Bine fata!!!

Data: 19.06.10-20.06.10
Participanti: C.S. Tibiscus
Locatie: Medias, Orastie
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Sambata:

Un nou week-end de concurs(uri). Este vorba de Medias, primul concurs la care am participat dupa ce ne-am decis sa o apucam pe calea competitiilor.

Nu prea am material de blog. A fost week-end-ul Elenei si ea ar trebui sa il relateze. Eu am ramas ascuns in umbra, asa ca o sa ma rezum la a prezenta aspectele pragmatice (asa am crezut pana cand m-am apucat de scris) legate de cele 2 concursuri la care am participat.

Peripetiile au debutat cu o urmarire pe dealurile de la Cosava, urmata cu o sceneta nemaipomenita a carei personaje principale au fost subsemnatul si un politist definitoriu pentru spatiul carpato-danubiano-pontic. Legenda merge mai departe si pastrez carnetul.

Vineri seara ne gaseste in Atel alaturi de un numeros grup de la noi de la club: 17 concurenti de la C.S. Tibiscus. Cu noi in masina si mai ales alaturi de noi de-a lungul week-end-ului a fost bunul meu prieten Razvan.

Cu gandul doar la binele meu speram din tot sufletul ca traseul sa fie noroios si daca se poate sa si ploua cu galeata in ziua concursului. Cu noroiul se pare ca s-a rezolvat treaba  - a plouat toata saptamana si este din belsug.

Un concurs trebuie pregatit atat din punct de vedere fizic (mai ales), psihic (cel putin la fel de important), dar si tehnic. Avem biciclete bune, acuma trebuie sa le adaptam la conditiile de concurs. Incepem sa dam atentie si aspectului tehnic - dar ramanem pe principiul ca tehnica te ajuta uneori, dar absolut niciodata nu compenseaza lipsa de antrenament sau o mentalitate deficitara.

Trecem la cauciucurile de noroi (noroc ca Elena castiga concursuri si primeste premii). Schimb primul cauciuc la bicicleta Elenei - explozie. Folosesc prima rezerva - asta are pana. O folosesc pe a doua -asta are pana. A treia -ghici ce? are pana.  Am si martori... Paradoxal, vad partea pozitiva  - decat sa descopere ca anul trecut in concurs ca rezervele au pana, mai bine acuma. De data asta cu foarte putina bere, ne pregatim de somn.

Dimineata se desfasoara rutina obisnuita dinaintea unui concurs. La linia de start ne intalnim cu...voi toti. Eu nu mai am exuberanta de la Hercules - stare care m-a purtat pana aproape de podium - dar apuc sa vorbesc cu numerosi prieteni.

Alaturi de fetele astea am "crescut" efetciv.  Andreea si Grind-ul ne-au impulsionat an de an sa tragem mai tare. Ei au ramas invincibili.

Ca sa o scurtez:
- MMM este unul din cele mai bine organizate maratoane de MTB de la noi din tara. Are o traditie veche de 6 ani.
- strange la start tot timpul un numar record de participanti.
- in fiecare an organizatorii vin cu ceva inedit. Anul acesta a fost vorba de plata online. Aici ar fi multe de spus. Personal mi se pare o idee excelenta. Detractorii, naivii si conservatorii o sa vada ca acesta este viitorul si directia in care tebuie mers. Asa este in orice tara civilizata. Rafinarea metodei (eliminarea trezoreriei din lantul de plati) ar fi o sugestie.
- Nu o sa mai elogiez punctele pozitive ale maratonului. Sunt o multime si MMM ramane un punct de marca pe harta maratoanelor de MTB din Romania.

Ce nu mi-a placut (pur personal si tin sa subliniez asta):
- ca introducere, mai repet inca odata ca sa nu fiu considerat rau: MMM a fost si este unul dintre cele mai bine organizate concursuri de MTB. Cu cel mai urat traseu... Asta e parerea mea. Si nu de acuma, ci de la prima editie. Este un traseu de fuga care nu ma avantajeaza, de aceea sunt si subiectiv. Este un traseu urat ca peisaj; un traseu fortat ca si derulare (faci niste bucle pentru a strange numarul de km.). Nu treci de 600m altitudine si esti urmarit an de an de "blestemul Medias": un soare ucigator care te stoarce pana la ultima picatura.
- un start decalat pe categorii ar rezolva problema ambuteiajului de pe prima catarare. Problema aceasta a fost la fiecare editie.

Astea sunt singurele mele nemultumiri subiective. In rest numai laude.

Sunt o multime de concurenti la start. Pentru ca Mediasul este in centrul tarii si pentru ca traseul este unul mai mult decat accesibil. Asta o arata si numarul mare de inscrisi la proba de 80km comparativ cu alte concursuri. Ca e bine, ca e rau...Eu astept Geiger-ul si Maros-ul. Adevaraciuni.

Nu mai pot sa marjez pe ideea cu lipsa de motivatie (subiectul asta l-am epuizat deja la Eco Marathon). Sa zicem ca sunt 2 concursuri care abia astept sa se termine. Pe amandoua le astept ca pe o criza de fiere (vorba unei colege): unul este Medias-ul...

Elena este langa mine la start si o vad super motivata. De mult nu am mai vazut-o asa. La Medias se strange "creme de la creme" a MTB-ului feminin. Elena a muncit foarte mult in iarna ce a trecut si vrea sa vada daca munca ei are un rezultat. Aici sunt aproape toate concurentele bune din tara. La celelalte concursuri numarul se mai rareste la 80km din cauza dificultatii traseelor.

Eu nu prea am multe de povestit:
Am scapat de 3 sferturi din concurenti pe prima urcare namoloasa pe care am luat bicicleta in spate, dupa care foarte increzator ca nu mai pot fi ajuns de cei pe care i-am depasit am trecut intr-un regim de relanti cum nu am nici macar la turele de relaxare. Evident ca am fost ajuns - dar nu de multi.

Am zburat la un moment dat urat de tot de pe bicicleta si m-am cam belit si eu si bicicleta. Dar azi am iara noroc.

Din nou am facut cunostinta cu nimicitorul soare de Medias si am inceput sa injur si sa blestem concursul. La CP9 eram pe locul 24 - mediocru, dar la atitudinea pe care o abordez e chiar bine. Am avut grija de mine si de bicicleta si mi-am continuat mocaneste si fara chef marsul.

Deodata, tocmai cand trecusem la faza: "sa ma pis pe el soare pana se stinge!!!" - a intrat soarele in nori si s-a pregatit de o ploaie. Pacat ca asa de tarziu...Sunt deja la km50.

Brusc ma hotarasc sa trag. OK - tot o dau eu ca am mers fara chef. Asa si e - dar n-am mers prost. Si ma bazez pe ultima urcare din Bazna. Asa ca incep sa trag.

Povestea e la fel de scurta. In CP-ul din Bazna, unul din organizatori ma sfatuieste sa nu plec in mijlocul vijeliei ca poate fi periculos. Apreciez sfatul si profesionalismul, dar eu am un concurs de terminat. Incep sa trag ca nebunul.

Cum incepe urcarea, printr-o rupere de nori si prin mijlocul unui suvoi de apa, iau bicicleta in carca si sper sa depasesc cat mai multi concurenti. Nu depasesc pe nimeni. Ba mai mult: sunt ajuns de trei competitori. Ceva nu se leaga: nu e infatuare, dar nu prea au cum sa ma ajunga pe push bike...

Unul dintre ei e Eghi: aflu la final ca mare parte din catarare se putea face linistit pe bicicleta. Elena a urcat si ea pe bicicleta. Ei mergeau cu vreo 7km la ora. Eu cu 3; nici macar n-am incercat sa vad daca pot sa ma tin in sa: vita cu cabina...

Asa ca dupa ce eu m-am hotarat  sa trag, am fost depasit de vreo 7-10 concurenti si n-am mai intrecut pe nimeni. Dupa aceea m-am deprimat, am dat in dardaiala din cauza ploii si am injurat si mai copios portiunea stupida de 2km de dig care te duce catre finish...

Gata si primul concurs pe care abia asteptam sa il termin.

Toate gandurile se indreapta acuma catre Elena. Ma schimb repede si ma intorc la finish. Stau ca pe ace. Putine lucruri ma impresioneaza. Nu sunt insensibil, dar nivelul meu de percepere este un pic "diferit". Dar cand o vad pe Elena trecand linia de sosire aproape ca imi dau lacrimile.

Nu pot sa descriu in cuvinte cum m-am simtit eu, asa ca las imiginile (ca si pana acuma) sa vorbeasca.

Elena a terminat pe locul 2.

O sa incep cu inceputul: felicitari Emese! Esti o adevarata campioana si motivul pentru care Elena a tras o iarna intreaga. Emese a terminat pe locul 1. A fost o batalie epica pe care numai Elena o poate relata. Emese a revenit dupa ce a facut o pana. Elena a "condus" pana la finalul ultimei coborari. Diferenta intre ele a fost la final de cateva minute (inca nu am rezultatele oficiale).

Inca odata: felicitari Emese!

Panda meu a tras destept. A folosit tot antrenamentul pe care l-a avut si toata experienta acumulata in 4 ani de concursuri. A invatat in tot acest interval cand trebuie sa apese pe acceleratie si cum. A invatat ce e 80km, ce inseamna sa iti dozezi efortul, cum sa folosesti bicicleta in avantajul tau; cum sa urci eficient si sa cobori repede si totodata precaut. Nu pot sa spun ca sunt mandru de ea, fiindca ea singura a realizat tot. Dar ma bucur ca si cum eu as fi acolo pe podium si nu ea.

Eu nu mai am ce sa caut acuma in scena, asa ca urmeaza gala laureatilor. Ca de obicei este subiectiva si ii prezinta doar pe cei de care ma simt apropiat. Pe prieteni. Si sunt mandru ca am asa prieteni:

George Popovici - locul 2 juniori 50km. Hai ma George, baga si tu o gluma!

Manea Silviu - locul 3, 19-29 ani, 50km. Felicitari Silviu! Rares si-a rupt urechea de la schimbator si a trebuit sa abandoneze. Dar un Manea a prins podiumul oricum :)

Eghi!!! Pe el l-am cunoscut acuma 3 ani pe pajistile arse de soare de la Medias. Eram amandoi in pragul insolatiei. De atunci am devenit prieteni buni. Ma bucur sincer pentru locul 2 la categoria 40+  distanta 80km. M-ai batut din nou "batrane" - de data asta cu arma mea - push bike-ul. Felicitari si sa nu cumva sa ai tupeul sa nu-mi dai revansa.

Crista Daniel - locul 2 19-29 ani la 80km. Bine Daniiiiii!!!!!

Maus! E numai unul. L-am depasit la km 30 unde tocmai terminase de reparat a doua pana. Era pe locul 25 atunci. In 50km a ajuns pe locul 2 la 30-39 ani 80km in conditiile in care nu vreti sa stiti cu cine s-a "batut". Mai pe scurt spus: MAUS!

Pentru final am pastrat pozele cu Elena mea (in continuare nu am cuvinte):

Este!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Bine fetele!!!

Asta a fost MMM 2010. Personal am mers incomparabil mai bine ca anul trecut. Putin mai prost decat speram. Dar am invatat de anul trecut ca uneori trebuie sa mai faci si pauza. Asa ca acuma trec in recuperare (bine mai bag o tura de cursiera si ceva alergat ca nu ma pot abtine). De data asta nu mai am ce sa inventez: am fost obosit si trebuie sa ma refac cat mai repede.

Era o chestie: unu' tot se lauda: am luat locul 1! Am luat locul 1!  Maseur-ul ii zice: "nu ma impresioneaza deloc ca ai luat locul intai. Zi-mi cine a fost pe locul 2".

Asta vrea sa explice de ce sunt asa de bucuros pentru Elena. Locul 2 la 80km la Medias in compania pe care a avut-o, face mai mult decat multe alte locuri intai pe care le-a luat.

Din nou C.S. Tibiscus a fost alaturi de noi - nu le fac aici reclama gratuita desi merita cu varf si indesat. Am mai zis-o: ca sa evoluezi ai nevoie de parteneri pe masura de antrenament si de o atmosfera propice. La asta e bun clubul.  Marius s-a ocupat din nou de tot ce tine de logistica concursului, asa ca noi ne-am putut concentra doar la pedalat. Multam fain!

Duminica:

Cei de la club au o obsesie - vor la Cupa Cetatilor de la Orastie.  Asta e un concurs de XC tinut la Arsenal Park din orasul respectiv. Povestea cu obsesia asta are radacini inainte de aparitia noastra in club, ideea e ca vor mortis sa mearga.

Noi nu. Nu imi place XC-ul (desi e singurul concurs la care am luat podium - dar vedeti si morala de mai sus :) ). Suntem obositi. Dar totusi la 7.00 suntem in picioare si Elena dicteaza cumva pentru mine si Razvan.

Pornim catre Orastie si pe drum ne oprim la ceva cetate taraneasca. Ajungem la Arsenal Park si suntem rupti in gura de oboseala. Ne inscriem la concurs.

Nu ma intrebati de ce data concursului coincide cu cea a MMM care are o traditie "milenara" si la care participa toata suflarea ciclista a tarii...

Mancam ceva si asteptam startul. Suntem din nou aproape tot C.S. Tibiscus la start.

Concursul este organizat de C.S. Grazu (il gasiti pe net sub diferite titulaturi deoarece Dumnezeul IP-urilor a fost marinimos si a impartit domenii pentru toti obsedatii).

Startul este decalat cu jumatate de ora, ceea ce nu ne deranjeaza mai deloc -putem sa mai motaim.

La start sunt o mana de oameni, din care aproape o jumatate sunt de la noi de la club. Asta asa, ca poate o sa auziti de nu stiu cate sute de participanti...

Desi sunt pornit rau, nu am ce face si trebuie sa recunosc ca:

- locatia aleasa pentru concurs este excelenta. Daca nu ati avut ocazia, merita sa mergeti pana la Arsenal Park.

 

Razvi! Esti sigur de mutarea asta?! 

- traseul in sine: prima jumatate este un traseu perfect de XC. Asta chiar daca colegii mei ma contrazic. Rampa,  "zidul", urcusurile abrupte, etc, toate sunt elemente de XC. Pentru asta, jos palaria. A doua jumatate este o plimbare anosta pe o campie cu hartoape care nu are nici o legatura cu ceva cunoscut de mine.

Dupa start, urmeaza o portiune de asfalt, drum noroios si se intra in padure. Trebuie trecut peste ceva rampe (buna idee) si drumul continua intortocheat pana la un abrupt noroios. 

Am aflat si noi la ce foloseste teava aia ascutita.

Locatia e mai mult decat interesanta. 

Cum din nou sunt aerian la concursul asta, ma opresc sus (am cracii lungi si urc usor), imi las bicicleta si ma apuc sa ajut marea de concurenti care se tavalea in noroi. De sus aratau chiar nostim: parca erau niste condamnati la moarte intr-o apa plina cu crocodili si care incercau cu disperare sa iasa pe un povarnis malos.

Trag de biciclete sau de ei pana ajung sus. Dupa ce se termina puhoiul plec mai departe. Deodata imi vine si cheful de concurs: pe urcarea ce urmeaza recuperez tot timpul pierdut la povarnis.

Chiar imi place. Traseul e bine marcat...pe portiuni. 

Intru pe portiunea anosta (destul de lunga) si dupa o plictiseala buna ajung la intersectia cu drumul asfaltat care ma duce la sfarsitul primei ture.

Aici, un arbitru de traseu. 

"6117. Esti descalificat!" 

Mi se sting lampile. Folosind cu totul alte cuvinte il intreb de ce.

"Fiindca ai taiat curba"

"Care curba?"

"Asta de pe sosea"

"Bai boule! Cum sa tai curba de pe sosea cand inca nici macar n-am intrat pe ea?!"

"Stai sa intreb" - vorbeste la ceva statie

"Te-au descalificat colegii mei"

"De ce?"

"Ai taiat curba"

"Care curba ?"

"Nu stiu"

Bun. Nu tin minte cand am mai fost asa de nervos. !@#%#^%$#^!$!#%$^ - oooooo si asta e nimic. 

Ultimele doua comment-uri de pe blog ma acuza ca as fi vulgar. Surpriza! Chiar sunt! Sufar probabil de o forma de sindrom Tourette. Ideea e ca nu ma intereseaza sa facem un cerc mare de oameni zambareti care sa cante in cor: "O ce viata minunata!". Nici n-am nevoie de osanale sau aplauze -asa ca daca nu va place ce cititi, tineti minte ca sunteti la doar un www distanta de un blog mai inteligent.

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic

Tu esti constient ce zic,yo!

Nu ne-am nascut in locul potrivit

Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit

N-am primit,am facut totul din nimïc.

Revenind, !@@$#%T%^!!!!!!!. Fiindca sunt un delicat! 

N-am nici un interes sa tai curbe -sunt pe locul enspe, n-am nimic de castigat. Dar este bataie de joc la adresa concurentilor, la adresa banilor investiti in echipamentul pe care mi-l distrug pe namoalele astea, ca voi sa faceti asa ceva. Este bataie de joc fata de toti cei care s-au obosit sa vina la concursul asta anonim.

Ajung la start si dupa ce imi exprim parerea in felul meu propriu mi se zice ca mai pot fi odata descalificat pentru limbaj vulgar. De data asta omu' chiar are dreptate, dar ma doare-n ****.

Garda mea de corp

La final: surpriza!!!!

Nu sunt un caz unicat. O multime de alti "hoti nenorociti" ma asteapta. Si pe masura ce stau, numarul lor se ingroasa. Nu apuc sa fac glume nesarate pe seama unuia ca mai apare un descalificat. Si inca unul. Si tot asa. 

Stiu si singur ca sunt cu capul in nori. Dar cand la un singur concurs ma trezesc inconjurat de vreo 10 descalificati (de inceput), incep sa ma intreb daca chiar sunt eu bou sau  marele sef de trib Gratian are impresia ca asta e taramul lui de joaca.

Hai sa-ti explic cu cuvinte simple desi mi-e greu sa cred ca o sa pricepi ceva: am inteles toti ca traseul tau trebuie respectat. Ala delimitat de panglici. OK: astea sunt regulile - ne conformam. Dar daca tu pe o zona de 1km spanzuri 3 panglici de 1 m -  imi zici si mie pe unde e traseul ala?!

Repet - n-am nimic de castigat aici. Asa ca n-am nici un interes sa fentez traseul. Ba chiar m-am straduit din rasputeri sa-l urmez. Se poate sa fi gresit, nu contest. Dar vreau sa stiu unde. Daca nu, e ca in cazul cu Garcea de la Cosava de vineri dupa-amiaza...

Oricum apreciez sincer tactul de care ai dat dovada ignorandu-ma. Nu de alta, dar altminteri iti faceam bicicleta papion sa te poti plimba cu ea prin centru tras de sleahta de slujitori obedienti.

Cumva lampile fac din nou contact si plec sa imi curat bicicleta. Cat stau la furtun, numarul celor descalificati capata proportii gargantuliene.

Puiu, Frizeru, Snickers, Alex Wagner, s.a.m.d sunt toti niste "ciorditori". Si sunt doar o parte. 

Pe scurt: la proba de seniori (cea mai numeroasa) au terminat doar 2 concurenti. Restul au fost descalificati sau au abandonat.

Se vehiculeaza ideea ca as fi descalificat fiindca i-am ajutat pe concurenti la zidul de namol. Sper sa fie asa. Macar asa o sa fiu cu constiinta impacata: da-i in mama lor de concurenti nenorociti si neputinciosi! Ce daca nu pot sa urce?! Copiii?! Sa se invete cu greutatile ! Sa chitatie acolo in noroiae. Noi luptam pentru o cauza nobila!

Cel putin Frizeru de-aia a fost descalifiat - auzi tupeu! S-a apucat sa ajute niste kinderi sa treaca pe-acolo. La esafod cu el! Cu ocazia asta descopar minunata fateta a sportului in viziunea gratiana.

Ca tot veni vorba - fi atent aici: 

Daca tot te apuci sa faci concursuri prin paduri ai macar bunul simt sa strangi cacatul dupa tine. Dupa concursul de la Padurea Verde ti-ai lasat spanzurate in padure majoritatea marcajelor. Cea mai mare parte ti le-am strans noi. Ti-am mai lasat si tie in caz ca iti vine ideea sa zici ca nu e adevarat.

Sa-ti intre si in capul ala a tau patrat: traseul pe care ai facut tu downhill la Muntele Mic nu e primul traseu permanent de acest gen din Romania. Ca ala nu e muntele lu' tat'tu sau a lu' mata. Iti multumim pe aceasta cale ca ai lasat panglici prin toata padurea . Ca sa sti si tu: aia nu sunt pomi de Craciun...

Asa... Elena e mult mai cerebrala ca mine. Fara sa faca atata scandal, ea a "mirosit" situatia.  Asa ca a imbracat tricoul corespunzator, a mers cuminte facand pe naiva si intreband peste tot pe unde e traseul. 

Si a luat locul 1. Bine fata!!!

Incercand sa imi pastrez obiectivitatea trebuie sa recunosc ceva: valoarea premiilor. Locul 1 de la fiecare categorie a primit o bicicleta noua. Pe langa vouchere la Arsenal PArk si alte echipamnete. Daca ne referim strict la premii - asta a fost unul din cele mai bine sponzorizate concursuri la care am participat.

Alti premianti remarcabili:

Sergiu (stanga) si Pantani (dreapta). Daca cu Pantani ne-am obisnuit deja pe podium - Sergiu vine puternic din spate. Felicitari Junior si la cat mai multe! Evident sa nu-l uitam pe Andrei harabagiu - un adevarat supravietuitor si cel de-al doilea finisher la senior. bravo Andrei!

Nesatuii: Feri a luat la Medias locul 1. Aici locul 1. Eghi a luat la Medias locul 2. Aici locul 2. Ca sa nu se simta singur, Feri l-a adus pe podium si pe frate-sau.

Inca odata : felicitari Elena pentru cele 2 prezente pe podium!

Iar la final, Hoinarii va saluta: