Data: 09.04.10
Participanti: Elena, Alex, Alex Grosu, Remus
Locatie: Pecs
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
M-am facut prau. Si e a naibii de bine. 2 saptamani m-a tinut astenia asta. Nu mai aveam chef de nimic.
Am ajuns sa ma tarasc la toate antrenamentele si nu mai aveam nici o motivatie. Dar asta e alta poveste.
Pana una alta uite si filmul pe care ti l-am promis de pe traseul de la viitorul potential maraton din Tarcu:
Dupa tura superba de pe Tarcu a urmat al doilea concurs din 2011. Initial ar fi trebuit sa fie 3 etape de sosea in 2 zile. Dar tura de la Tolna s-a anulat din lipsa de fonduri, asa ca vom participa doar la prima etapa din Tour de Pecs.
Pecs asta e la mama dracului in Ungaria, undeva la granita cu Croatia in partea de sud vest a tarii vecine.
Incepem cu dreptul si in loc sa plecam la 5.30 plecam la 6.30 din Timisoara in masina cu juniorii de perspectiva Remus si Alex Grosu.
Pentru mine concursul a inceput in parcarea de la Profi din Timisoara si a tinut 330km pana in Pecs. Asta ma face sa ma gandesc ca poate mai bine ma faceam sofer de curse decat alergator/biker.
Ajunsi in Pecs dupa un timp record ne dam seama ca habar n-avem unde e punctul de start de la concurs. Din punctul asta de vedere organizarea e deplorabila -nu ai nici un fel de informatie.
In stilul clasic Hoinarii - mi-ar lua prea mult acuma sa va povestesc toate detaliile - ajungem sa descoperim punctul de start.
Aici aflam cu stupoare ca traseul de 75km are de fapt 50km care s-au dovedit a fi de fapt 39km in concurs. De catarare.
Mie imi convine. Cat timp drumul urca sunt teoretic avantajat. Teoretic. In Romania. Dar aici e Ungaria si asta e un concurs international la care participa pe langa unguri si croati, cehi si austrieci.
Dupa ce ne facem incalzirea fugind ca dementii dupa bancomatul misterios din Pecs pentru a plati taxa de inscriere care brusc se marise fata de ce era afisat pe site suntem si noi gata de start in compania multor ciclisti blonzi si bine facuti care pareau pusi pe fapte mari.
Din concurs n-am inteles prea multe. Imediat dupa start traseul a inceput sa urce. Doar ca astia nu sunt ardeleni molcomi - s-au apucat sa alerge ca dementii de la start.
Eu fiind in perioada flower-power a antrenamentului nu m-am dezmeticit si a trebuit sa alerg continuu sa tin pasul cu plutonul. Asta mi-a iesit pana cand am parasit orasul si a inceput prima urcare serioasa. Aici am ramas singur. Plutonul s-a dusssssss.
Ramas singur am ramas si fara reactie. Nu mai am vana, nu mai am nici un fel de motivatie, asa ca pedalez ca la o tura a ciclistilor alcoolici anonimi.
Panta incepe sa se accentueze si ma trezesc un pic la realitate. Aici sunt in elementul meu si incep sa depasesc numerosi concurenti.
Traseul in sine a avut 3 catarari din care doar prima si a 3-a au fost pe placul meu: adica accentuate.
Cum nu mi-am gasit motivatia, am asteptat sa se termine odata concursul si nu am avut nici o reactie cand eram depasit si nici un fel de vana sa trag dupa cei din fata. Mi se parea inutil.
Am terminat concursul pe undeva pe la mijloc (asta e totusi bine tinad cont ca precedentul concurs am abandonat). Nici o satisfactie, nici un regret.
Elena "a reusit" sa se rataceasca. Pe bune. Si s-a enervat la culme.
Concluzii:
- blonzii si blondele sunt la alt nivel fata de noi. Asta e bine. In momentul in care ai impresia ca esti miezul din franzela in Romania, iesi la o cursa afara si te intorci cu capul plecat acasa. Acolo e cu totul altceva.
- eu n-am avut nici un fel de motivatie, Elena s-a ratacit, asa ca per total din punctul nostru de vedere am facut aiurea 650km.
Si asa s-a terminat al doilea concurs pe 2011. Deocamdata e din seria "concursuri de pregatire" asa ca nu e foarte grav.
Azi la bazin s-a schimbat totul insa: dupa ce inotam in dorul lelii, undeva pe la a 20-a tura brusc mi-a venit cheful. Ala din noiembrie. Si totul a capatat sens. Si a venit pofta aia nebuna de lupta.
Probabil chimia m-a ajutat sa ies din pasa asta proasta - dar nu conteaza motivul. Important e ca in sfarsit dupa peste doua saptamani de lancezie, acuma am o pofta mai mare decat oricand sa "ma bat".
Sa inceapa!!! Si chiar daca nu castig, macar a revenit vointa aia nebuna care m-a impins inainte tot timpul.
Acuma va las: odata ca sunt prea pilit ca sa mai tin ochii deschisi si a doua oara ca maine dimineata am antrenament de bike.
Sa inceapa!!!
Fara asfalt
Data: 09.04.10
Participanti: Elena, Alex, Roli, Mircea
Locatie: Tarcu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Nu uitati de:
Hercules Maraton,
Liman Bike Race
Maratonul Tarii Gugulanilor - Tarcu.
Tolna Regio Kupa s-a anulat asa ca sambata in loc sa mergem la unguri, ne-am hotarat sa mergem sa vedem traseul de maraton.
La apel, ca de obicei, a raspuns Mircea. E pacat ca din lista de cunoscuti e singurul care raspunde constant la apel. Hoinarii inca n-au mancat oameni si Mircea va poate confirma.
Revenind la tura: de un an de zile ma munceste varianta de urcare pe Muntele Mic pe drumul militar. Acuma s-ar parea ca avem o fereastra de vreme buna pentru a incerca asta.
Tin mortis sa scot bucata de asfalt de la maraton. Am niste idei intelenite bine in cap de la maratoanele la care am mai participat.
Ii cunosc (si II RESPECT)pe toti organizatorii de maratoane de MTB din tara. Tocmai de aceea apreciez intransigenta lui Ovidiu vis a vis de tura lunga de exemplu.
Am mai spus-o si o repet: tura lunga nu este si nu trebuie sa fie pentru oricine. Nu o freci la rece 6 luni pe an, faci o tura de plimbare la sfarsit de saptamana si dupa aia arunci cu cacat in organizatori ca au vrut sa te omoare pe nu stiu ce traseu... Nu, tata! Te antrenezi, muncesti, ca asta e hobby-ul si pasiunea ta, nu?! Daca nu, nu-i problema si nici rusine - exista variantele scurte de traseu.
Asfaltul ala trebuie scos. Musai.Si singura varianta e afurisitul ala de drum militar.
Dimineata ne intalnim si cu Alin Ciula (organizatorul evenimentului). Cu noi mai e si Roli prietenul lui Mircea.
Din punctul meu de vedere suntem un grup bun de test - eu zic ca ne putem incadra la ciclisti medii, fara veleitati de campioni. Daca noi reusim sa facem traseul - sigur sunt multi altii in tara care o sa-l faca mult mai repede si fara sa se chinuie.
Pornim la drum intr-o atmosfera cenusie amenintati de o ploaie care abia asteapta sa inceapa.
6 km de fuga pe un forestier superb. Incerc sa vad traseul cu alti ochi: unde trebuie amplasate marcajele, cu cat timp inainte? E nevoie si de un om ca sa dirijeze concurentii sau ajung marcajele? Exista apa pe traeu - pe de o parte pentru concurentii mai setosi, pe de alta parte pentru a putea alimenta mai usor punctele de revitalizare. Se poate ajunge cu masina/motocicleta/ ATV-ul?
Noi am inceput cu ce o sa fie sfarsitul de la maraton - urcarea aceasta o sa fie dupa 55-60km de la start.
Incepe cu 6km de poezie. Nici o problema aici. Dupa care intri in noroiul macinat de masinile de la exploatarea forestiera. Si nu mai ai ce sa faci si treci la impins: 50m liniar. Aici o sa fie noroi indiferent de vreme.
Dupa care incepe! Drumul militar a fost facut pe vechea (si prima) poteca care lega satul Borlova de platoul de la Muntele Mic. Drumul nu a fost gandit pentru MTB :)
Panta e la limita a ce se poate urca pe bicicleta. Dar daca vrei, inca se poate. Si nu panta e problema - drumul in sine. Este acoperit cu bolovani cat pumnul (sau cat capul), iesiti din pamant si pe care nu poti inainta.
Trebuie sa fi atent aici. Si sa ai si ceva tehnica. Poti sa faci slalom printre ei si sa castigi altitudine, dar ai de lucru.
Nu dupa mult timp trebuie sa treci la push bike. Toti o sa trebuiasca sa faca asta. Unii mai tarziu, unii ma mult, altii mai putin. Dar nu ai cum sa scapi de push bike.
Timp de vreo 2 km alternam mersul pe bicicleta cu push bike-ul. Dupa care noi nu ne mai descurcam si trebuie sa impingem la ele.
Parerea generala (adica a noastra 4) a fost ca cel putin e un push bike foarte rapid. Nu panta te obliga sa impingi bicicleta, ci solul. Asa ca odata coborat din sa poti sa alergi linistit la deal cu bicicleta.
Nu se pune problema sa trebuiasca sa cari bicicleta in spate nici macar pentru un metru. Ajunge sa o impingi.
Ajungem la Fantana Voinei si de aici avem speranta ca vom continua pe biciclete pana sus. Nu a fost sa fie asa. Mai impingem 500m pana cand iesim pe platou. De aici strangi un pic din dinti si poti sa mergi linistit in sa pana in statiune. Noi am putut, asa ca o sa poti si tu.
Ne oprim la o bere in statiune.
Concluzii:
- unanim am concluzionat ca traseul trebuie sa treaca pe aici. Motivele sunt nenumarate si o parte au fost enumerate mai sus.
- tehnic vorbind: 12km de forestier din care noi am impins 3km. In rest se poate merge pe ea - DAR NU E USOR. Dimpotriva. Trebuie tinut cont ca aici oamenii vor fi deja obositi.
- comparativ cu alte maratoane...Da, are mai mult push bike decat media. Dar nu are nici o portiune de carry bike. Urcarea nu e mai abrupta decat la alte competitii similare. Dar e mai tehnica...
- o sa venim intr-un weeek-end aici cu cat mai multi oameni pentru "amnenajare". Adica o sa inlaturam crengile si frunzele de pe traseu. Si o sa creem un culoar "liber de pietre". Dar unul mic de tot - nu vrem sa "deranjam" drumul, nu avem resursele necesare sa facem mai mult si nici nu vrem - urcarea are farmecul ei tocmai fiindca e grea.
Din statiune n-ai scapat de catarat. Dar aici sunt darnic cu tine. 2km de asfalt. Inclinat ca trebuie sa te arunci pe roata din fata ca sa nu se ridice in aer, dar e asfalt.
Nu te bucura prea mult - nu te duci pana la cruce. O cotesti din asfalt si continui sa urci pe un drum pietruit catre varful Muntele Mic. Acolo la antena aia de telefonie. De ce? Pai asta e un alt fix de-a meu.
Mi se pare ca lasi treaba neterminata daca te duci la munte si nu ajungi pe varf. Unii o sa zica ca ajunge sa te bucuri de peisaj. Da' pentru cei care au tras ca si cainii pana aici le trebuie ceva mai palpabil - ca de exempul: "Aia sunt tampiti! M-au pus sa urc 1400m pana pe varful Muntele Mic". Dar omu' o sa tina minte ca a fost pe varful ala si nu ca a trecut pe o curba de nivel la 200m altitudine sub el.
Punct de alimentare va fi in statiune. Inca un punct de control e necesar sus pe varf.
Acuma e frig aici si bate alizeul. Trebuie sa coboram. Pana aici ati urcat continuu 1400m diferenta de nivel. Fara absolut nici o portiune in care sa va puteti odihni. E timpul sa mai si coborati.
Mircea face coborarea de la maraton, noi coboram pe sosea si ne intalnim in saua Jigoria.
Jiugoria e punct de intersectie pentru toate cele 3 trasee. Aici clar o sa fie punct de alimentare.
Maratonul continua catre cabana Cuntu. Superb traseu. De MTB. Adica Mountain Bike. Nu de HLB - adica Hill Bike.
Nu o sa devin sentimentalist, dar una e sa pedalezi la racoarea padurii de brad in mirosul de cetina si alta e sa te ineci in colbul de pe dealuri...
De la startul din Poiana Marului o sa urcati continuu pana in Cuntu. La inceput pe un forestier perfect si prea putin abrupt pe gustul meu - dar pe aici vor trece toate cele 3 trasee. Pana la urma tot strangi 700m diferenta de nivel pe vreo 12km.
Din Jigoria o sa te incalzesti un pic pedaland la deal. Dar esti inca la inceput, odihnit si entuziast, asa ca probabil o sa strangi din dinti si o sa ajungi pe bicicleta in padure.
Chiar la iesirea in Seroni o sa gusti pentru 200m primul push bike. Aici va puteti trage rasuflarea si din stanga va face cu ochiul Tarcu - subiectul a peste jumatate din blogurile noastre.
O sa mai aveti un push bike de 100m chiar inainte de Cuntu. Nu se poate sa nu va placa la Cuntu. Noua ne place la nebunie aici. Imi pare rau de tine ca nu o sa ai decat o imagine fugara a cat e de frumos aici - asta cat timp te mai revigorezi la punctul de alimentare de aici - pentru ca trebuie sa ii dai la vale.
Portiunea Cuntu-Varciorova nu am facut-o niciodata. Portiunea de inceput o sa-ti testeze atentia, indemanarea si bicicleta. Eu zic sa fi atent aici, nu e asta ultimul concurs la care vrei sa participi. Tine de tine cat de tare vrei sa-i dai, dar iti zic ca aici pietrele iti fug de sub roti mai repede decat poti tu anticipa.
Si tocmai cand incepi sa prinzi curaj se termina coborarea si incepe o urcare sustinuta. Si lunga. Drum din ala de padure facut special pentru tine si bicicleta ta. Trebuie doar sa te tina gambele, nu ai nimic tehnic de facut.
Urci exact atata incat sa te intrebi cum naiba ajungi tu in vale daca urci in continuu. Dupa care dai intr-o poiana. Poti sa stai aici un moment sa te bucuri de peisaj si sa-ti tragi sufletul.
De aici incepe o coborare nebuna. Asta e un punct delicat in traseu. Coborarea nu e suficient de tehnica incat sa te oblige sa mergi incet. Si nu e suficient de "lenesa" incat sa ii poti da blana la vale.
Aici chiar trebuie sa fi atent - nu vrem sa te asamblam noi la loc.
Gata: ai coborat 1000m diferenta de nivel (ca sa nu zici ca nu suntem generosi). Acuma esti in Varciorova si o sa poti sa vezi fetele uimite ale localnicilor care se uita intrebator la tine. Cel putin la noi s-au uitat ca la niste extraterestrii.
Mai, am uitat sa-ti spun: nu esti pe valea buna. La final te ateapta berea si tricoul ala de finisher. Dar nu-l meriti inca. Nici pe departe. Pana aici te-ai incalzit. Acuma incepe maratonul de fapt.
Esti pregatit? Pentru inceput o luam usurel. Pe un traseu care e musai sa il marcam noi impecabil pentru a reduce la minim injuraturile ulterioare, incepi sa urci printre livezile oamenilor pe un drumeag abia conturat. Poti sa mergi pe bicicleta, stai linistit. Asta daca nu ploua...
Mie personal portiunea asta care traverseaza culmea dintre Varciorova si Borlova mi s-a parut cea mai frumoasa parte a traseului.
N-are cum sa nu-ti placa si tie - incet, incet, printre livezi de meri si pruni, pe langa cate o casa izolata sau cate un satean care munceste pamantul castigi altitudine si la picioarele tale defileaza toata valea. Bucura-te si tu un pic de peisaj pe serpentinele astea innierbate, in curand nu o sa mai poti sa ridici ochii din pamant.
Din culme cobori abrupt pana in Borlova. Comuna Borlova, ca nu e un sat oarecare.
Nu mergi mult prin sat - suficient insa cat sa vezi satenii delectandu-se cu o bere rece. Dar tu trebuie sa mergi mai departe deocamdata.
Si ajungi la drumul militar. Si la ultima urcare. Are "doar" 1400m. O sa fie o adevarata Golgota. Dar tu esti un finisher, nu? Pentru asta ai venit aici. Asa ca te inarmezi cu rabdare si multa vointa, mai citesti odata blogul de la inceput sa vezi ce te asteapta si ii dai inainte.
Asta e povestea romantata a maratonului. In zilele urmatoare ea se va transpune in cifre si in track-uri GPS.
Dar pana atunci o sa va pregatesc un filmulet care reda mai bine tot ce m-am chinuit eu sa va descriu aici in cuvinte.
P.S. si poate asta ar fi trebuit sa fie introducerea. Eu chiar sper sa reuseasca Alin si ceilalti sa organizeze maratonul. Si sper sa accepte traseul propus de noi. Noua ne-a facut placere sa-l parcurgem si sa ne imaginam ca am fi la concurs pe traseul acesta.
Hoinarii si-au facut datoria. Si daca ideea prinde radacini, o sa mai fim in zona la amenajarea si marcarea traseului.
Participanti: Elena, Alex, Roli, Mircea
Locatie: Tarcu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Nu uitati de:
Hercules Maraton,
Liman Bike Race
Maratonul Tarii Gugulanilor - Tarcu.
Tolna Regio Kupa s-a anulat asa ca sambata in loc sa mergem la unguri, ne-am hotarat sa mergem sa vedem traseul de maraton.
La apel, ca de obicei, a raspuns Mircea. E pacat ca din lista de cunoscuti e singurul care raspunde constant la apel. Hoinarii inca n-au mancat oameni si Mircea va poate confirma.
Revenind la tura: de un an de zile ma munceste varianta de urcare pe Muntele Mic pe drumul militar. Acuma s-ar parea ca avem o fereastra de vreme buna pentru a incerca asta.
Tin mortis sa scot bucata de asfalt de la maraton. Am niste idei intelenite bine in cap de la maratoanele la care am mai participat.
Ii cunosc (si II RESPECT)pe toti organizatorii de maratoane de MTB din tara. Tocmai de aceea apreciez intransigenta lui Ovidiu vis a vis de tura lunga de exemplu.
Am mai spus-o si o repet: tura lunga nu este si nu trebuie sa fie pentru oricine. Nu o freci la rece 6 luni pe an, faci o tura de plimbare la sfarsit de saptamana si dupa aia arunci cu cacat in organizatori ca au vrut sa te omoare pe nu stiu ce traseu... Nu, tata! Te antrenezi, muncesti, ca asta e hobby-ul si pasiunea ta, nu?! Daca nu, nu-i problema si nici rusine - exista variantele scurte de traseu.
Asfaltul ala trebuie scos. Musai.Si singura varianta e afurisitul ala de drum militar.
Dimineata ne intalnim si cu Alin Ciula (organizatorul evenimentului). Cu noi mai e si Roli prietenul lui Mircea.
Din punctul meu de vedere suntem un grup bun de test - eu zic ca ne putem incadra la ciclisti medii, fara veleitati de campioni. Daca noi reusim sa facem traseul - sigur sunt multi altii in tara care o sa-l faca mult mai repede si fara sa se chinuie.
Pornim la drum intr-o atmosfera cenusie amenintati de o ploaie care abia asteapta sa inceapa.
6 km de fuga pe un forestier superb. Incerc sa vad traseul cu alti ochi: unde trebuie amplasate marcajele, cu cat timp inainte? E nevoie si de un om ca sa dirijeze concurentii sau ajung marcajele? Exista apa pe traeu - pe de o parte pentru concurentii mai setosi, pe de alta parte pentru a putea alimenta mai usor punctele de revitalizare. Se poate ajunge cu masina/motocicleta/ ATV-ul?
Noi am inceput cu ce o sa fie sfarsitul de la maraton - urcarea aceasta o sa fie dupa 55-60km de la start.
Incepe cu 6km de poezie. Nici o problema aici. Dupa care intri in noroiul macinat de masinile de la exploatarea forestiera. Si nu mai ai ce sa faci si treci la impins: 50m liniar. Aici o sa fie noroi indiferent de vreme.
Dupa care incepe! Drumul militar a fost facut pe vechea (si prima) poteca care lega satul Borlova de platoul de la Muntele Mic. Drumul nu a fost gandit pentru MTB :)
Panta e la limita a ce se poate urca pe bicicleta. Dar daca vrei, inca se poate. Si nu panta e problema - drumul in sine. Este acoperit cu bolovani cat pumnul (sau cat capul), iesiti din pamant si pe care nu poti inainta.
Trebuie sa fi atent aici. Si sa ai si ceva tehnica. Poti sa faci slalom printre ei si sa castigi altitudine, dar ai de lucru.
Nu dupa mult timp trebuie sa treci la push bike. Toti o sa trebuiasca sa faca asta. Unii mai tarziu, unii ma mult, altii mai putin. Dar nu ai cum sa scapi de push bike.
Timp de vreo 2 km alternam mersul pe bicicleta cu push bike-ul. Dupa care noi nu ne mai descurcam si trebuie sa impingem la ele.
Parerea generala (adica a noastra 4) a fost ca cel putin e un push bike foarte rapid. Nu panta te obliga sa impingi bicicleta, ci solul. Asa ca odata coborat din sa poti sa alergi linistit la deal cu bicicleta.
Nu se pune problema sa trebuiasca sa cari bicicleta in spate nici macar pentru un metru. Ajunge sa o impingi.
Ajungem la Fantana Voinei si de aici avem speranta ca vom continua pe biciclete pana sus. Nu a fost sa fie asa. Mai impingem 500m pana cand iesim pe platou. De aici strangi un pic din dinti si poti sa mergi linistit in sa pana in statiune. Noi am putut, asa ca o sa poti si tu.
Ne oprim la o bere in statiune.
Concluzii:
- unanim am concluzionat ca traseul trebuie sa treaca pe aici. Motivele sunt nenumarate si o parte au fost enumerate mai sus.
- tehnic vorbind: 12km de forestier din care noi am impins 3km. In rest se poate merge pe ea - DAR NU E USOR. Dimpotriva. Trebuie tinut cont ca aici oamenii vor fi deja obositi.
- comparativ cu alte maratoane...Da, are mai mult push bike decat media. Dar nu are nici o portiune de carry bike. Urcarea nu e mai abrupta decat la alte competitii similare. Dar e mai tehnica...
- o sa venim intr-un weeek-end aici cu cat mai multi oameni pentru "amnenajare". Adica o sa inlaturam crengile si frunzele de pe traseu. Si o sa creem un culoar "liber de pietre". Dar unul mic de tot - nu vrem sa "deranjam" drumul, nu avem resursele necesare sa facem mai mult si nici nu vrem - urcarea are farmecul ei tocmai fiindca e grea.
Din statiune n-ai scapat de catarat. Dar aici sunt darnic cu tine. 2km de asfalt. Inclinat ca trebuie sa te arunci pe roata din fata ca sa nu se ridice in aer, dar e asfalt.
Nu te bucura prea mult - nu te duci pana la cruce. O cotesti din asfalt si continui sa urci pe un drum pietruit catre varful Muntele Mic. Acolo la antena aia de telefonie. De ce? Pai asta e un alt fix de-a meu.
Mi se pare ca lasi treaba neterminata daca te duci la munte si nu ajungi pe varf. Unii o sa zica ca ajunge sa te bucuri de peisaj. Da' pentru cei care au tras ca si cainii pana aici le trebuie ceva mai palpabil - ca de exempul: "Aia sunt tampiti! M-au pus sa urc 1400m pana pe varful Muntele Mic". Dar omu' o sa tina minte ca a fost pe varful ala si nu ca a trecut pe o curba de nivel la 200m altitudine sub el.
Punct de alimentare va fi in statiune. Inca un punct de control e necesar sus pe varf.
Acuma e frig aici si bate alizeul. Trebuie sa coboram. Pana aici ati urcat continuu 1400m diferenta de nivel. Fara absolut nici o portiune in care sa va puteti odihni. E timpul sa mai si coborati.
Mircea face coborarea de la maraton, noi coboram pe sosea si ne intalnim in saua Jigoria.
Jiugoria e punct de intersectie pentru toate cele 3 trasee. Aici clar o sa fie punct de alimentare.
Maratonul continua catre cabana Cuntu. Superb traseu. De MTB. Adica Mountain Bike. Nu de HLB - adica Hill Bike.
Nu o sa devin sentimentalist, dar una e sa pedalezi la racoarea padurii de brad in mirosul de cetina si alta e sa te ineci in colbul de pe dealuri...
De la startul din Poiana Marului o sa urcati continuu pana in Cuntu. La inceput pe un forestier perfect si prea putin abrupt pe gustul meu - dar pe aici vor trece toate cele 3 trasee. Pana la urma tot strangi 700m diferenta de nivel pe vreo 12km.
Din Jigoria o sa te incalzesti un pic pedaland la deal. Dar esti inca la inceput, odihnit si entuziast, asa ca probabil o sa strangi din dinti si o sa ajungi pe bicicleta in padure.
Chiar la iesirea in Seroni o sa gusti pentru 200m primul push bike. Aici va puteti trage rasuflarea si din stanga va face cu ochiul Tarcu - subiectul a peste jumatate din blogurile noastre.
O sa mai aveti un push bike de 100m chiar inainte de Cuntu. Nu se poate sa nu va placa la Cuntu. Noua ne place la nebunie aici. Imi pare rau de tine ca nu o sa ai decat o imagine fugara a cat e de frumos aici - asta cat timp te mai revigorezi la punctul de alimentare de aici - pentru ca trebuie sa ii dai la vale.
Portiunea Cuntu-Varciorova nu am facut-o niciodata. Portiunea de inceput o sa-ti testeze atentia, indemanarea si bicicleta. Eu zic sa fi atent aici, nu e asta ultimul concurs la care vrei sa participi. Tine de tine cat de tare vrei sa-i dai, dar iti zic ca aici pietrele iti fug de sub roti mai repede decat poti tu anticipa.
Si tocmai cand incepi sa prinzi curaj se termina coborarea si incepe o urcare sustinuta. Si lunga. Drum din ala de padure facut special pentru tine si bicicleta ta. Trebuie doar sa te tina gambele, nu ai nimic tehnic de facut.
Urci exact atata incat sa te intrebi cum naiba ajungi tu in vale daca urci in continuu. Dupa care dai intr-o poiana. Poti sa stai aici un moment sa te bucuri de peisaj si sa-ti tragi sufletul.
De aici incepe o coborare nebuna. Asta e un punct delicat in traseu. Coborarea nu e suficient de tehnica incat sa te oblige sa mergi incet. Si nu e suficient de "lenesa" incat sa ii poti da blana la vale.
Aici chiar trebuie sa fi atent - nu vrem sa te asamblam noi la loc.
Gata: ai coborat 1000m diferenta de nivel (ca sa nu zici ca nu suntem generosi). Acuma esti in Varciorova si o sa poti sa vezi fetele uimite ale localnicilor care se uita intrebator la tine. Cel putin la noi s-au uitat ca la niste extraterestrii.
Mai, am uitat sa-ti spun: nu esti pe valea buna. La final te ateapta berea si tricoul ala de finisher. Dar nu-l meriti inca. Nici pe departe. Pana aici te-ai incalzit. Acuma incepe maratonul de fapt.
Esti pregatit? Pentru inceput o luam usurel. Pe un traseu care e musai sa il marcam noi impecabil pentru a reduce la minim injuraturile ulterioare, incepi sa urci printre livezile oamenilor pe un drumeag abia conturat. Poti sa mergi pe bicicleta, stai linistit. Asta daca nu ploua...
Mie personal portiunea asta care traverseaza culmea dintre Varciorova si Borlova mi s-a parut cea mai frumoasa parte a traseului.
N-are cum sa nu-ti placa si tie - incet, incet, printre livezi de meri si pruni, pe langa cate o casa izolata sau cate un satean care munceste pamantul castigi altitudine si la picioarele tale defileaza toata valea. Bucura-te si tu un pic de peisaj pe serpentinele astea innierbate, in curand nu o sa mai poti sa ridici ochii din pamant.
Din culme cobori abrupt pana in Borlova. Comuna Borlova, ca nu e un sat oarecare.
Nu mergi mult prin sat - suficient insa cat sa vezi satenii delectandu-se cu o bere rece. Dar tu trebuie sa mergi mai departe deocamdata.
Si ajungi la drumul militar. Si la ultima urcare. Are "doar" 1400m. O sa fie o adevarata Golgota. Dar tu esti un finisher, nu? Pentru asta ai venit aici. Asa ca te inarmezi cu rabdare si multa vointa, mai citesti odata blogul de la inceput sa vezi ce te asteapta si ii dai inainte.
Asta e povestea romantata a maratonului. In zilele urmatoare ea se va transpune in cifre si in track-uri GPS.
Dar pana atunci o sa va pregatesc un filmulet care reda mai bine tot ce m-am chinuit eu sa va descriu aici in cuvinte.
P.S. si poate asta ar fi trebuit sa fie introducerea. Eu chiar sper sa reuseasca Alin si ceilalti sa organizeze maratonul. Si sper sa accepte traseul propus de noi. Noua ne-a facut placere sa-l parcurgem si sa ne imaginam ca am fi la concurs pe traseul acesta.
Hoinarii si-au facut datoria. Si daca ideea prinde radacini, o sa mai fim in zona la amenajarea si marcarea traseului.
Primavara
Data: 02.04.10-03.04.10
Participanti: Elena, Alex, Mircea, Raluca
Locatie: Herculane
Poze: sapuniera se intoarce
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Cum ar fi un blog fara cuvinte? Unul in care sa nu mai aberez pe aceleasi teme epuizate?
Uite asa ar fi (pentru poze aveti deja un link mai sus):
Sambata:
Duminica:
Si cu asta basta!
P.S.: La multi ani Elena!
Participanti: Elena, Alex, Mircea, Raluca
Locatie: Herculane
Poze: sapuniera se intoarce
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Cum ar fi un blog fara cuvinte? Unul in care sa nu mai aberez pe aceleasi teme epuizate?
Uite asa ar fi (pentru poze aveti deja un link mai sus):
Sambata:
Duminica:
Si cu asta basta!
P.S.: La multi ani Elena!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
