Recidiva

Data:12.02.2010-13.02.2010
Participanti: Elena, Alex, Horia, Andreea, Mardale, Misu, Oana, Gianina, Alin, Marcu
Locatie: Retezat - Rausor
Poze: Picasa
Filme: Youtube

Inapoi in Retezat...Ca de obicei Alin vine cu ideea. Initial trebuia sa mergem la refugiul Condor si sa repetam tura superba de ski din iarna trecuta. Grupul a crescut repede ca numar asa ca am hotarat sa stam jos in Rausor la o cabana.

Suntem multi asa ca daca vremea o sa fie de cocos macar o sa ne distram. Se anunta din nou cod galben. Asta deja e ca in bancul cu Ionel si lupul. Cand chiar o sa fie cazul sa se anunte ceva cod nimeni nu o sa-i mai creada.

Masina o transformam in spargator de zapada si pentru prima data ma gandesc ca ar trebui sa primeasca un nume. Este o succesoare demna a Mariutei.

Stam o vreme la pensiunea Dora si o lalaim pana cand vine si restul grupului. Dupa aceea o lalaim si mai mult asa ca reusim sa plecam in tura abia pe la 13.00 dupa-amiaza. Sunt asa de obosit dupa o saptamana de alergat si bicicleta ca mie mi-ar fi convenit si daca ramaneam la cabana la o bere...

 

Ultimele pregatiri pentru cucerirea Condorului

  

De la stanga la dreapta: Gianina, Andreea si sarbatoritul Marcu

  

Supravegheati atent de Mardale

  

 Pentru prima data in sezonul acesta vremea aduce a iarna. Adica e inchis si ninge. Peste noapte s-a asternut aici un strat destul de serios de zapada. Dar e un pulver foarte aerat care nu are nici un fel de baza. Asa ca daca calci pe el ajungi pana la pietre. 

  

Anul trecut am avut senzatia ca e primavara cand am trecut pe aici. Doar ca atunci cred ca era peste 1.5 m de zapada si obstacolele de acuma nu existau.

  

Unii par cu mult mai mult chef decat mine si trag vartos la deal.

  

Am iesit din padure si peisajul arata ca un inceput obosit de noiembrie. Daca am venit pana aici, mergem mai departe la partia noastra de ski - macar o coborare sa facem.

  

Cand am plecat de-acasa i-am intrebat pe ceilalti daca am voie sa fac o avalansa daca sunt cuminte. Odata iesiti din padure incepem sa ne croim drum prin marea de jnepeni. Si destul de des se aude cum placa de sub noi se rupe. Ai...ce sunet!!! Ultima data cand l-am auzit am luat TGV-ul la vale. Ma gandesc ca totusi sunt in mijlocul jnepenilor si nu poate pleca. Asta nu inseamna ca de fiecare data cand aud cum se rupe nu mi se face frica.

Reusesc sa imi croiesc drum si sa ajung aproape in golul alpin unde astept cumine; nu de alta dar de aici s-ar putea ca teoria cu plecatul zapezii sa nu mai tina. Vine Alin dupa mine si imi zice ca ceilalti au renuntat din motive de siguranta asa ca de data asta nu mai fac pe desteptul si o iau dupa el la vale.

  

Mardale si Horia au insistat sa mearga cat mai mult pe ski-uri. Eu am renuntat de la inceput -  de la refugiu. Mi s-a parut o crima la adresa ski-urilor. Ceilalti fac in curand acelasi lucru.

Pare de-a dreptul sadic sa urci pe ski-uri si dupa aceea sa cobori tot ce ai urcat cu ele in spate. Adevaru-i ca nu m-a deranjat. Era placut in padure.

   

La deal pe ski-uri, la vale cu ele in spate. Ski de tura.

  

Pe final tragem pe dreapta si ne intersectam cu partia pentru macar cateva secunde de ski. Partia arata jalnic si nu din cauza celor de aici - doar ca anul asta cineva acolo sus nu ne-a iubit. Cod galben my ass...

Mai raman cu Elena si Alin sa mai facem o tura pana in varful partiei pe foci - nu de alta dar sa ne consumam energia. Ei mai aveau rezerve; pe parcurs eu imi dau seama ca le consumasem pe ale mele

  

Gata! La cabana (Doamne Ajuta ca nu am stat la Condorul ca iesea un week-end ratat) . Mardale pregateste instalatia.

  

Sarbatoriul Marcu la o bere

 

Fiti atenti aici! "Gianina! Ce-i cu terciul ala?! Ti-am zis sa pui mai multa carne. Andreea! Hai fa ce ti-am zis sa faci. Alin! Maine scoatem untul din novicii astia!"

Pe seara vine si Misu cu Oana. Tot pe seara ma duc cu bucatarul sef Mardale la pregatit niste gratare. Bere, bere, na, na, na, na. Mai, bine-i aici! Chiar aveam nevoie de hodina. Vorbeam cu Alin ca toata saptamana astept noaptea de sambata spre duminica cand pot sa dorm si eu (cineva trebuie sa salveze galaxii sau sa omoare dragoni prin tot felul de jocuri in rest).

Chefu-i fain si ma hidratez bine. Asa ca noaptea de odihna e destul de scurta.

  

 Dimineata suntem in formatie completa pregatiti de cucerit ... Lolaia. Este din nou miezul zilei asa ca nu putem avea planuri foarte mari.

  

 Horia si Elena in capul partiei.

  

De pe partie continuam pe Traseul Curiosilor. Un traseu de-a dreptul infect. Vara. Iarna parca e mai bine si nu ma deranjeaza panta molcoma. Nu de alta dar macar pe aici se poate cobora pe ski-uri. Personal iara sunt varza (nu mi-am mai revenit de la rahatul ala de Tough Love...)  asa ca stau cuminte in spatele fetelor. 

Mi se face chiar si somn pe urcare. Vrem sa renuntam la intrarea printre jnepeni. Nu prea are rost sa stricam ski-urile. Dar aici zapada pare mai buna decat pe panta de ieri si mai continuam un pic catre saua Ciurila.

Si inca un pic si inca un pic. Pana iara ajungem in zona in care placile de zapada incep sa crape sub noi si sa fie pe punctule de a pleca la vale. Dar iesim in creasta si aici suntem in  siguranta.

O ultima sfortare si reusim sa cucerim o momaie anonima din creasta Lolaia. Alin a zis ca daca sunt cuminte si ma antrenez bine cand ma fac mare o sa ma duca pe Retezat. 

  

Cea mai de cacat iarna. Cu unele din  cele mai faine ture. Aproape toate iesirile au fost de la 5-7 oameni in sus. Dar ca zapada a fost de-a dreptul infecta. M-am saturat si eu si Elena si asteptam sa putem iesi cu bicicleta si la alergat.

  

Acolo in ceata sa vede necuceritul varf Lolaia Nord

  

Iar acolo la limita Matrix-ului e Bucura

Si acuma vine partea cea mai faina: trebuie sa coboram ce am urcat. Din fericire pe ski-uri si nu cu ele in brate. Presimt ca o sa am ce fotografia asa ca ii rog sa ma lase pe mine primul ca sa pot surprinde cadrele. Misu cu Oana pornesc primii si se pare ca stiu ce fac inclusiv pe zapada asta. Crusta de gheata alterneaza cu zapada afanata peste tot.

Sa incepem:

  

Elena  ne demonstreaza aici o miscare consacrata la aerobic. Nu a picat. Repet: nu, a picat.Camera nu iarta.

  

Nici Gianina nu a picat: ea cauta sa vada ce a ascuns acolo Elena.

  

Alin participa si el la cautarile fetelor.

Fetele au ajuns intamplator in pozitia asta dupa o cristiana asa ca era pacat sa nu le pozez.

  

Hmmmm....Da.

Dupa ce am coborat si ne-am distrat la culme pe portiunea asta, am intrat din nou pe Traseul Curiosilor unde am inaintat mai repede dar nu a mai fost asa de distractiv.

Ultima portiune am facut-o pe sub telescaun si ne-am nenorocit ski-urile. F.u.t.u.-i mama ei de treaba!!! Abia le facusem in Soelden. Nu ma consolez cu ideea ca sunt consumabile.

Ne strangem la cabana si plecam acasa. Bun week-end.

La Multi Ani Marcu!!!!

Aia cu am fost un grup mare, ne-am simtit bine, am povestit, a fost atmosfera faina e deja uzitata. Dar asa a fost.

P.S:

1. "Cuvantul" il folosesc in alt blog.

2. Imi trebuie o idee de week-end. Ca mai bine raman in Timisoara la sala la antrenamente (idee tot mai vehiculata de multi din grup) decat sa ma duc pe vremea (si mai ales pe zapada) asta pe munte.

The invariable mark of wisdom is to see the miraculous in the common. Ralph Waldo Emerson