Participanti: Elena (Fodor), Isvan si Alex
Proaspat veniti din tura de la Chamonix, tinem neaparat sa incercam echipamentul de trail running pe care l-am adus de-acolo. Isvan e tot timpul dispus la asa ceva, vremea tine cu noi, asa ca 3 hoinari pornesc spre terenul clasic de joaca: Tarcu.
Poate si fiindca stiam ca oricum vom merge pe noapte, nu ne-am grabit prea tare, asa ca abia pe la 11.00 dimineata suntem gata de startul turei in saua Jigoria. Dau drumul la training tool :) si pornim catre Cuntu.
Nu e chiar trail running cum ne-am propus - e mai debgraba fast walking. Toti trei avem chef, vremea este frumoasa, peisajul in padure e tipic de toamna - rosu aprins, galben intens - sagetat de cate un brad verde. Nu fortam prea tare - pana in Cuntu vrem sa ne incalzim.
Ajungem repede aici si ne intalnim cu George. Sporovaim vreo 10 minute, alimentam camel back-urile cu apa si ne pregatim de etapa speciala a zilei: Cuntu - Tarcu. Acuma vreo 3 ani, nea Puiu, fostul cabanier din Cuntu a lansat o provocare - recordul Cuntu -Tarcu stabilit de ceva cunostinte de-a lui la 48 de minute. De-a lungul timpului am avut diverse tentative de a dobora recordul; unele s-au soldat rusinos din puctul de vedere al timpului realizat, altele au fost urmate de voma, etc. Acuma chiar ma simt in forma si Isvan e si el dornic de fuga pana sus. Elena ne da unda verde, asa ca incepem tura de la izvor. Stim traseul mai bine decat stiu drumul de la servici acasa (chiar daca aici am reusit o ratacire spectaculoasa acuma 2 ani ...). Asa ca ne calculam perfect efortul. Inca de la start Isvan o ia ceva mai in fata - asta imi convine de minune - ma trage dupa el (faza cu "iepurele"). Nu alergam - nici nu are rost - turele anterioare au demonstrat ca daca incep alergarea inainte de Sadovanu, rezultatul va fi in cel mai bun caz un timp infect din cauza epuizarii. Asa ca mergem intr-un ritm foarte alert - dar nu alergam. Initial planul meu era sa urmarim matematic linia drumului de tractor -e mai lunga dar permite viteza mai mare de inaintare. Tot din turele anterioare stiu ca portiunea critica e intre Cuntu si momaia lui Vali. De obicei aici ajungeam stors de vlaga si asta nu e nici macar la jumatatea drumului. Nu urmam planul cu drumul de tractor - o luam direct catre momaie, doar ca ne dozam bine efortul pe portiunile mai abrupte. Nu mi se pare ca am inainta foarte bine, da ma gandesc ca recuperam dupa ce intram in creasta. Doar ca aici ne asteapta o surpriza neplacuta: vantul. E...sa-i zicem cel putin puternic. In portiunile expuse abia ne tinem pe picioare. E un vant cald, dar totusi vant- asa ca ne pune serioase probleme de inaintare. Isvan ma asteapta la momaia lui Vali. Ma gandesc initial ca nu mai are chef - dar nu zice nimic. O iau inainte si maresc ritmul. Aici am curajul si ma uit la ceas - 20 minute - doar ca inca nu e jumatatea. De aici mergem matematic pe drumul de tractor - si mergem repede ! Sadovanu si intram pe ultima portiune a probei speciale. Si aici tinem in continuare linia drumului - partial pentru a mari viteza de inaintare, partial pentrui a ne feri de vantul cu caracter de vijelie de aici. Punem mana pe peretele cabanei (stabilisem ca asta reprezinta punctul de finish): Isvan in 54 de minute, eu in 54.30 minute de la izvor. Concluzie: clar exista o multime (poate nu chiar o multime -dar cu siguranta destul de multi) oameni care pot sa scoata un timp mai bun. Clar se poate dobora si recordul ala de 48 de minute. Poate ca nu la fel de clar, dar sunt sanse s-o facem chia noi in primavara.. Dar in mandria lui Isvan si a mea o alta concluzie e clara: oricat de infumurat suna - noi nu credem ca niste tarani (in termenul pur literar al cuvantului taran, fara nici un fel de conotatii rautacioase) au urcat in 48 de minute. Vine si Elena si intram toti trei la un pahar de vorba si de ceai cu Mitel. Dupa aproape o ora de pauza pornim mai departe. Planul este sa mergem pana in saua Iepii, de acolo sa coboram in Poiana Marului si sa urcam inapoi la masina. 
Din ciclul "Povesti de munte cu Alex": cand am plecat de la lucru m-am pus constincios sa scot harta la imprimanta, sa lipesc bucati mici pentru a face o harta detaliata. Am uitat sa scot mijlocul hartii - adica exact zona de interes pentru noi. Asa ca am lasat acasa si celelalte bucati de harta. Tipic.... Desi acuma uitandu-ma pe harta identific pe unde am fost nu o sa folosesc toponomiile pe mai departe. Dupa ce ne-am reunit, pornim pe poteca proaspat marcata de Coco. Probabil si din cauza vantului de creasta care e destul de rece, ritmul e alert. 
Daca pana acum ajunsesem la stadiul de lehamite de peisajul din Tarcu -Godeanu, pajistile alpine arse de soarele verii ce tocmai a trecut si sentimentul de completa singuratate si salbaticie dau turei de azi un aspect placut si din punctul de vedere a ceea ce vedem in jur. Umbrele se prelungesc tot mai mult -semn clar ca se apropie inserarea. Habar neavand unde suntem si cat mai avem - acceleram ca sa ajungem in saua Iepii pana se insereaza. 
Dupa ce reusim sa prindem poteca care coteste la stanga, ajungem si in saua Iepii. 
In dreapta se vede masivul Retezat, in stanga nu stiu ce se vede. Ajungem in Saua Iepii - pe asta o recunoastem fiindca denumirea e scrisa pe un panou indicator. 
Ultimele raze de soare dispar, intram in padure pe o poteca mai mult ghicita si de asemenea intram si in noapte. Nu dupa mult timp dam de un drum forestier. Incepe calvarul. Nu mai tin minte de pe harta cam cat avem de mers pana in Poiana Marului. Minutele curg , kilometri se scurg si ei greu. Noroc ca e noapte. Inaitam pe tacute - 3 fantome in noapte. Asta imi aminteste de concursurile de anduranta. Isvan are avantajul picioarelor mari. Eu fac eforturi destul de serioase pentru a merge in ritmul lui. Elena alearga in paralel cu noi - ea n-are nici o sansa sa faca pasii asa de mari. Pana la urma ea a fost singura care a facut ceva similar cu trail running-ul. Se termina si acumulatorul din training tool. Pana aici am facut 41 de km. In zare se vad luminile de la cabanele din Poiana Marului. 14km de drum forestier pe valea Bistrei si ajungem in statiune. Facem o mica pauza si pornim pe un alt drum forestier catre saua Jigoria si catre masina. Am mai facut drumul acesta de 2 ori cu bicicleta la vale - nu pot sa estimez cat dureaza. Ideea e ca spre finalul celor 12km de urcat suntem toti satui pana peste cap de marsaluit. Asa s-a terminat tura noastra de fast walking. A fost o tura "curata" - in afara de sandwich-uri si Smash am stat deoparte de orice fel de energizante. Toti 3 am avut chef - nu a fost ceva fortat sau din motive de antrenament. Pe de alta parte cum a zis si Elena pe parcursul celor 26km de forestier s-a simtit lipsa unui obiectiv. Ceva care sa ne impinga -fiindca resurse mai aveam toti 3. A fost o tura in care ne-am bucurat si de peisaj chiar daca mergeam "ca Simplonul". Daca ar fi fost acuma CA-ul... Daca Isvan si cu mine am mers bine, Elena a mers excelent pe considerentul ca a reusit sa tina ritmul impus de noi. Ideea mea cel putin e sa iesim din iarna cat mai bine antrenati - fiindca odata ce incepe sezonul competitional (ce tare suna asta) prin aprilie - nu o sa mai avem timp de altceva decat de concursuri. Asa ca...Run Forest, run!!!!!! Masina si la vale. Dupa 20 de km trag pe dreapta in Zervesti ca sa dorm 10 minute -nu mai sunt in stare sa tin masina pe sosea. Ma trezesc dupa mai bine de 2 ore - si fara nici un fel de probleme ajungem in Timisoara. Duminica....si Dumnezeu s-a odihnit. O saptamana nebuna in care am tras 6 zile din 7 ca un rob m-au biruit. E bine sa si stai... Si acuma cum a aratat tura d.p.d.v tehnic: - inregistrarile sunt facute din saua Jigoria pana la momentul in care am intrat in Poiana Marului: deci lipseste portiune Poiana Marului - Saua Jigoria. http://trail.motionbased.com/trail/activity/7078734 Asa...acolo puteti sa vedeti o multime de grafice(heart rate, distance, speed, elevation, etc). De asemenea se poate vedea si traseul pe care l-am parcurs (cu un mic efort poate fi urmarit chiar pe Google Earth). Una peste alta, training tool-ul e o jucarie interesanta.
Exemplu: De aici rezulta mai multe: - uneori viteza e data de-ampulea: sigur n-am avut niciodata 80km/h. In afara unor spike-urti ciudate, e realista totusi. - am mari dubii cu elevation-ul: OK suna magulitor, dar n-am facut 5061m urcare nici daca fac traseul de 2 ori... - referitor la heart rate : se vede foarte clar portiunea in care am alergat din Cuntu pana pe Tarcu de exemplu. De asemenea se pot face o multime de interpretari si trage numeroase concluzii: heart rate-ul meu maxim e 188 batai pe minut. Nu reusesc sa trec de pragul de 165 btm nici la cele mai solicitante antrenamente. Pe de o parte e bine (randament mare al inimii), pe de alta parte e prost (rezerva pe care o mai am nu e folosita niciodata). Asta conduce la concluzia (probata pe teren) ca prima data cedeaza musculatura, exista carente in oxigenarea optima a organismului etc. Totodata motorul (inima) are o capacitate foarte buna de recuperare (in repaus am 46bpm ) si sunt capabil sa trec foarte repede de la 160bpm la 70bpm. De asemenea tot stand si interpretand grafice in functie de diversi parametrii pot sa trag concluzia ca sunt "construit pentru anduranta". Nu sunt in stare de sprinturi si de puseuri de efort. Pe de alta parte, randamentul pe care il am la start se pastreaza si dupa 9 sau 10 ore dupa ce am inceput cursa, fara a avea fluctuatii. O sa incerc in urmatoarele ture sa fac inregistrari pe o durata de peste 15 ore. Eu vad "15 ore" ca un fel de prag pentru noi in concursuri si sunt foarte curios ce se intampla acolo fiziologic. O prima masura pentru imbunatatirea performantelor o sa fie intervalele de la stadion - acuma pe asa ceva trebuie sa ma axez. O, cat de mult tanjesc dupa un concurs... Si pana la cele de ski de tura mai am ceva de asteptat. Pana atunci,inca o data, Run Forest, run!!!!!!
Poate si fiindca stiam ca oricum vom merge pe noapte, nu ne-am grabit prea tare, asa ca abia pe la 11.00 dimineata suntem gata de startul turei in saua Jigoria. Dau drumul la training tool :) si pornim catre Cuntu.
Nu e chiar trail running cum ne-am propus - e mai debgraba fast walking. Toti trei avem chef, vremea este frumoasa, peisajul in padure e tipic de toamna - rosu aprins, galben intens - sagetat de cate un brad verde. Nu fortam prea tare - pana in Cuntu vrem sa ne incalzim.
Ajungem repede aici si ne intalnim cu George. Sporovaim vreo 10 minute, alimentam camel back-urile cu apa si ne pregatim de etapa speciala a zilei: Cuntu - Tarcu. Acuma vreo 3 ani, nea Puiu, fostul cabanier din Cuntu a lansat o provocare - recordul Cuntu -Tarcu stabilit de ceva cunostinte de-a lui la 48 de minute. De-a lungul timpului am avut diverse tentative de a dobora recordul; unele s-au soldat rusinos din puctul de vedere al timpului realizat, altele au fost urmate de voma, etc. Acuma chiar ma simt in forma si Isvan e si el dornic de fuga pana sus. Elena ne da unda verde, asa ca incepem tura de la izvor. Stim traseul mai bine decat stiu drumul de la servici acasa (chiar daca aici am reusit o ratacire spectaculoasa acuma 2 ani ...). Asa ca ne calculam perfect efortul. Inca de la start Isvan o ia ceva mai in fata - asta imi convine de minune - ma trage dupa el (faza cu "iepurele"). Nu alergam - nici nu are rost - turele anterioare au demonstrat ca daca incep alergarea inainte de Sadovanu, rezultatul va fi in cel mai bun caz un timp infect din cauza epuizarii. Asa ca mergem intr-un ritm foarte alert - dar nu alergam. Initial planul meu era sa urmarim matematic linia drumului de tractor -e mai lunga dar permite viteza mai mare de inaintare. Tot din turele anterioare stiu ca portiunea critica e intre Cuntu si momaia lui Vali. De obicei aici ajungeam stors de vlaga si asta nu e nici macar la jumatatea drumului. Nu urmam planul cu drumul de tractor - o luam direct catre momaie, doar ca ne dozam bine efortul pe portiunile mai abrupte. Nu mi se pare ca am inainta foarte bine, da ma gandesc ca recuperam dupa ce intram in creasta. Doar ca aici ne asteapta o surpriza neplacuta: vantul. E...sa-i zicem cel putin puternic. In portiunile expuse abia ne tinem pe picioare. E un vant cald, dar totusi vant- asa ca ne pune serioase probleme de inaintare. Isvan ma asteapta la momaia lui Vali. Ma gandesc initial ca nu mai are chef - dar nu zice nimic. O iau inainte si maresc ritmul. Aici am curajul si ma uit la ceas - 20 minute - doar ca inca nu e jumatatea. De aici mergem matematic pe drumul de tractor - si mergem repede ! Sadovanu si intram pe ultima portiune a probei speciale. Si aici tinem in continuare linia drumului - partial pentru a mari viteza de inaintare, partial pentrui a ne feri de vantul cu caracter de vijelie de aici. Punem mana pe peretele cabanei (stabilisem ca asta reprezinta punctul de finish): Isvan in 54 de minute, eu in 54.30 minute de la izvor. Concluzie: clar exista o multime (poate nu chiar o multime -dar cu siguranta destul de multi) oameni care pot sa scoata un timp mai bun. Clar se poate dobora si recordul ala de 48 de minute. Poate ca nu la fel de clar, dar sunt sanse s-o facem chia noi in primavara.. Dar in mandria lui Isvan si a mea o alta concluzie e clara: oricat de infumurat suna - noi nu credem ca niste tarani (in termenul pur literar al cuvantului taran, fara nici un fel de conotatii rautacioase) au urcat in 48 de minute. Vine si Elena si intram toti trei la un pahar de vorba si de ceai cu Mitel. Dupa aproape o ora de pauza pornim mai departe. Planul este sa mergem pana in saua Iepii, de acolo sa coboram in Poiana Marului si sa urcam inapoi la masina. Din ciclul "Povesti de munte cu Alex": cand am plecat de la lucru m-am pus constincios sa scot harta la imprimanta, sa lipesc bucati mici pentru a face o harta detaliata. Am uitat sa scot mijlocul hartii - adica exact zona de interes pentru noi. Asa ca am lasat acasa si celelalte bucati de harta. Tipic.... Desi acuma uitandu-ma pe harta identific pe unde am fost nu o sa folosesc toponomiile pe mai departe. Dupa ce ne-am reunit, pornim pe poteca proaspat marcata de Coco. Probabil si din cauza vantului de creasta care e destul de rece, ritmul e alert. Daca pana acum ajunsesem la stadiul de lehamite de peisajul din Tarcu -Godeanu, pajistile alpine arse de soarele verii ce tocmai a trecut si sentimentul de completa singuratate si salbaticie dau turei de azi un aspect placut si din punctul de vedere a ceea ce vedem in jur. Umbrele se prelungesc tot mai mult -semn clar ca se apropie inserarea. Habar neavand unde suntem si cat mai avem - acceleram ca sa ajungem in saua Iepii pana se insereaza. Dupa ce reusim sa prindem poteca care coteste la stanga, ajungem si in saua Iepii. In dreapta se vede masivul Retezat, in stanga nu stiu ce se vede. Ajungem in Saua Iepii - pe asta o recunoastem fiindca denumirea e scrisa pe un panou indicator. Ultimele raze de soare dispar, intram in padure pe o poteca mai mult ghicita si de asemenea intram si in noapte. Nu dupa mult timp dam de un drum forestier. Incepe calvarul. Nu mai tin minte de pe harta cam cat avem de mers pana in Poiana Marului. Minutele curg , kilometri se scurg si ei greu. Noroc ca e noapte. Inaitam pe tacute - 3 fantome in noapte. Asta imi aminteste de concursurile de anduranta. Isvan are avantajul picioarelor mari. Eu fac eforturi destul de serioase pentru a merge in ritmul lui. Elena alearga in paralel cu noi - ea n-are nici o sansa sa faca pasii asa de mari. Pana la urma ea a fost singura care a facut ceva similar cu trail running-ul. Se termina si acumulatorul din training tool. Pana aici am facut 41 de km. In zare se vad luminile de la cabanele din Poiana Marului. 14km de drum forestier pe valea Bistrei si ajungem in statiune. Facem o mica pauza si pornim pe un alt drum forestier catre saua Jigoria si catre masina. Am mai facut drumul acesta de 2 ori cu bicicleta la vale - nu pot sa estimez cat dureaza. Ideea e ca spre finalul celor 12km de urcat suntem toti satui pana peste cap de marsaluit. Asa s-a terminat tura noastra de fast walking. A fost o tura "curata" - in afara de sandwich-uri si Smash am stat deoparte de orice fel de energizante. Toti 3 am avut chef - nu a fost ceva fortat sau din motive de antrenament. Pe de alta parte cum a zis si Elena pe parcursul celor 26km de forestier s-a simtit lipsa unui obiectiv. Ceva care sa ne impinga -fiindca resurse mai aveam toti 3. A fost o tura in care ne-am bucurat si de peisaj chiar daca mergeam "ca Simplonul". Daca ar fi fost acuma CA-ul... Daca Isvan si cu mine am mers bine, Elena a mers excelent pe considerentul ca a reusit sa tina ritmul impus de noi. Ideea mea cel putin e sa iesim din iarna cat mai bine antrenati - fiindca odata ce incepe sezonul competitional (ce tare suna asta) prin aprilie - nu o sa mai avem timp de altceva decat de concursuri. Asa ca...Run Forest, run!!!!!! Masina si la vale. Dupa 20 de km trag pe dreapta in Zervesti ca sa dorm 10 minute -nu mai sunt in stare sa tin masina pe sosea. Ma trezesc dupa mai bine de 2 ore - si fara nici un fel de probleme ajungem in Timisoara. Duminica....si Dumnezeu s-a odihnit. O saptamana nebuna in care am tras 6 zile din 7 ca un rob m-au biruit. E bine sa si stai... Si acuma cum a aratat tura d.p.d.v tehnic: - inregistrarile sunt facute din saua Jigoria pana la momentul in care am intrat in Poiana Marului: deci lipseste portiune Poiana Marului - Saua Jigoria. http://trail.motionbased.com/trail/activity/7078734 Asa...acolo puteti sa vedeti o multime de grafice(heart rate, distance, speed, elevation, etc). De asemenea se poate vedea si traseul pe care l-am parcurs (cu un mic efort poate fi urmarit chiar pe Google Earth). Una peste alta, training tool-ul e o jucarie interesanta.Exemplu: De aici rezulta mai multe: - uneori viteza e data de-ampulea: sigur n-am avut niciodata 80km/h. In afara unor spike-urti ciudate, e realista totusi. - am mari dubii cu elevation-ul: OK suna magulitor, dar n-am facut 5061m urcare nici daca fac traseul de 2 ori... - referitor la heart rate : se vede foarte clar portiunea in care am alergat din Cuntu pana pe Tarcu de exemplu. De asemenea se pot face o multime de interpretari si trage numeroase concluzii: heart rate-ul meu maxim e 188 batai pe minut. Nu reusesc sa trec de pragul de 165 btm nici la cele mai solicitante antrenamente. Pe de o parte e bine (randament mare al inimii), pe de alta parte e prost (rezerva pe care o mai am nu e folosita niciodata). Asta conduce la concluzia (probata pe teren) ca prima data cedeaza musculatura, exista carente in oxigenarea optima a organismului etc. Totodata motorul (inima) are o capacitate foarte buna de recuperare (in repaus am 46bpm ) si sunt capabil sa trec foarte repede de la 160bpm la 70bpm. De asemenea tot stand si interpretand grafice in functie de diversi parametrii pot sa trag concluzia ca sunt "construit pentru anduranta". Nu sunt in stare de sprinturi si de puseuri de efort. Pe de alta parte, randamentul pe care il am la start se pastreaza si dupa 9 sau 10 ore dupa ce am inceput cursa, fara a avea fluctuatii. O sa incerc in urmatoarele ture sa fac inregistrari pe o durata de peste 15 ore. Eu vad "15 ore" ca un fel de prag pentru noi in concursuri si sunt foarte curios ce se intampla acolo fiziologic. O prima masura pentru imbunatatirea performantelor o sa fie intervalele de la stadion - acuma pe asa ceva trebuie sa ma axez. O, cat de mult tanjesc dupa un concurs... Si pana la cele de ski de tura mai am ceva de asteptat. Pana atunci,inca o data, Run Forest, run!!!!!!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu