trebuiasca sa renunt niciodata...

In continuare...la catarare. Desi suna ciudat m-am plictisit (si Elena cred ca la fel) de Tarcu si Retezat. Asa ca de-acuma o sa ne facem veacul pe la Herculane. Si in timpul saptamanii ne antrenam pentru concurs :)))

Herculane - Cazanele Dunarii

Data: 31.3.07-01.04.07
Participanti: multi
Locatie: Plopu - Herculane - Dubova

P.S.: Week-end-ul urmator e Pastele: Sarbatori Fericite la toti!
Avand in vedere asta pentru week-end-ul 14-15 aprilie planuiesc ceva mai serios (mi-e dor de televiziune si de ceva adrenalina).
- fie Arpaselul (da, Istvan stiu ca abia astepti )
- fie....Arpaselul :))))
daca e vreme buna; ca daca e vreme rea -stam si noi in sfarsit pe-acasa ...

O noua tura de bicicleta se anunta la orizont. De data asta cu foarte multi participanti. De asemenea, mai era de rezolvat o datorie morala fata de batranii din Plopu.

Dupa un somn lung de 2 ore (vineri spre sambata). ma trezesc la 6.00 si fac repede bagajele. Apare si Florin cu Ioana, impartim bicicletele, le montam pe masina, ne dam seama ca nu ne mai intalnim cu restul la Billa cum era stabilit si la drum.

Ne oprim la Piatra Scrisa. Acolo ne asteptau deja: Adina, Liviu, Carmen, Adi, Giani, Roxana si Dorel.
Sunt orb de foame (din pacate Red Bull-ul nu tine si de foame...) asa ca manac repede o ciorba de burta plina de usturoi si niste oua.
Dijn spate ne ajunge Vana, Simo, Tibi, Ramo, Bogdi si Relu.

De aici plecam in coloana aproiape spre Plopu. In Armenis facem la stanga pe drumul forestier. Datele problemei sunt un pic diferite fata de data trecuta cand treceam pe-aici: e cald, suntem odihniti si nu ne mai cauta televiziunile. Zona e chiar frumoasa.

Oprim sa luam in masina pe o batranica care e chiar vecina cu familia Bosioc.
Ajungem in final la batrani acasa. Intalnirea a fost...emotionanta. Au stiut sa se bucure simplu de ceea ce le-am adus din Timisoara. Nu se plang de viata pe care o duc, nu se vaita ca ii doare aia sau aia. Lor li se pare totul normal. ASta in contradictie cu multe alte sate, unde de la batrani nu auzi decat: "O, Doamne ce ma doare aia." "Vai maica, nu avem nici dupa ce bea apa". Sim o tin asa in continuu de parca ar fi cei mai napastuiti.
Pentru familia Bosioc, lucurile sunt assa cum sunt: simple. Si ei pot sa se bucure de ce au. Nu au curent, nu au apa curenta, nu prea cred sa aiba Internet...dar cu siguranta sunt mult mai fara griji, linistiti si FERICITI decat majoritatea oamenilor. (probabil inclusiv din satul vecin Armenis).
La intrebarea: De ce nu se muta in Armenis (unde le sunt rudele si ar avea toate conditiile), au raspuns foarte natural: De ce sa ne mutam ? Aici ne sunt vitele si pamantul.

Plecam de la batrani. Directia Herculane pentru unii, pentru altii direct Dubova. Ne intanim cu Florin si cu Ioana in centru in Herculane. Dorel a reusit intre timp "sa-i convinga" pe Adi si Carmen sa vina si ei cu bicicleta. Trseul: Herculane - satul Godeanu.

Plecam destul de tarziu (14.30) din centru dinHerculane. Drumul e asfaltat. Incep sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua. Dorel dispare in fata. Restul (Elena, Carmen, Adi si cu mine) ramanem grupati. Din spate vine Ioana si Florin. Ne regrupam la Dumbrava. De aici mai avem vreo 15km pana la intersectia Cerna Sat - Godeanu. Drumul e o flutuatie de urcusurui - coborasuri.
Ajungem la intersectie si facem o pauza de refill. Am ajunj la 3 Smash-uri in 2 ore. Si organismul inca cere dulce.
Incepem urcarea: 14km pana in Godeanu. Dupa primul km, Adi cu Carmen hotarasc sa se intoarca, asa ca ramanem 3: Elena, Dorel si cu mine. Desi lung, urcusul nu e cum ni-l aminteam. Facem o sigura pauza scurta pe cei 14 km de urcare. Peisajul e foarte frumos in parte finala (aici inca e zapada). In varf ne intalnim cu Dorel; coboram cateva sute de metri pentru foto session. dupa care ne imbracam cu tot ce avem la noi (manusi, pantaloni de polartec, caciuli etc - aratam ca pomul de Craciun) si la vale. Nici coborarea nu a fost ceva deosebit. In unele portiuni trebuia pedalat serios la vale.
In schimb a fost CANCER. Din nou am mancat la frig pentru un sezon intreg. La intersectie nu mai aveam degete la maini.
A fost....terifiant de frig.

Dupa inca vreo ora si jumatate ajungem in Herculane. Pe drum ne-am intanit cu Vasi. Data viitoare o sa-mi aduc aminte sa-mi iau reportofonul: Vasi trebuie neaparat inregistrat.

Ne "impachetam" si directia Dubova. Drumul a fost halucinant: la 40km/h aveam senzatia ca am viteza sunetului. Din cand in cand ma trezesc din somn si aduc maisna pe drum. Senzatie a naibii de cunoscuta...
In Dubova , Florin pleaca sa caute pensiunea. Cand se intorce ne gaseste si pe mine si pe Elena dormind.

La pensiune ne reuninm toti (15 persoane). Mancam in sfarsit ceva consistent si: PARTY!!!!!!!!!!
Din pacate toata lumea e un pic obosita. Raman numai Adi, cu mine si Florin. Mai sugem ceva beri si la culcare.

Dimineata ma trezesc cu noapte in cap pe la 10.00. Mancam si ne pregatim de plecare. Traseul de azi: Dubova - satul cehesc Eibental. Ceilalti pleaca inainte. Ramane Elena, Florin si cu mine. 6 km prim Cazanele Mari pe drum asfaltat. Dupa aceea drumul o coteste la dreapta pe un forestier. Urmatorii 6 km se urca sustinut. Drumul prin padure a fost unul din cele mai frumoase trasee de bicicleta de pana acum. Vegetatie submediteraneana, cald, pe stanga se vede Dunarea, padure deasa. Superb. Nici urcarea nu e de saga. Ne orpim de vreo 2 ori. Din nou Smash-uri. Macar nu ni se mai rupm dintii in ele.
Ajungem in sat. E intr-adevar cehesc. Oamenii vorbesc in ceheste, afisele sunt scrise in ceheste. O fetita ma saluta cu "Ahoi". E forta frumos satul: curat, ascuns de ochii lumii intr-o depresiune. Din nou ne reunim in grupul mare.
Abia ce am scapat de durerea de genunchi si m-am incalzit asa ca am chef de miscare. Nu mai gasesc pe nimeni, asa ca pornesc singur spre culmea Znamana. Dupa vreo 2 km de sat si 2 km de urcat pe langa bicicleta - imi trece.
In schimb astia 2 km au fost - P.I.Z.D.A. la coborare.

Ajung inapoi in sat . Ceilalti au plecat deja pe alt traaseu de coborare. Eu optez pentru acelasi trseu in speranta ca emai hard. A fost: *(8!!$!#$^%&*. Incredibil. Senzatia e greu de descris in cuvinte. Treci in ultima viteza, pedalezii pana mege in gol, te ridici un pic in sa, tii franele in podul palmelor scuipi in san si INCEPE. Totul se deruleaza concomitent cu incetinitorul sau la o viteza incredibila. Iei decizii de fractiuni de secunda. Bicicleta vibreaza. Curba, frana, sari peste vartoape, te apleci. Pietrele sar ca trase din tun de sub roti.
Au fost 6 km superbi. Din pacate s-au terminat. Sunt singur. Merg la Dubova , ma opresc si fac poze. La dubova ne strangem, macam afara o ciorba de peste si ne pregatim de plecare. Florin, Ioana, si noi alegem traseul pe Clisura prin Moldova Noua. Ceilalti se intorc prin Herculane.

Traseul e de-a dreptul magnific. Serpuieste pe malul Dunarii printre munti. O zona in care cu siguranta ne intoarcem peste cateva saptamani (cand se poate face si baie in Dunare).

Ajungem in Timisoara pe la 21.00.

A fost un week-end excelent: am reusit sa ne strangem un grup mare si am "descoperit" o zona "noua" pe care cu siguranta o vom explora pe indelete vara asta.