Perioada: 13.05.07
Participanti: Laci, Cosmina, Calin, Fabiana, Cosmin, Linda, Elena, Suca
Locatie: Hitias
Nu ar fi multe de spus. Cu prieteni la o bere pe malul Timisului. Super relaxant. N-ar trebui sa fac asta prea des fiindca s-ar putea sa inceapa sa-mi placa.
M-am prajit ca racul, inca si acuma ma exfoliez....
Hai noroc !
Team building
Perioada: 18.05.07 - 20.05.07
Participanti: grupul IO
Locatie: Apuseni - Cabana Cetatile Ponorului
A sosit si vremea pentru teambuilding-ul anual al grupului IO. Fiind in criza de timp, o sa punctez doar:
- drumul -> un adevarat teambuilding (14 ore Timisoara -. cabana).
- vremea -> a tinut cu noi contrar previziunilor meteo
- trasee:
18.05.07 -> Cabana Cetatile Ponorului -> Cetatile Ponorului -> Cabana Cetatile Ponorului
-> Cabana Cetatile Ponorului -> Lumea Pierduta (Avenul Gemanata, Avenul Negru)
19.05.07 -> Cabana Cetatile Ponorului -> Piatra Galbenei -> Focul Viu-> Poiana Florilor -> Cheile Galbenei -> Avenul lui Bortig-> Cetatile Ponorului (balcoane)
- atmosfera: super !!!!!
Hai F.A.R. !!!!
Participanti: grupul IO
Locatie: Apuseni - Cabana Cetatile Ponorului
A sosit si vremea pentru teambuilding-ul anual al grupului IO. Fiind in criza de timp, o sa punctez doar:
- drumul -> un adevarat teambuilding (14 ore Timisoara -. cabana).
- vremea -> a tinut cu noi contrar previziunilor meteo
- trasee:
18.05.07 -> Cabana Cetatile Ponorului -> Cetatile Ponorului -> Cabana Cetatile Ponorului
-> Cabana Cetatile Ponorului -> Lumea Pierduta (Avenul Gemanata, Avenul Negru)
19.05.07 -> Cabana Cetatile Ponorului -> Piatra Galbenei -> Focul Viu-> Poiana Florilor -> Cheile Galbenei -> Avenul lui Bortig-> Cetatile Ponorului (balcoane)
- atmosfera: super !!!!!
Hai F.A.R. !!!!
Transalpina
Perioada: 26.05.07
Participanti: Elena, Isvan, suca
Locatie: Obarsia Lotrului
Intro: Transfagarasanul -> pistol cu apa...seaca.
Motive: Transalpina:
- urca mai sus : 2145m (saua Urdele)
- NU este asfaltat
- nu exista masini. (uneori nu exista nici drum), manele, mici si bere. (desi bere nu era rau sa existe...)
- este mult mai salbatic.
- urcus mai accentuat
- coborarea...nu se poate descrie
Pentru cunoscatori (si doar pentru ei) coborarea e undeva intre coborarea de pe Tarcu si Lindenfeld. Nu trebuie sa pedalezi la vale fiindca pedalezi in gol... Suficient de denivelat ca sa zbori la propriu din piatra in piatra. Suficient de "bun" ca sa poti totusi sa stai pe bicicleta.
Ba Dorel, daca vrei sa faci sex cu zeii, asta e locul ideal. O sa dai din orgasm in orgasm...Numai sa-ti iei dracului costumul ala de DarkVeder ca nu te vad bine....
Coborarea asta face cat 10 drumuri la Amsterdam....
Nu sunt cuvinte sa descrie senzatia. Intri intr-un fel de transa. Te faci una cu bicicleta. Te ridici putin de pe sa (daca vrei sa mai oua) si incepi. Campul vizual se restrange la drumul din fata. Piatra! Fagas ! Pe unde o iau ?! E prea tarziu sa franezi ! Sari peste bolovani. Realizezi ca ai luat curba prea larg. Te lasi cat poti pe-o parte sa contrabalansezi forta centrifuga. Pietrisul zboara de sub roti ca din pusca.
Decizii de fractiuni de secunda. Si nici una nu e voie sa fie gresita...
Cel mai interesant e ca pe masura ce cobori intri intr-un fel de "delirium transa" si iti vine sa accelerezi, nu sa franezi.
Si chestia asta dureaza vreo 40 -60 minute.
Cel mai fain in chestia asta e ca tot timpul sti ca probabil pici o singura data. Ai posibilitatea sa cobori incept si rational. Doar ca n-o faci.....
P.S: Nerecomandat minorilor. Si aici chiar nu fac misto. Urcarea e criminala. Coborarea....cititi mai sus.
Asa ca am renuntat la Transfagarasan (recunosc fara sa-l fi incercat cu bicicleta) si vrem sa mai mergem cel putin inca o data (dar acuma pentru 3 zile) in zona Parangului.
Din nou la antrenamente.
Am avut de ales intre "nou descoperita" zona a Apusenilor sau...altceva. Avand in vedere prognoza meteo, am hotarat sa ne indreptam la o tura de bicicleta pe misterioasa Transalpina din Parang. Pe parcurs l-am pierdut pe Dorel care n-a avut chef sa riste o spalatura asa ca in formatia clasica ne-am imbarcat in Mariuta si am pornit la drum.
Asta undeva vineri la 21.00. Obosit conduc pana in Petrosani unde ajungem putin dupa miezul noptii. De-aici o cotim catre Voineasa si intram pe Cheile Jietului. In sfarsit pot si eu sa dorm. Asta si fac. Imi amintesc intr-un tarziu ca sunt la volan. Oprim si fac schimb cu Elena.
Tuinta noastra era Groapa Seaca. Doar Isvan stie unde e cabana. Ajungem la ceva cabana fara lumina. Ne luptam cu niste caini, facem scandal si intr-un tarziu ne deschide un "bade". Aflam ca Groapa Seaca e mai sus dupa pod pe dreapta.
Plecam trecem de pod, pe stanga cabana , dar daca badea a zis pe dreapta...ii dam mai departe. Si tot mergem. Cacat..cabana era acolo pe stanga. Ni-e lene sa ne intoarcem asa ca ii dam bice catre Obarsia Lotrului. Pra 1.30. Ne jucam cu frontalele in fata cabanei si in final vine cabaniera si ne cazeaza intr-o casuta.
SOMN.
Ne trezim pe la 9.00. Mancam ca lumea. Pregatim biciclete si ii dam bice catre Transalpina.
Info: Transalpina este o "sosea" construita de nemti in timpul primului razboi mondia din ratiuni militare. Este cunoscuta sub numele de 67c si face in principal legatura intre Sebes in N si Novaci in S. Starea ei....asta aveam sa aflam.
De la inceput drumul merge pe Valea Lotrului. O Drumul e superb. Verde intens. Paraie de o parte si de alta a drumului. vegetatie deasa. Noroi, dar nu prea mult. Trecem peste Lotru si o cotim la stabga. De-aici drumul incepe sa urce.
Si URCA. De la inceput trebuiespus ca fie trebuie sa ai coaie sa urci fie sa n-ai deloc. A naibii nemti. Pe 300m au fost in stare sa faca 3 serpentine. Drumul urca sustinut, dar se poate inca sta in sa. E...ciudat. Ca si cand panta n-ar fi asa mare si totusi. SAu suntem noi odihniti.
Peisajul e superb. Habar n-am ce vad, dar nu conteaza. Recunosc creasta principala a Parangului.
La un moment dat incepe sa ploua. ASta e...Doar am venit sa ne antrenam si psihic. Ne echipam de ploaie si cand orice gand iti zice s-o iei la vale...noi o luam in continuare la deal.
Iesim in golul alpin. Drumul continua sa urce. Ii dam bice la deal. Ajungem in creasta si de-acolo dupa inca 1KM pe ceva varf. In zare se vede Varful Urdele. Pana acolo drumul coboara pana-n pizdia si dupa aia urca inapoi. Elena ia decizia inteleapta sa stea in varf la un somn.
Prea multa energie si RedBull si strica. Asa ca plec cu Isvan spre Urdele. Gust din senzatia coborarii. Pe partea asta inca e zapada. Asa ca trebuie sa fi aratat foarte nostim cu bicicleta in spate pe fasiile de zapada. Treaba cu zapada se repeta de vreo 4 ori. Ajungem in fundul caldarii. de-aici incepe urcarea. Pana in varful Urdele sunt vreo 4 sepentine criminale. Ne oprim la prima. Drumul de-aici este grohotis propriu-zis. Nu se mai poate inainta. Nu mai e mult pana sus, dar renuntam si o luam inapoi catre varful lui Elena. Mai avem vreo 4-5km pana acolo.
Se cam termina efectul RedBull-ului. Aujungem sus unde...ne culcam !!!! Si stama asa vreo 40 de minute. Nici prea frig, nici prea cald. Nu bate vantul. Exact cum trebuie. Incepe sa picure. Nemultumiti ne pregatim de plecare.
SI INCEPE!!!!!!!!!!!!!!
Am descris mai sus cam cum sta treaba.
Facem pozele de rigoare. Odata ajunsi jos la Obarsia Lotrului incepe dilema care avea sa ne macine restul zilei. Ce facem ? La meteo anuntau ca duminica nu e nici o sansa sa nu ploua. Doar ca nu mai credem in meteo. Fara multa convingere hotaram sa pornim catre casa.
Elena ramane sa stranga pietre si buturugi pentru acvariu. RedBull-ul ma impinge sa ma iau dupa Isvan si sa pornim pe biciclete catre Petrosani.
Asa ca incepem sa urcam din nou. Sunt 5 km . Isvan e pe race....Ajung la 13 minute dupa el. Din varful pantei inepe....ati ghicit! Coborarea. Suntem la 1590m. Petrosani ester pe la 300m. Restul vi-l imaginati. Coborarea e pe drumasfaltat. Vitez si si senzatia = coborarea de la Cota 200 Sinaia.
Ne oprim la Groapa Seaca. De data asta o nimerim. Cat timp am asteptat-o pe Elena nenea cabanierul ne-a cantat din acordeon. In jurul lui dansau muncitorii forestieri, ciobanii din zona si nevestele lor. Atmosfera de basm.
Vine Elena si plecam mai departe. Ea cu masina.noi pe biciclete. Trecem prin Cheile Jietului si pedaland de zor ne oprim inn centrul din Petrosani.
Aici ne dam seama ca am pierdut o piulita de la suportul de bicicleta. Elena pleaca in misiunea ciudata de a gasi o piluita de 8 in centru in petrosani sambata la ora 21.00. O gaseste.
Intre timp avansam tot felul de alternative la intoarcerea in Timisoara. Doborati de somn, in cele din urma intram in Timisoara pe la 1.00.
La revedere Transalpina!
Participanti: Elena, Isvan, suca
Locatie: Obarsia Lotrului
Intro: Transfagarasanul -> pistol cu apa...seaca.
Motive: Transalpina:
- urca mai sus : 2145m (saua Urdele)
- NU este asfaltat
- nu exista masini. (uneori nu exista nici drum), manele, mici si bere. (desi bere nu era rau sa existe...)
- este mult mai salbatic.
- urcus mai accentuat
- coborarea...nu se poate descrie
Pentru cunoscatori (si doar pentru ei) coborarea e undeva intre coborarea de pe Tarcu si Lindenfeld. Nu trebuie sa pedalezi la vale fiindca pedalezi in gol... Suficient de denivelat ca sa zbori la propriu din piatra in piatra. Suficient de "bun" ca sa poti totusi sa stai pe bicicleta.
Ba Dorel, daca vrei sa faci sex cu zeii, asta e locul ideal. O sa dai din orgasm in orgasm...Numai sa-ti iei dracului costumul ala de DarkVeder ca nu te vad bine....
Coborarea asta face cat 10 drumuri la Amsterdam....
Nu sunt cuvinte sa descrie senzatia. Intri intr-un fel de transa. Te faci una cu bicicleta. Te ridici putin de pe sa (daca vrei sa mai oua) si incepi. Campul vizual se restrange la drumul din fata. Piatra! Fagas ! Pe unde o iau ?! E prea tarziu sa franezi ! Sari peste bolovani. Realizezi ca ai luat curba prea larg. Te lasi cat poti pe-o parte sa contrabalansezi forta centrifuga. Pietrisul zboara de sub roti ca din pusca.
Decizii de fractiuni de secunda. Si nici una nu e voie sa fie gresita...
Cel mai interesant e ca pe masura ce cobori intri intr-un fel de "delirium transa" si iti vine sa accelerezi, nu sa franezi.
Si chestia asta dureaza vreo 40 -60 minute.
Cel mai fain in chestia asta e ca tot timpul sti ca probabil pici o singura data. Ai posibilitatea sa cobori incept si rational. Doar ca n-o faci.....
P.S: Nerecomandat minorilor. Si aici chiar nu fac misto. Urcarea e criminala. Coborarea....cititi mai sus.
Asa ca am renuntat la Transfagarasan (recunosc fara sa-l fi incercat cu bicicleta) si vrem sa mai mergem cel putin inca o data (dar acuma pentru 3 zile) in zona Parangului.
Din nou la antrenamente.
Am avut de ales intre "nou descoperita" zona a Apusenilor sau...altceva. Avand in vedere prognoza meteo, am hotarat sa ne indreptam la o tura de bicicleta pe misterioasa Transalpina din Parang. Pe parcurs l-am pierdut pe Dorel care n-a avut chef sa riste o spalatura asa ca in formatia clasica ne-am imbarcat in Mariuta si am pornit la drum.
Asta undeva vineri la 21.00. Obosit conduc pana in Petrosani unde ajungem putin dupa miezul noptii. De-aici o cotim catre Voineasa si intram pe Cheile Jietului. In sfarsit pot si eu sa dorm. Asta si fac. Imi amintesc intr-un tarziu ca sunt la volan. Oprim si fac schimb cu Elena.
Tuinta noastra era Groapa Seaca. Doar Isvan stie unde e cabana. Ajungem la ceva cabana fara lumina. Ne luptam cu niste caini, facem scandal si intr-un tarziu ne deschide un "bade". Aflam ca Groapa Seaca e mai sus dupa pod pe dreapta.
Plecam trecem de pod, pe stanga cabana , dar daca badea a zis pe dreapta...ii dam mai departe. Si tot mergem. Cacat..cabana era acolo pe stanga. Ni-e lene sa ne intoarcem asa ca ii dam bice catre Obarsia Lotrului. Pra 1.30. Ne jucam cu frontalele in fata cabanei si in final vine cabaniera si ne cazeaza intr-o casuta.
SOMN.
Ne trezim pe la 9.00. Mancam ca lumea. Pregatim biciclete si ii dam bice catre Transalpina.
Info: Transalpina este o "sosea" construita de nemti in timpul primului razboi mondia din ratiuni militare. Este cunoscuta sub numele de 67c si face in principal legatura intre Sebes in N si Novaci in S. Starea ei....asta aveam sa aflam.
De la inceput drumul merge pe Valea Lotrului. O Drumul e superb. Verde intens. Paraie de o parte si de alta a drumului. vegetatie deasa. Noroi, dar nu prea mult. Trecem peste Lotru si o cotim la stabga. De-aici drumul incepe sa urce.
Si URCA. De la inceput trebuiespus ca fie trebuie sa ai coaie sa urci fie sa n-ai deloc. A naibii nemti. Pe 300m au fost in stare sa faca 3 serpentine. Drumul urca sustinut, dar se poate inca sta in sa. E...ciudat. Ca si cand panta n-ar fi asa mare si totusi. SAu suntem noi odihniti.
Peisajul e superb. Habar n-am ce vad, dar nu conteaza. Recunosc creasta principala a Parangului.
La un moment dat incepe sa ploua. ASta e...Doar am venit sa ne antrenam si psihic. Ne echipam de ploaie si cand orice gand iti zice s-o iei la vale...noi o luam in continuare la deal.
Iesim in golul alpin. Drumul continua sa urce. Ii dam bice la deal. Ajungem in creasta si de-acolo dupa inca 1KM pe ceva varf. In zare se vede Varful Urdele. Pana acolo drumul coboara pana-n pizdia si dupa aia urca inapoi. Elena ia decizia inteleapta sa stea in varf la un somn.
Prea multa energie si RedBull si strica. Asa ca plec cu Isvan spre Urdele. Gust din senzatia coborarii. Pe partea asta inca e zapada. Asa ca trebuie sa fi aratat foarte nostim cu bicicleta in spate pe fasiile de zapada. Treaba cu zapada se repeta de vreo 4 ori. Ajungem in fundul caldarii. de-aici incepe urcarea. Pana in varful Urdele sunt vreo 4 sepentine criminale. Ne oprim la prima. Drumul de-aici este grohotis propriu-zis. Nu se mai poate inainta. Nu mai e mult pana sus, dar renuntam si o luam inapoi catre varful lui Elena. Mai avem vreo 4-5km pana acolo.
Se cam termina efectul RedBull-ului. Aujungem sus unde...ne culcam !!!! Si stama asa vreo 40 de minute. Nici prea frig, nici prea cald. Nu bate vantul. Exact cum trebuie. Incepe sa picure. Nemultumiti ne pregatim de plecare.
SI INCEPE!!!!!!!!!!!!!!
Am descris mai sus cam cum sta treaba.
Facem pozele de rigoare. Odata ajunsi jos la Obarsia Lotrului incepe dilema care avea sa ne macine restul zilei. Ce facem ? La meteo anuntau ca duminica nu e nici o sansa sa nu ploua. Doar ca nu mai credem in meteo. Fara multa convingere hotaram sa pornim catre casa.
Elena ramane sa stranga pietre si buturugi pentru acvariu. RedBull-ul ma impinge sa ma iau dupa Isvan si sa pornim pe biciclete catre Petrosani.
Asa ca incepem sa urcam din nou. Sunt 5 km . Isvan e pe race....Ajung la 13 minute dupa el. Din varful pantei inepe....ati ghicit! Coborarea. Suntem la 1590m. Petrosani ester pe la 300m. Restul vi-l imaginati. Coborarea e pe drumasfaltat. Vitez si si senzatia = coborarea de la Cota 200 Sinaia.
Ne oprim la Groapa Seaca. De data asta o nimerim. Cat timp am asteptat-o pe Elena nenea cabanierul ne-a cantat din acordeon. In jurul lui dansau muncitorii forestieri, ciobanii din zona si nevestele lor. Atmosfera de basm.
Vine Elena si plecam mai departe. Ea cu masina.noi pe biciclete. Trecem prin Cheile Jietului si pedaland de zor ne oprim inn centrul din Petrosani.
Aici ne dam seama ca am pierdut o piulita de la suportul de bicicleta. Elena pleaca in misiunea ciudata de a gasi o piluita de 8 in centru in petrosani sambata la ora 21.00. O gaseste.
Intre timp avansam tot felul de alternative la intoarcerea in Timisoara. Doborati de somn, in cele din urma intram in Timisoara pe la 1.00.
La revedere Transalpina!
1 Mai
Locatie: Cheile Nerei
Data: 28.04.07 - 02.05.07
Participanti: multi
P.S.: Iar m-am razgandit. E super sa cateri -> mai ales cand o faci de placere :)))). Senzatia e nemaipomenita. Dar e mult prea static...Cred ca o sa trecem din nou la ture de balaurit: fuga prin munti si bicicleta. Pastrez catararea pentru cand sunt prea obosit de fugit de nebun pe coclauri sau cand n-am ce face.
Ca si anul trecut, de 1 Mai am ales ca locatie Cheile Nerei. Pt ca Mariuta era (si inca este la reanimare) am apelat la servicii externe de transport: Asa ca sambata la 9.00 am pornit cu Sorin, Geti, Andrei si Elena catre Damian.
Pe la 13.00 am ajuns in poiana. Acolo ne astepta deja Adi.
Avand in vedere vremea, nu ne-am mai luat cortul cu noi, asa ca am purces la montarea in premiera a hamacelor si a trendei de ploaie.
Planul pentru cele 4 zile era simplu: catarare
Asa ca ne-am deplasat la baza Frontalului pentru o mansa de incalzire
Am reusit sa fac prima lungime si sa montez mansa. Bun! Am progresat cave de anul trecut.
Apare si Isvan, dar e deja tarziu asa ca ne retragem la corturi (hamace).
Ne amintim ca e 1 Mai: strangem lemne, punem de un foc si multa bere.
A doua zi ma duc singur cu Istvan la catarare la Frontal. Restul se duc catre 1 Mai.
Isvan decide si pentru mine ca o sa fiu eu cap pe prima lungime. ASa ca ma apuc de catarat. Ajung la regrupare si incep sa asigur. Pe a doua lungime pleaca Isvan. Se plictiseste, asa ca face doua lungimi dintr-una.
E om diferenta uriasa fata de anul trecut. Cred ca e prima data cand efectiv mi-a placurt sa catar. In paralel e grupul celor care urca pe 1 Mai.
O vad cu coada ochiului pe Elena. E cap de coarda. Inainteaza. Asa Panda!!!!!!!!!!!!
Isvan pleaca mai departe pe ultima (ultimele ?) lungimi. Aici e o fata cu prize berechet. Asa ca in postura de secund pot sa ma joc cat am chef. Ajungem in top rupti de sete asa ca ii dam repede la vale. Ajunsi jos, Isvan mai face o data prima lungime (nu era multumit de prima abordare).
Planul clar: Granicerul. Pleaca Isvan cap pe prima lungime. La regrupare hotaram de comun acord ca e cazul sa punem mansa. Asa ca pana seara am tot batut traseul ala - la un moment dat contracronometru. Cred ca l-am urcat imprreuna de peste 10 ori.
Intre timp se intorc cei de pe 1 Mai si pleaca in graba catre corturi sa manance ceva si de-acolo mai departe catre Valea Rea pentru rapeluri prin marmite.
Seara se repeta programul din ziua precedenta: foc, bere. De data asta avem si mici....
Luni plecam in trio-ul consacrat catre perete, punem mansa si incepem sa ne jucam. Azi se preconiza o zi de foto session. Apar si Rodi, Florin si Ghita. Catara toti in mansa prima lungime din Frontal. Dupa care se duc la pranz in poiana. Noi ramanem sa facem foto session-ul...
Pe la 16.00 ne intalnim cu restul de Equilibrium la Damian si plecam cu barca de rafting la vale catre Sasca.
Super. Relaxant. Unii au carcotit ca am cam tras chiulul la vaslit, dar sunt doar vorbe....
Dupa 2 ore ajungem pe apa in Sasca si ne despartim de baieti.
Nu uitam sa luam berea (motivul principal al deplasarii pana aici) , dupa care ii dam o tura de dezmortire pana la corturi.
Elena o ia la fuga pe ultimii 4 km. Isvan cu mine mergem la mars.
Seara: foc, multa bere.
Dimineata: tarziu, cap greu, lipsa de chef.
Ne deplasam cum masina pana la Pastravaria de la Bei. Mergem la Ochiul Beiului si la cascada.
Se vede ca e 1 Mai. S-a spart conducta cu turisti. La propriu. Peisajul e super, dar ma enerveaza - prea multi oameni. Mult prea multi. Dar peisajul compenseaza.
Ne intoarcem la masina si directia Timisoara.
Data: 28.04.07 - 02.05.07
Participanti: multi
P.S.: Iar m-am razgandit. E super sa cateri -> mai ales cand o faci de placere :)))). Senzatia e nemaipomenita. Dar e mult prea static...Cred ca o sa trecem din nou la ture de balaurit: fuga prin munti si bicicleta. Pastrez catararea pentru cand sunt prea obosit de fugit de nebun pe coclauri sau cand n-am ce face.
Ca si anul trecut, de 1 Mai am ales ca locatie Cheile Nerei. Pt ca Mariuta era (si inca este la reanimare) am apelat la servicii externe de transport: Asa ca sambata la 9.00 am pornit cu Sorin, Geti, Andrei si Elena catre Damian.
Pe la 13.00 am ajuns in poiana. Acolo ne astepta deja Adi.
Avand in vedere vremea, nu ne-am mai luat cortul cu noi, asa ca am purces la montarea in premiera a hamacelor si a trendei de ploaie.
Planul pentru cele 4 zile era simplu: catarare
Asa ca ne-am deplasat la baza Frontalului pentru o mansa de incalzire
Am reusit sa fac prima lungime si sa montez mansa. Bun! Am progresat cave de anul trecut.
Apare si Isvan, dar e deja tarziu asa ca ne retragem la corturi (hamace).
Ne amintim ca e 1 Mai: strangem lemne, punem de un foc si multa bere.
A doua zi ma duc singur cu Istvan la catarare la Frontal. Restul se duc catre 1 Mai.
Isvan decide si pentru mine ca o sa fiu eu cap pe prima lungime. ASa ca ma apuc de catarat. Ajung la regrupare si incep sa asigur. Pe a doua lungime pleaca Isvan. Se plictiseste, asa ca face doua lungimi dintr-una.
E om diferenta uriasa fata de anul trecut. Cred ca e prima data cand efectiv mi-a placurt sa catar. In paralel e grupul celor care urca pe 1 Mai.
O vad cu coada ochiului pe Elena. E cap de coarda. Inainteaza. Asa Panda!!!!!!!!!!!!
Isvan pleaca mai departe pe ultima (ultimele ?) lungimi. Aici e o fata cu prize berechet. Asa ca in postura de secund pot sa ma joc cat am chef. Ajungem in top rupti de sete asa ca ii dam repede la vale. Ajunsi jos, Isvan mai face o data prima lungime (nu era multumit de prima abordare).
Planul clar: Granicerul. Pleaca Isvan cap pe prima lungime. La regrupare hotaram de comun acord ca e cazul sa punem mansa. Asa ca pana seara am tot batut traseul ala - la un moment dat contracronometru. Cred ca l-am urcat imprreuna de peste 10 ori.
Intre timp se intorc cei de pe 1 Mai si pleaca in graba catre corturi sa manance ceva si de-acolo mai departe catre Valea Rea pentru rapeluri prin marmite.
Seara se repeta programul din ziua precedenta: foc, bere. De data asta avem si mici....
Luni plecam in trio-ul consacrat catre perete, punem mansa si incepem sa ne jucam. Azi se preconiza o zi de foto session. Apar si Rodi, Florin si Ghita. Catara toti in mansa prima lungime din Frontal. Dupa care se duc la pranz in poiana. Noi ramanem sa facem foto session-ul...
Pe la 16.00 ne intalnim cu restul de Equilibrium la Damian si plecam cu barca de rafting la vale catre Sasca.
Super. Relaxant. Unii au carcotit ca am cam tras chiulul la vaslit, dar sunt doar vorbe....
Dupa 2 ore ajungem pe apa in Sasca si ne despartim de baieti.
Nu uitam sa luam berea (motivul principal al deplasarii pana aici) , dupa care ii dam o tura de dezmortire pana la corturi.
Elena o ia la fuga pe ultimii 4 km. Isvan cu mine mergem la mars.
Seara: foc, multa bere.
Dimineata: tarziu, cap greu, lipsa de chef.
Ne deplasam cum masina pana la Pastravaria de la Bei. Mergem la Ochiul Beiului si la cascada.
Se vede ca e 1 Mai. S-a spart conducta cu turisti. La propriu. Peisajul e super, dar ma enerveaza - prea multi oameni. Mult prea multi. Dar peisajul compenseaza.
Ne intoarcem la masina si directia Timisoara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
