Participanti: Elena, Oco, Nosu, eu
Data: 13.12.2008
Locatie: Tarcu
Dupa cum se numeste cred ca a fost o tura de o zi. Ca nici pe asta nu mai tin prea bine minte.
Hai ca ma stradui:
Imi amintesc ca il pescuim pe Oco de la Profi de pe Sagului si pornim catre telescaun. Ajunsi aici, mumu zapada. Gheata si pana in 10 cm stratul de nea. Hoatarasc (singur, ca Elena doarme si Oco nu are nimic impotriva) sa mergem mai departe cu masina.
V-am zis ? Ne-am luat si noi in sfarsit masina ! E un jeep verde cu toate cele. Asa ca la volanul jeep-ului ii dam la deal. Gheata, zapada incepe sa creasca, Mariuta n-are treaba. La o curba se trezeste si Elena:
"Mai e pana la telescaun?"
"Mai un pic si suntem in Jigorea..."
Zapada creste. Si tot creste. Mergem pe santurile facute de alte masini. Numai ca alea cred ca sunt mai inalte ca a noastra. asa ca ultima bucata pana in Jigorea o spalam bine pe burta pe Mariuta.
Una peste alata, ajungem in sa. A fost cel mai "tare" traseu de iarna pentru Mariuta si unapeste alta chestia care a dat culoare unui week-end clasic pe Tarcu. In Jigorea vreo 5-6 jeep-uri si Mariuta.
Ne pregatim cu voie buna de urcat pe impunatorul varf Tarcu (ma!!!!!!!!! daca mai vin o singura data aici in urmatoarele luni, imi tai venele). La fix apare si Nosu dinspre Muntele Mic.
In formatie de 4 pornim pe necunoscutul drum catre Cuntu (cred ca deja cunosc pomii de-acolo dupa nume...).
Ajungem in Cuntu unde nu imi mai amintesc ce facem, dar banuiesc ca am ocolit cabana si am dat-o direct catre Tarcu.
Ultimele ture pe ski-uri au aratat ca atat timp cat zapada e buna, la urcare nu ai nici un avantaj fata de mersul pe jos. Sunt convins ca in zapada mare si afanata e alta treaba. Dar pana atunci, Oco nu are nic un fel de handicap fta de noi.
Se pare ca Elena a inceput sa faca poze de la Cuntu in sus.
Asa...acuma sa facem comentarii fara rost pe marginea pozelor....
In drum spre momaia lui Vasile. (Cat de disperat trebuie sa fi incat sa ajungi sa cunosti numele mamailor de pe munte?! )
Da...Nosu cred ca la a -2a tura a lui pe ski-uri. Se tine excelent si are o vointa...
Km 13+453m si 32 de cm. Bulgarul de zapada 23890. Se pare ca era cald afara, ca doar de-aia skia Elena fara manusi, nu? Altceva: determinare, dorinta de a infrunta pericolele si neprevazutul. Mai departe...
Da...aici se vede maiestria artisului fotograf. Si cabana Tarcu pe fundal. Si ski-urile de care suntem foarte mandri.
Poza de grup la intrarea in cabana Tarcu. Apropo...asta imi aduce aminte de faptul ca inspre Sadovanu ne-am mai intanit cu niste colegi din Siemens. Ca de-aia suntem mai multi in poza. Deabracatu' e Ionut, cabanierul din Tarcu si un baiat de milionae. Ceea ce-mi mai aminteste de un lucru: sa scot poza la imprimanta si sa i-o duc.
Pregatiri de coborare (la asta nu mai am chef de comentarii desantate):
Deci: am coborat (anarhic, ca toate coborarile pe ski-uri de tura prin zapda cand afanata, cand placi inghetate). Dupa care...gata in Timisoara ca mi-e lene sa mai aberez.
Data: 13.12.2008
Locatie: Tarcu
Dupa cum se numeste cred ca a fost o tura de o zi. Ca nici pe asta nu mai tin prea bine minte.
Hai ca ma stradui:
Imi amintesc ca il pescuim pe Oco de la Profi de pe Sagului si pornim catre telescaun. Ajunsi aici, mumu zapada. Gheata si pana in 10 cm stratul de nea. Hoatarasc (singur, ca Elena doarme si Oco nu are nimic impotriva) sa mergem mai departe cu masina.
V-am zis ? Ne-am luat si noi in sfarsit masina ! E un jeep verde cu toate cele. Asa ca la volanul jeep-ului ii dam la deal. Gheata, zapada incepe sa creasca, Mariuta n-are treaba. La o curba se trezeste si Elena:
"Mai e pana la telescaun?"
"Mai un pic si suntem in Jigorea..."
Zapada creste. Si tot creste. Mergem pe santurile facute de alte masini. Numai ca alea cred ca sunt mai inalte ca a noastra. asa ca ultima bucata pana in Jigorea o spalam bine pe burta pe Mariuta.
Una peste alata, ajungem in sa. A fost cel mai "tare" traseu de iarna pentru Mariuta si unapeste alta chestia care a dat culoare unui week-end clasic pe Tarcu. In Jigorea vreo 5-6 jeep-uri si Mariuta.
Ne pregatim cu voie buna de urcat pe impunatorul varf Tarcu (ma!!!!!!!!! daca mai vin o singura data aici in urmatoarele luni, imi tai venele). La fix apare si Nosu dinspre Muntele Mic.
In formatie de 4 pornim pe necunoscutul drum catre Cuntu (cred ca deja cunosc pomii de-acolo dupa nume...).
Ajungem in Cuntu unde nu imi mai amintesc ce facem, dar banuiesc ca am ocolit cabana si am dat-o direct catre Tarcu.
Ultimele ture pe ski-uri au aratat ca atat timp cat zapada e buna, la urcare nu ai nici un avantaj fata de mersul pe jos. Sunt convins ca in zapada mare si afanata e alta treaba. Dar pana atunci, Oco nu are nic un fel de handicap fta de noi.
Se pare ca Elena a inceput sa faca poze de la Cuntu in sus.
Asa...acuma sa facem comentarii fara rost pe marginea pozelor....
In drum spre momaia lui Vasile. (Cat de disperat trebuie sa fi incat sa ajungi sa cunosti numele mamailor de pe munte?! )
Da...Nosu cred ca la a -2a tura a lui pe ski-uri. Se tine excelent si are o vointa...
Km 13+453m si 32 de cm. Bulgarul de zapada 23890. Se pare ca era cald afara, ca doar de-aia skia Elena fara manusi, nu? Altceva: determinare, dorinta de a infrunta pericolele si neprevazutul. Mai departe...
Da...aici se vede maiestria artisului fotograf. Si cabana Tarcu pe fundal. Si ski-urile de care suntem foarte mandri.
Poza de grup la intrarea in cabana Tarcu. Apropo...asta imi aduce aminte de faptul ca inspre Sadovanu ne-am mai intanit cu niste colegi din Siemens. Ca de-aia suntem mai multi in poza. Deabracatu' e Ionut, cabanierul din Tarcu si un baiat de milionae. Ceea ce-mi mai aminteste de un lucru: sa scot poza la imprimanta si sa i-o duc.
Pregatiri de coborare (la asta nu mai am chef de comentarii desantate):
Deci: am coborat (anarhic, ca toate coborarile pe ski-uri de tura prin zapda cand afanata, cand placi inghetate). Dupa care...gata in Timisoara ca mi-e lene sa mai aberez.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu