Geiger 2010

Participanti: Elena, Alex
Data: 30.08.2010
Locatie: Sibiu

Ultimul concurs pe 2010 e Geiger-ul. O sa participam pentru a 3-a oara - este concursul de MTB care imi place cel mai mult.

Elena s-a decis sa participe la tura lunga. Aici va avea cel mai crancen adversar de pana acuma: timpul. El n-are rabdare, n-are mila, nu ii pasa. M-am hotarat sa particip cu ea ca suport tehnic si psihic. Nu e nici un sacrificiu: eu oricum nu pot sa trag la podium, iar concursul l-am mai terminat deja de doua ori si o sa-l mai termin de...multe ori :).

Dar pana la concurs avem o spatamana de cantonament - incepem de luni seara si petrecem pana joi (Mardale si Doru preparatoru s-au straduit sa imi creeze conditii optime pentru a putea participa la cursa - asa ca cel putin eram perfect hidratat).

Vineri plecam la drum cu Bitza si Remus. Pe la miezul noptii poposim undeva pe langa Gura Raului si punem acolo cortul.

Sambata o lalaim pana pe la pranz: ne cazam, mai stam la Dumbrava la o poveste si dupa aceea pornim catre Transfagarasan. Cand ii vad pe Remus si pe Bitza ca se pregatesc, nu ma pot abtine si am si eu chef de o urcare.

Tot echipamentul de bicicleta e la pensiune asa ca urc in trening si cu adidasi pe SPD-uri. Dar efectiv imi pica bine urcarea pana la Balea. Pe drum e mai rau ca la ora de varf in oras: o coloana nesfarsita de masini pe ambele sensuri. O multime de simpatici care imi dau tot felul de sfaturi sau au o multime de remarci imbecile.

Elena nu urca - se menajeaza pentru cursa de a doua zi.

Dupa Trans ne intoarcem la Dumbrava sa ne luam pachetul de concurs. Aici inevitabil ramanem la dicutii cu o multime de cunoscuti. Dupa care mai petrecem pana spre miezul noptii cu Maus & Co.

Cand ne hotaram sa plecam, afara deja turna. Pentru Geiger era deosebit de important sa fie vreme buna - n-a fost sa fie, asa cum n-a fost sa fie la nici un concurs de bike anul asta.

Printr-o ploaie torentiala, uzi pana la piele ne gasim si noi hotelul pe la 1 dimineata.

Startul pentru tura lunga este la 9.45. Sunt destul de multi concurenti si la tura lunga. Timpul limita este de 8 ore, iar timpul intermediar pana la Paltinis este de 5 ore. O sa fie un concurs greu.

Se da startul si incepem sa inotam si sa patinam prin padurea de la Dumbrava. Pe clisa aia nu putem sa inaintam foarte repede. Elena merge cu Andreea, iar eu stau cand in fata lor cand in spate. Elena avea sa zica la final ca a ajuns terminata din cauza intervalelor pe care le-a facut tot concursul - ce sa fac, a fost prima experienta de genul asta si nu a fost prea reusita.

Nu prea am ce sa povestesc. Poate povestea Elenei ar fi mai interesanta : era foarte concentrata si tragea din greu. Terenul noroios si moale ne-a incurcat serios. Dupa parerea mea, am mers foarte bine pana la inceputul urcarii spre Magura.

Si de aici pana la primul punct de control. De aici am impresia ca ritmul a scazut. De fapt nu scazuse ritmul - terenul a devenit mai tehnic si aveam probleme in mentinerea echilibrului. Asa ca Elena era nevoita de multe ori sa se opreasca la cate un prag sau pe cate o portiune mai alunecoasa, sa se dea jos, ca dupa aceea sa se urce din nou in sa.

A doua parte a urcarii pe Magura am facut-o catastrofal. Ritmul meu a enervat-o si a epuizat-o pe Elena, asa ca in loc sa-i fiu de folos se pare ca am incurcat-o.

In varf pe Magura incep sa ma indoiesc ca ne incadram in timp. Coboram foarte bine in schimb pana in al doilea punct de alimentare. Coborarea, cel putin pana unde se desparteau traseele, a fost dementiala. Am zis ca daca acuma nu imi rup gatul, nici nu mai am sanse. Pe o portiune de iarba cu noroi am scapat bicicleta de sub control complet - degeaba franam, ca derapam intruna. Asa ca am luat mainile de pe frane, am inceput sa urlu si am lasat calul sa galopeze la vale. Pe prima portiune fara iarba am franat cat am putut, am derapat si am intrat pe traseu. Nebunie!!!

La al doilea punct de alimentare ne reintalnim cu Andreea. De aici incepe a doua urcare - pana in Paltinis. La Geiger tura lunga nu poti sa spui ca o anumita portiune este dificila - trebuie sa tragi de la start pana la finish. Dar urcarea asta este cumva un prag.

Ploile de anul acesta au modificat terenul comparativ cu anul trecut - sunt mult mai multi bolovani acuma. Se poate merge pe bicicleta o buna parte din urcare, dar din nou, e nevoie de antrenament pe partea de tehnica.

Pe la mijlocul urcarii ne dam seama ca nu avem cum sa ne incadram in timp. Aproape de iesirea in creasta timpul expira si Elena se deprima - nu mai are nici un chef. Asa ca acuma mergem lunatec pe langa biciclete.

Portiunea de creasta pana in Paltinis o parcurgem paradoxal foarte repede. De fapt aici am mers cel mai bine din tot concursul desi eram deja in afara timpului. Desi a avut si portiuni de urcare mai grele si coborari alunecoase - aici a mers totul ca uns. Motivul a fost simplu: Elena vroia sa se termine odata asa ca acuma se grabea...

Am ajuns cu o ora si 20 de minute peste timpul limita. Acuma putem sa facem tot felul de calcule: daca nu era noroi, daca urcam mai tehnic, daca, daca...Dar la nici un daca nu ne incadram in timp. Poate ca in cel de 5.30 ore, dar nici de asta nu sunt convins.

Ca sa fiu sincer, pe masura ce timpul trecea si mai ales pe masura ce incepusem sa asud serios in ultima portiune pana la Paltinis, ma tot intrebam daca eu m-as fi incadrat in timp. La fel de sincer, trebuie sa recunosc: mi-ar fi creat cel putin o senzatie neplacuta de disconfort sa ma incadrez in timpul limita :). Anul trecut cand eram deja bine antrenat, am reusit un chinuit 5.30.

Din Paltinis coboram pe sosea pana la linia de sosire. Si inghetam la propriu.

Despre organziare nu am nimic de comentat: Geiger-ul ramane din acest punct de vedere pe primul loc pentru mine. Probabil ca numarul foarte mare de participanti de la start imi da dreptate.

Legat de termenii limita din nou nimic de comentat: sunt niste reguli pe care le sti dinainte si cu care esti de acord in momentul in care iei startul. Nu mi se pare nimic anormal ca din 62 de inscrisi la tura lunga, numai 15 s-au incadrat in timpul initial de 8 ore si numai 31 in cel prelungit. Geiger tura lunga nu e pentru oricine si asa si trebuie sa ramana. Si mai ales nu trebuie schimbat nimic din traseu :).

Subiectiv privind lucrurile, singurul lucru pe care l-as schimba ar fi sa adaug o ora in plus la feminim la punctul intermediar si la final.

Mie mi-a placut. Concursul asta e o provocare. Si chiar daca pe viitor o sa fie singurul concurs de MTB la care o sa merg, la Geiger tura lunga nu o sa renunt pana cand nu renunt la bicicleta. Chiar am senzatia ca va trebui sa imi pun "mintea" serios la lucru anul viitor ca sa intru in alea 8 ore :).

Elena e batuta rau de tot (de la cele enspe mii de cazaturi) si nervoasa. Mai mult batuta decat nervoasa acuma. Eu chiar cred ca in conditii de teren uscat si fara sa o stresez eu (adica daca mergea in ritmul ei de la cap la coada), se putea incadra in 5.30. Dar asta o sa vedem data viitoare.

Sincere felicitari organizatorilor pentru un eveniment organizat...asa cum ma asteptam sa fie. Ne vedem la start in 2011.