Soelden

ta: 23.01.10-31.01.10
Participanti: Elena, Alex, Luci, Pantani, Ilie, Corina, Florin S, Florin O, Ioana, Florin C, Gilda, Cristi, Adela
Locatie:Sölden, Austria
Poze: Picasa
Filme: Youtube
Dupa toata frustrarea cu ski-ul de acasa a sosit in sfarsit vremea concediului anual de ski. Sau a cantonamentului. Depinde cum privesti lucrurile. Locatia aleasa pentru anul acesta este Sölden.

Nu ma mai obosesc sa va descriu cum e acolo sau ce inseamna ski-ul in Austria deoarece stiti deja, nu de alta dar am impresia ca toata populatia Romaniei nelovita de criza (si sunt o gramada din cate se pare) era acolo pe vale.

Daca totusi nu ati auzit de Soelden.

Anul acesta ne-am strans 13 prieteni si am luat o cabana intreaga (de fapt ceva ferma). Am ajuns destul de devreme pe-acolo.

Asa ca dupa un drum de 1200km ma gandesc ca cea mai buna relaxare este un trail-running. Tura a fost una din cele mai frumoase ture de alergare. 

Luna plina umplea de lumina toata valea.Pe masura ce castigam altitudine jos incepeau sa se distinga luminile din Langenfeld, iar vis a vis versantul plin de zapada. Am ajuns intr-un satuc (care mirosea a balega de la cap la coada si care era plin de timisoreni) de unde am iesit pe forestier si am continuat alergarea prin padure. Scraaast, scraaast se auzea la fiecare pas. Mult, foarte mult m-a impresionat tura aceasta. Am avut o senzatie de libertate greu de descris. Incep sa-l inteleg pe indian...Doar ca eu mai continuu o perioada cu concursurile.

M-am intors pe acelasi drum pana in satuc si de aici pe un forestier pitoresc (un drum sapat efectiv in stanca, marginit de un gard cochet si care trecea la un moment dat printr-un tunel si pe langa o ditamai cascada de gheata luminata) am ajuns in Langenfeld de unde pe sosea inapoi acasa.

Superba tura.

Asa...Acuma sa trecem la ski. N-am venit aici sa ma relaxez. Nici eu, nici Elena. In primul rand ca ne-am plictisi facand asta (nu, pe bune, mor de plictiseala daca ma relaxez in intelesul larg acceptat al cuvantului). In al doilea rand, dupa ce am dat 196 de euro pe skipass sigur o sa facem sa merite fiecare bannut. In al treilea rand (si asta e de departe pe primul loc) iubim ski-ul. Probabil mai mult decat orice alt sport. Si fiindca e singura oportunitate sa skiem in adevaratul sens al cuvantului (labareala din Romania nu se pune) vrem sa profitam de fiecare secunda.

Planul de cantonament e simplu:
- trezirea la 6.30
- pregatirea sandwich-urilor, ceaiul. Musli cu lapte la micul dejun.
- ratarea zilnica a autobuzului de 7.47.
- cu masina pana la Soelden
- asteptat deschiderea partiilor
- 8.05 urcam si incepem sa skiem
- SKI!!!!!!!!!!!!!!!!
- pranzul prin gondole ca doar nu ne putem opri - timpul fuge repede aici.
- SKI!!!!!!!!!!!!!!!!
- 16.00 prindem ultimul bubble
- 16.30 inapoi in Soelden si acasa



La inceput de drum. Era zapada. Nu cata zic ei pe site. Nici macar nu conteaza. Asa de bine erau intretinute partiile incat cred ca pe ele ar fi fost zapada si daca temperatura de afara ar fi fost de +10 grade.

Azi ne-am intalnit si cu Konstantin. Am mai skiat cu el si in Stubaital si ne-am facut un obicei din intalnirea asta anuala.

Grea zi! Dupa pranz picioarele au cedat. Plus ca dupa ce au trecut armate de turisti pe partii, statul de zapada inghetata a iesit la iveala. Asta coroborat cu oboseala si lipsa de antrenament au dus la un sfarsit de zi de ski destul de dezamagitor. Statea Konstanti dupa noi si ne astepta. Cum nu mai aveam incredere in noi si in ski-uri, coborarile aratau caraghios.

Si cum cineva trebuie sa fie de vina; si cum niciodata nu suntem noi aceia: Elena a schimbat ski-urilede tura cu cele de partie, iar eu le-am facut la a mele un service complet.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

De a doua zi lucrurile au inceput sa mearga mai bine. Adica mai multi kilometri pe partie si mai reusiti.


Elevul isi depaseste profesurl. Iata si dovada - chiar daca prost filmata (partia 7 neagra). Eu am invatat-o pe Elena sa skieze (bine a invatat singura ca eu n-am rabdare in general), dar am vazut-o crescand de la an la an. Si daca inca skiez mai agresiv (trebuie sa mai am si eu un as in maneca), la capitoul eleganta pe skiuri m-a depasit. E mai atenta la detalii si skiaza mai frumos.Ne plecam smerit capul si recunoastem.

Sa cobori o partie nu e greu. Trebuie sa ai tupeu si un minim de cunostinte. Cu tupeu oricine reuseste sa coboare orice panta daca are habar sa se opreasca. Sa cobori elegant e cu totul altceva.

Cand skiez efectiv imi golesc capul de orice gand (la mine asta e foarte usor). Fac totul instinctiv. Si atunci nu mai e loc de gratie...

Elena (exersand intoarcerile) si Konstantin (in rosu) pe ghetar. Enervant Konstantin...Ai aici il vedeti pe o partie albastra. Pe negre e un adevarat deliciu sa te uiti cum skiaza.

Konstantin e de parere ca tot timpul merita sa mergi pe ghetar. Bine tot el mai are maxime de genul: "Good weather is boring", "Full of ordinary people", "Uita-te la astia cum sunt intoliti din cap pana-n picioare cu ultimul racnet de echipament dar habar n-au sa skieze", etc...

Asa ca in fiecare zi mergeam pentru cateva ture pe ghetar. De fapt aveam un mini ritual de perindat in zona schiabila, care varia foarte putin de la o zi la alta.

Ritualul se deschidea cu 3 sau 4 ture pe partia 11 (rosie). Era cea mai rapid accesibila si aici puteam profita din plin de faptul ca eram primii pe partie. Aveam cam o ora la dispozitie (cam pana pe la 9.30) pana cand sa apara ceilalti turisti. Pana atunci toata partia pregatita perfect de cu seara era numai a noastra.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Ca tot veni vorba de ghetar: panorama de pe una din platformele de la peste 3000m altitudine.

Soelden e situat pe valea Otztal - cea mai lunga vale din Austria. Si de aici din mijlocul vaii suntem coplesiti (si ciudosi) de multitudinea de varfuri, creste, vai, ghetari care se vad in toate zarile. Curata nesimtire.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Am avut sansa ca intr-una din nopti sa ninga. Cam 40-50cm in zona inalta. Si austriecii au fost baieti de salon. Au lasat in pace partiile negre - nu au bagat ratrack-ul sa nenoroceasca frumusete de pulver. Aici skiez infect - dar asta mi-s. Am avut si coborari mai bune, invatam.

Daca in alti ani eram smecher si de la inceput mergeam pe off piste aici am fost mai linistit. Nu de alta, dar negrele neamenajate erau suficiente pentru doza zilnica de adrenalina si pentru incercat telescoapele.

Sex cu zeii. Alta comparatie nu imi vine in cap pentru schiatul prin pulver pana la genunchi.

Prima parte a zilei skiam impreuna cu vechea garda: Ilie, Luci, Pantani. In jurul pranzului baietii se retrageau pentru pranz si mai departe continuam impreuna cu Elena si Konstantin.

Elena si Konstantin

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Vremea a tinut cu noi. Statistic a fost cel mai bun an din cei sase de cand am inceput sa venim in Austria. Doar jumatate de zi a fost inchis un ghetar, dar pentru ca statiunea se intinde de la 1370 pana la 3340m, a fost suficient sa coboram putin sub 3000m pentru a nu fi afectati de acest aspect. In rest vreme perfecta de ski.

Ca si vizibilitate. Ca si temperatura a fost un pic cam rece pentru gustul meu. Nu am prins in nici una din zile peste -10 grade. Asa ca eram infofoliti ca si cosmonautii. Odihna, mancarea si mai ales indarjirea au surclasat dezavantajele create de temperatura.

Sfarsitul de zi era o adevarata nebunie mai ales in perimetrul de la Giggijoch. Aici veneam si noi pentru ultimele ture. In restul zilei, traseele pe care mergeam reuseau sa evite in general aglomeratia.


De exemplu aici este o filmare de pe partia lor de cupa mondiala. Este o neagra superba. Pe care au avut grija sa n-o amenajeze. Asa ca aici erau foarte putini skiori. In schimb pe albastra de langa era o inghesuiala  ca pe autostrada cand e stau. A..da, si aici o puteti vedea pe mica campioana Elena

Azi repet traseul de trail running. La fel de frumos ca in prima zi.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled - asta e prima statistica pe care o puteti vedea si pe harta (se pare ca un biet ceas nu are suficienta memorie pentru a retine toate datele pentru o saptamana de ski)

Uneori ajungeam in Soelden inainte de deschiderea partiilor. Merita efortul pentru a avea partiile neatinse doar pentru noi.

Ca sa strangem cat mai multi kilometri aveam o strategie: dupa ora 13.00 coboram de cat mai multe ori pana in vale.Adica de la 3300m pana la 1370m. Atunci nu mai urca nimeni din vale si nu trebuia sa asteptam deloc la gondole. Plus ca e o placere sa cobori intre 10 si 15km de partie dintr-una. Fara oprire. Sa simti cum iti explodeaza genunchii, sa gafai 5 minute pana iti reglezi respiratia. Si sa o iei de la capat. Prea mult in gondola, bubble sau scaun, prea putin pe partie. Mai mult, mai mult!!!!!!!

Fir-ar! E deja ziua a sasea. Nu vreau sa ma trezesc la realitate inca.

Statistica zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

Teoretic ar fi gata. In fiecare an skiem sase zile si plecam acasa. Acuma a fost prea frumos. Nu-mi plac tiparele asa ca o sa facem si acuma ceva diferit: mai smulgem o zi de ski si dupa aceea la final sarim in masina si pornim direct spre casa.

Aici am incercat sa ma concentrez in timp ce coboram (partia 3 neagra). Puncteaza, ridica, stanga, puncteaza, ridica, dreapta. Merge si asa, dar unde dracu mai e poezia atunci?!

Filmul e dintr-o zi precedenta (partia 1 rosie). Ultima zi a fost fortata. Trebuie sa recunoastem. Ce e prea mult e prea mult. Paradoxul e ca probabil am facut cei mai multi kilometri (nu o pot dovedi ca training tool-ul a avut ideea geniala sa se inchida). Am stat pana la final si am schiat pana cand efectiv ne-au lasat picioarele.

Statistica partiala a zilei:
Garmin Connect - Activity Details for Untitled

La final de excursie

A urmat drumul pana acasa. Chimia e buna si eu sunt fan-ul ei declarat. Asa ca 12 ore de condus noaptea dupa 8 ore de ski nu au reprezentat o problema.

Asta a fost iesirea noasta la ski.Filmele in care se regasesc majoritatea celor care au fost acolo sunt la:
http://www.youtube.com/user/Hoinarii#p/c/3D918F15A556688F
Ne vedem la anul...Initial planul era sa mai venim o saptamana in martie/aprilie.

Dar incepe sa se simta deja miros de Nepal. Vreau sa ii vad pe cei mari. Deocamdata cuminte, de la baza. Dar cresc.

-----------------------------------------------------------------
Mai, gemenele mi-au facut ziua mai frumoasa: Ecomarathon
No, amu am un scop. Si n-o mai dau in bara ca la MPC...
-----------------------------------------------------------------

Acuma mi-am amintit: le-am ras la austrieci stocurile de WeissBier pe anul asta. Yammmyyyyy!!!!!
-------------------------------------------------------------------

But what is happiness except the simple harmony between a man and the life he leads?  (A.Camus)