Herculane - Cazanele Dunarii

Data: 31.3.07-01.04.07
Participanti: multi
Locatie: Plopu - Herculane - Dubova

P.S.: Week-end-ul urmator e Pastele: Sarbatori Fericite la toti!
Avand in vedere asta pentru week-end-ul 14-15 aprilie planuiesc ceva mai serios (mi-e dor de televiziune si de ceva adrenalina).
- fie Arpaselul (da, Istvan stiu ca abia astepti )
- fie....Arpaselul :))))
daca e vreme buna; ca daca e vreme rea -stam si noi in sfarsit pe-acasa ...

O noua tura de bicicleta se anunta la orizont. De data asta cu foarte multi participanti. De asemenea, mai era de rezolvat o datorie morala fata de batranii din Plopu.

Dupa un somn lung de 2 ore (vineri spre sambata). ma trezesc la 6.00 si fac repede bagajele. Apare si Florin cu Ioana, impartim bicicletele, le montam pe masina, ne dam seama ca nu ne mai intalnim cu restul la Billa cum era stabilit si la drum.

Ne oprim la Piatra Scrisa. Acolo ne asteptau deja: Adina, Liviu, Carmen, Adi, Giani, Roxana si Dorel.
Sunt orb de foame (din pacate Red Bull-ul nu tine si de foame...) asa ca manac repede o ciorba de burta plina de usturoi si niste oua.
Dijn spate ne ajunge Vana, Simo, Tibi, Ramo, Bogdi si Relu.

De aici plecam in coloana aproiape spre Plopu. In Armenis facem la stanga pe drumul forestier. Datele problemei sunt un pic diferite fata de data trecuta cand treceam pe-aici: e cald, suntem odihniti si nu ne mai cauta televiziunile. Zona e chiar frumoasa.

Oprim sa luam in masina pe o batranica care e chiar vecina cu familia Bosioc.
Ajungem in final la batrani acasa. Intalnirea a fost...emotionanta. Au stiut sa se bucure simplu de ceea ce le-am adus din Timisoara. Nu se plang de viata pe care o duc, nu se vaita ca ii doare aia sau aia. Lor li se pare totul normal. ASta in contradictie cu multe alte sate, unde de la batrani nu auzi decat: "O, Doamne ce ma doare aia." "Vai maica, nu avem nici dupa ce bea apa". Sim o tin asa in continuu de parca ar fi cei mai napastuiti.
Pentru familia Bosioc, lucurile sunt assa cum sunt: simple. Si ei pot sa se bucure de ce au. Nu au curent, nu au apa curenta, nu prea cred sa aiba Internet...dar cu siguranta sunt mult mai fara griji, linistiti si FERICITI decat majoritatea oamenilor. (probabil inclusiv din satul vecin Armenis).
La intrebarea: De ce nu se muta in Armenis (unde le sunt rudele si ar avea toate conditiile), au raspuns foarte natural: De ce sa ne mutam ? Aici ne sunt vitele si pamantul.

Plecam de la batrani. Directia Herculane pentru unii, pentru altii direct Dubova. Ne intanim cu Florin si cu Ioana in centru in Herculane. Dorel a reusit intre timp "sa-i convinga" pe Adi si Carmen sa vina si ei cu bicicleta. Trseul: Herculane - satul Godeanu.

Plecam destul de tarziu (14.30) din centru dinHerculane. Drumul e asfaltat. Incep sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua. Dorel dispare in fata. Restul (Elena, Carmen, Adi si cu mine) ramanem grupati. Din spate vine Ioana si Florin. Ne regrupam la Dumbrava. De aici mai avem vreo 15km pana la intersectia Cerna Sat - Godeanu. Drumul e o flutuatie de urcusurui - coborasuri.
Ajungem la intersectie si facem o pauza de refill. Am ajunj la 3 Smash-uri in 2 ore. Si organismul inca cere dulce.
Incepem urcarea: 14km pana in Godeanu. Dupa primul km, Adi cu Carmen hotarasc sa se intoarca, asa ca ramanem 3: Elena, Dorel si cu mine. Desi lung, urcusul nu e cum ni-l aminteam. Facem o sigura pauza scurta pe cei 14 km de urcare. Peisajul e foarte frumos in parte finala (aici inca e zapada). In varf ne intalnim cu Dorel; coboram cateva sute de metri pentru foto session. dupa care ne imbracam cu tot ce avem la noi (manusi, pantaloni de polartec, caciuli etc - aratam ca pomul de Craciun) si la vale. Nici coborarea nu a fost ceva deosebit. In unele portiuni trebuia pedalat serios la vale.
In schimb a fost CANCER. Din nou am mancat la frig pentru un sezon intreg. La intersectie nu mai aveam degete la maini.
A fost....terifiant de frig.

Dupa inca vreo ora si jumatate ajungem in Herculane. Pe drum ne-am intanit cu Vasi. Data viitoare o sa-mi aduc aminte sa-mi iau reportofonul: Vasi trebuie neaparat inregistrat.

Ne "impachetam" si directia Dubova. Drumul a fost halucinant: la 40km/h aveam senzatia ca am viteza sunetului. Din cand in cand ma trezesc din somn si aduc maisna pe drum. Senzatie a naibii de cunoscuta...
In Dubova , Florin pleaca sa caute pensiunea. Cand se intorce ne gaseste si pe mine si pe Elena dormind.

La pensiune ne reuninm toti (15 persoane). Mancam in sfarsit ceva consistent si: PARTY!!!!!!!!!!
Din pacate toata lumea e un pic obosita. Raman numai Adi, cu mine si Florin. Mai sugem ceva beri si la culcare.

Dimineata ma trezesc cu noapte in cap pe la 10.00. Mancam si ne pregatim de plecare. Traseul de azi: Dubova - satul cehesc Eibental. Ceilalti pleaca inainte. Ramane Elena, Florin si cu mine. 6 km prim Cazanele Mari pe drum asfaltat. Dupa aceea drumul o coteste la dreapta pe un forestier. Urmatorii 6 km se urca sustinut. Drumul prin padure a fost unul din cele mai frumoase trasee de bicicleta de pana acum. Vegetatie submediteraneana, cald, pe stanga se vede Dunarea, padure deasa. Superb. Nici urcarea nu e de saga. Ne orpim de vreo 2 ori. Din nou Smash-uri. Macar nu ni se mai rupm dintii in ele.
Ajungem in sat. E intr-adevar cehesc. Oamenii vorbesc in ceheste, afisele sunt scrise in ceheste. O fetita ma saluta cu "Ahoi". E forta frumos satul: curat, ascuns de ochii lumii intr-o depresiune. Din nou ne reunim in grupul mare.
Abia ce am scapat de durerea de genunchi si m-am incalzit asa ca am chef de miscare. Nu mai gasesc pe nimeni, asa ca pornesc singur spre culmea Znamana. Dupa vreo 2 km de sat si 2 km de urcat pe langa bicicleta - imi trece.
In schimb astia 2 km au fost - P.I.Z.D.A. la coborare.

Ajung inapoi in sat . Ceilalti au plecat deja pe alt traaseu de coborare. Eu optez pentru acelasi trseu in speranta ca emai hard. A fost: *(8!!$!#$^%&*. Incredibil. Senzatia e greu de descris in cuvinte. Treci in ultima viteza, pedalezii pana mege in gol, te ridici un pic in sa, tii franele in podul palmelor scuipi in san si INCEPE. Totul se deruleaza concomitent cu incetinitorul sau la o viteza incredibila. Iei decizii de fractiuni de secunda. Bicicleta vibreaza. Curba, frana, sari peste vartoape, te apleci. Pietrele sar ca trase din tun de sub roti.
Au fost 6 km superbi. Din pacate s-au terminat. Sunt singur. Merg la Dubova , ma opresc si fac poze. La dubova ne strangem, macam afara o ciorba de peste si ne pregatim de plecare. Florin, Ioana, si noi alegem traseul pe Clisura prin Moldova Noua. Ceilalti se intorc prin Herculane.

Traseul e de-a dreptul magnific. Serpuieste pe malul Dunarii printre munti. O zona in care cu siguranta ne intoarcem peste cateva saptamani (cand se poate face si baie in Dunare).

Ajungem in Timisoara pe la 21.00.

A fost un week-end excelent: am reusit sa ne strangem un grup mare si am "descoperit" o zona "noua" pe care cu siguranta o vom explora pe indelete vara asta.