Data: 02.03.12-04.03.12
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Kopaonik
Poze: aici
Pentru toate fanele si fanitele mele de pretutindeni!!! Am o veste trista... Sunt a altcuiva! Imi pare rau pentru voi, va inteleg suferinta, dar nu disperati ! La cerere va pot trimite postere cu mine, doar sa nu va inghesuiti toate deodata!
Povestea a inceput dupa podul din Calea Sagului unde ne-am regrupat toti cei noua. De fapt a inceput acuma vreo 3 saptamani, dar am tot intarziat momentul plecarii la Kopaonik. De fapt - gata, fara "de fapt" ca mai e mult de aratat si putina bere.
Amu' destinatia noastra este Kopaonik, la fratii sarbi. Temerea noastra era ca poate nu ne mai sunt asa de frati, dupa episodul cu aderarea in UE, dar unde e rost de pericol, acolo suntem prezenti!
De Kopaonik asta am tot auzit de ceva vreme. Dar de data asta ne-au luat-o altii inainte. Vreo cateva mii de romani au fost deja pe aici. De vreo cativa ani. Na, ca nu ne mai putem lauda ca am fost noi primii. Cacat !
Despre statiunea asta am auzit numai de bine de la toata lumea. Asa ca vineri seara trecem fara probleme granita, suntem luati de fraieri fara probleme in prima benzinarie, ne orientam "fara probleme" prin Varset (pana la urma am reusit cumva sa iesim din oras) si ajungem si pe autostrada.
Sa-i frec! Astia au autostrada. De fapt au mai multe. Totusi ultimii 100 de km ii facem pe drumuri inguste de munte si mai devreme decat ne imaginam ajungem la pensiunea noastra: Vila Milmari.
Cazarea a fost draguta, civilizata, dar nu grozava. Nu ca ar fi interesat pe vreunul dintre noi, doar asa, de statistica. Dar avea o calitate - era ieftina. Acuma sa nu ma intelegeti gresit - nu era grozava pentru o pensiune de 4 stele. Era incomparabila cu absolut orice cazare din Romania de la munte la acel pret. De fapt eu n-am mai stat la munte in asa conditii...
Cazati bine, trebuie sa mancam ceva. Aici am dat-o in bara. Am gasit din prima un restaurant superb. Cochet, cu un aer rustic, o atmosfera de basm.
Ne-am pus la masa si ne-am holbat pe meniu. Daca scoteai bauturile, salatele si cele trei ciorbe ramaneai cu o singura chestie: PLESKAVITA. Tot felul de combinatii de pleskavita.
"Paprika" e ardei. Doar ca nu ardei iute. "Teleca" cred ca e ceva animal si nu leguma cum credeam eu, dar Elenei i-a placut, asa ca nu mai conteaza.
2 zile am mancat ....pleskavita. Ca astia nu au inventat nimic altceva. Pleskavita dimineata pe stomacul gol, pleskavita la pranz, pleskavita seara. Pleskavita vine la pachet cu un munte de ceapa.
Am intrebat-o pe maica-mea (cunoscatoarea in ale sarbilor) daca astia au habar sa gateasca. Cica ar fi renumiti pentru ce buni bucatari sunt. O fii. Dar in Kopaonik se manca doar pleskavita.
Una peste alta acuma ma cac mai des de la cata carne tocata semi-prajita am bagat in mine. Si pot sa beau aproape dublu cantitatii de bere (ceea ce e o chestie) din cauza muntelui de ceapa cu care venea pleskavita.
Dupa ce am dovedit animalul din farfurie si vreo cativa litrii de bere, am zis ca pentru prima seara nu mergem sa petrecem alaturi de sarbi, ci ne pastram pentru urmatoarea.
Sarbii nu sunt zgarciti ca fututii aia de austrieci care ma tin la 16 grade. Astia au grija de confortul clientilor. Peste noapte aproape ne-am copt la un "confortabil" 29.6 grade (sus unde dormeam noi era de fapt cu cateva grade mai mult). Dar acuma fara ironie - prefer sa mor de cald decat de frig. Daca e prea cald macar deschid un geam, dar daca e ca la zgarie branza din Austria ce fac ?! Ideea lui Ilie e chiar buna: anul viitor ma duc cu termoplonjorul la mine si il las in priza peste zi. Na, fir-ati a naibii de zgarcomani sa vedem ce fata o sa faceti cand vine nota de plata la curent!
La 4 stele ai si ski bus inclus. Numai al tau (OK, a pensiunii)! Care te duce si te aduce din statiune cand vrei tu (OK, ai cateva optiuni, dar de ce sunteti asa de pesimisti?!).
Noi l-am "comandat" pentru 8.30. Fiindca suntem romani adevarati, la 8.50 era sa luam bataie de la sofer fiinca am intarziat. Mie mi-au spart capul la propriu cu o pereche de ski-uri. Soferul incerca sa se scuze ca cica involuntar...
Tam ta na na!!! Si ajungem si in statiune. Evident ca au ski pass. Care ne-a costat undeva la 17 euro pe zi. Sa le traduc la snobii de pe Valea Prahovei (si nu numai, dar la ei sunt cele mai mari preturi) cat inseamna asta in RON?
Vremea era cum era normal sa fie : doar marele Eu s-a ostenit sa va onoreze cu prezenta. Doar nu era sa fie vreme urata. Dimpotriva: e cam prea mult soare. Si un pic prea cald aici jos (na, daca pana si eu am zis ca intr-o zi de iarna e cald, e clar ca era "dogoritor").
Ne-am impartit repede in echipe. Elena cu mine si Ilie am format una dintre ele. Am luat cu noi si o harta, dar de fiecare data cand merg intr-o statiune noua imi place "sa ma pierd". Adica sa merg dintr-o partie in alta fara vreun obiectiv anume si doar de placerea de-a ma plimba. Am cumva capacitatea sa retin si sa imi desenez dupa aia harta in memorie (uneori, alteori ies bloguri dramatice).
Pe prima partie m-am enervat la culme. De vina nu era neaparat partia, ci mai degraba ski-urile mele de tura care nu au vazut nici un service de cand le-am cumparat. Partia era bine batuta, nu neaparat inghetata. Doar ca eu nu mai aveam urma de cant, asa ca nu eram in stare sa virez nicicum.
Eu sunt bun, eu sunt tare, eu ma descurc. Dupa a doua coborare mi-am dat seama ca de fapt eu sunt si un foarte mare narcisist. Si contrar opiniei generale am un instinct de conservare foarte dezvoltat. Asa ca m-am dus frumos inapoi in statiune si mi-am ascutit canturile.
Cu o cu totul alta pereche de ski-uri in picioare, am reusit sa ma uit si in jurul meu. Si pe masura ce treceam de pe o partie pe alta am inceput sa ma enervez la culme:
Cum pizda masii au reusit astia sa faca asa ceva?! Nu sunt tara UE. Au un nivel de trai mai slab decat al nostru. Si au facut ceva ce se cheama ski resort.
Cand am cautat pe net despre Kopaonik am vazut ca majoritatea il comparau cu Straja si ziceau ca e mai fain la sarbi. Trebuie sa fii retardat sa faci comparatia respectiva. Din punct de vedere al ski-ului (si e singurul lucru care ma intereseaza) Kopaonik-ul nu se poate compara cu absolut nici o statiune de la noi.
Astia au o statiune de ski, nu 3 partii disparate inconjurate de un haos de cabane. Dar n-are rost sa dezvolt. Ma enerveaza faptul ca astia au putut sa faca si noi nu.
Si nu, nu e de vina coruptia, nu e de vina sistemul, nu e de vina clasa politica, nu e nici o conspiratie. Suntem doar romani... Si asta ne ocupa tot timpul.
Nu pot sa nu imi amintesc de discutia de pe Muntele Mic: "Ce sa le faci la astia alte partii? Si asa nu vine nimeni sa skieze. Omu' vine bea o cafa, bea o bere, mai face o tura, vine iara sa mai manance ceva. Ce rost are sa ma dezvolt ? Si asa nu o sa mearga mai bine."
"Pe mine nu ma ajuta nimeni." Ala daca a reusit, fie a avut pile, fie a avut noroc. Varianta ca poate l-a dus capul si a muncit de s-a spetit nu se pune.
Si daca cumva a reusit, hai sa-l futem. De departe caractersistica definitorie a romanului. De unde are ala? Categoric a furat. La puscarie cu el! Hotul, a facut mai mult ca mine - clar e un borfas. Uite ce are ala?! Daca eu n-am si el are, clar ala a furat sau a facut ceva mis-masuri. Nu exista varianta sa incerc sa fac si eu ceva.
Si cel mai tare: daca mie imi merge bine asa, de ce dracu' sa incerc mai mult?! Tragem mata de coada cat putem sa ne fie noua cald si dupa aia nu ma mai intereseaza. Si daca cumva vine vreunul cu vreo idee - pe ala neaparat trebuie sa-l futem, nu de alta dar o sa ne deranjeze traiul linistit.
Cat or fii ei de incaptanati, sarbii au reusit - bine, ei mai o calitate (asta tot de la maica-mea o stiu de cand lucra cu ei la C.A.P.), sunt harnici: caposi, dar cinstiti si muncitori. Calitati necunoscute la nord de Dunare...
Si la final, astia si in comunism au fost mai rasariti ca noi - ei l-au avut pe Tito (care de fapt a pus bazele statiunii Kopaonik). Si Eurocrem si Pepsi la sticla si banane...
Pe masura ce urcam tot mai sus, vantul incepea sa muste destul de tare. Eu m-am imbracat sumar asa ca am suferit destul de serios in partea superioara a partiilor.
Ca o nota generala, statiunea este pentru incepatori. Nu medii si sigur nu avansati. Incepatori. Au cateva partii negre (foarte faine si unde ne-am petrecut majoritatea timpului), dar procentul lor este destul de mic comparativ cu partiile grele.
In prima zi am reusit sa parcurgem aproape toate variantele de partie (iara incep sa ma enervez...intr-o zi de "munca" abia am reusit sa ne dam pe toate partiile - dati-mi un exemplu similar in Romania).
Acuma nu e chiar totul roz: n-au "bubble-uri" sau telecabine si daca vremea e nasoala cred ca e o adevarata provocare sa stai in telescaunele sau pe teleski-urile respective.
O alta chestie care ma remarcat-o aici a fost ca la sfarsitul zilei ne dureau serios bratele - intre anumite variante de partii trebuia sa "pedalezi": nu era neaparat deranjant, dar ca sa nu ziceti ca numai ii laud - o puteti trece la minusuri.
Desi, ia uite, ce alternativa ingenioasa au gasit ca sa nu trebuiasca sa urci pe ski-uri. (Aia era la propriu o funie de care te tineai cu mana).
Pe asta din poza (cablul, nu Ilie), l-am denumit pompos: Cel Mai Tare Teleski Din Lume.
Prima zi a stat stat sub semnul vantului care m-a deprimat si a ski-atulkui care m-a bine dispus. Pe la 15.30 m-am retras impreuna cu Ilie sa bem ceva cald la baza partiilor.
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Kopaonik
Poze: aici
This could be the beginning of a beautiful friendship - or not.
De Kopaonik asta am tot auzit de ceva vreme. Dar de data asta ne-au luat-o altii inainte. Vreo cateva mii de romani au fost deja pe aici. De vreo cativa ani. Na, ca nu ne mai putem lauda ca am fost noi primii. Cacat !
Despre statiunea asta am auzit numai de bine de la toata lumea. Asa ca vineri seara trecem fara probleme granita, suntem luati de fraieri fara probleme in prima benzinarie, ne orientam "fara probleme" prin Varset (pana la urma am reusit cumva sa iesim din oras) si ajungem si pe autostrada.
Sa-i frec! Astia au autostrada. De fapt au mai multe. Totusi ultimii 100 de km ii facem pe drumuri inguste de munte si mai devreme decat ne imaginam ajungem la pensiunea noastra: Vila Milmari.
Cazarea a fost draguta, civilizata, dar nu grozava. Nu ca ar fi interesat pe vreunul dintre noi, doar asa, de statistica. Dar avea o calitate - era ieftina. Acuma sa nu ma intelegeti gresit - nu era grozava pentru o pensiune de 4 stele. Era incomparabila cu absolut orice cazare din Romania de la munte la acel pret. De fapt eu n-am mai stat la munte in asa conditii...
2 zile am mancat ....pleskavita. Ca astia nu au inventat nimic altceva. Pleskavita dimineata pe stomacul gol, pleskavita la pranz, pleskavita seara. Pleskavita vine la pachet cu un munte de ceapa.
Am intrebat-o pe maica-mea (cunoscatoarea in ale sarbilor) daca astia au habar sa gateasca. Cica ar fi renumiti pentru ce buni bucatari sunt. O fii. Dar in Kopaonik se manca doar pleskavita.
Una peste alta acuma ma cac mai des de la cata carne tocata semi-prajita am bagat in mine. Si pot sa beau aproape dublu cantitatii de bere (ceea ce e o chestie) din cauza muntelui de ceapa cu care venea pleskavita.
Dupa ce am dovedit animalul din farfurie si vreo cativa litrii de bere, am zis ca pentru prima seara nu mergem sa petrecem alaturi de sarbi, ci ne pastram pentru urmatoarea.
Hmm...Da, da...Hmm...Sigur, da, da!!!
Isn't it cute?! BUT IS WRONGGGGGGGGGGGGGGG! Na, uite cu cine merg eu la distractie....
Sarbii nu sunt zgarciti ca fututii aia de austrieci care ma tin la 16 grade. Astia au grija de confortul clientilor. Peste noapte aproape ne-am copt la un "confortabil" 29.6 grade (sus unde dormeam noi era de fapt cu cateva grade mai mult). Dar acuma fara ironie - prefer sa mor de cald decat de frig. Daca e prea cald macar deschid un geam, dar daca e ca la zgarie branza din Austria ce fac ?! Ideea lui Ilie e chiar buna: anul viitor ma duc cu termoplonjorul la mine si il las in priza peste zi. Na, fir-ati a naibii de zgarcomani sa vedem ce fata o sa faceti cand vine nota de plata la curent!
La 4 stele ai si ski bus inclus. Numai al tau (OK, a pensiunii)! Care te duce si te aduce din statiune cand vrei tu (OK, ai cateva optiuni, dar de ce sunteti asa de pesimisti?!).
Noi l-am "comandat" pentru 8.30. Fiindca suntem romani adevarati, la 8.50 era sa luam bataie de la sofer fiinca am intarziat. Mie mi-au spart capul la propriu cu o pereche de ski-uri. Soferul incerca sa se scuze ca cica involuntar...
Vremea era cum era normal sa fie : doar marele Eu s-a ostenit sa va onoreze cu prezenta. Doar nu era sa fie vreme urata. Dimpotriva: e cam prea mult soare. Si un pic prea cald aici jos (na, daca pana si eu am zis ca intr-o zi de iarna e cald, e clar ca era "dogoritor").
Ne-am impartit repede in echipe. Elena cu mine si Ilie am format una dintre ele. Am luat cu noi si o harta, dar de fiecare data cand merg intr-o statiune noua imi place "sa ma pierd". Adica sa merg dintr-o partie in alta fara vreun obiectiv anume si doar de placerea de-a ma plimba. Am cumva capacitatea sa retin si sa imi desenez dupa aia harta in memorie (uneori, alteori ies bloguri dramatice).
Pe prima partie m-am enervat la culme. De vina nu era neaparat partia, ci mai degraba ski-urile mele de tura care nu au vazut nici un service de cand le-am cumparat. Partia era bine batuta, nu neaparat inghetata. Doar ca eu nu mai aveam urma de cant, asa ca nu eram in stare sa virez nicicum.
Cu o cu totul alta pereche de ski-uri in picioare, am reusit sa ma uit si in jurul meu. Si pe masura ce treceam de pe o partie pe alta am inceput sa ma enervez la culme:
Cum pizda masii au reusit astia sa faca asa ceva?! Nu sunt tara UE. Au un nivel de trai mai slab decat al nostru. Si au facut ceva ce se cheama ski resort.
Cand am cautat pe net despre Kopaonik am vazut ca majoritatea il comparau cu Straja si ziceau ca e mai fain la sarbi. Trebuie sa fii retardat sa faci comparatia respectiva. Din punct de vedere al ski-ului (si e singurul lucru care ma intereseaza) Kopaonik-ul nu se poate compara cu absolut nici o statiune de la noi.
Astia au o statiune de ski, nu 3 partii disparate inconjurate de un haos de cabane. Dar n-are rost sa dezvolt. Ma enerveaza faptul ca astia au putut sa faca si noi nu.
Si nu, nu e de vina coruptia, nu e de vina sistemul, nu e de vina clasa politica, nu e nici o conspiratie. Suntem doar romani... Si asta ne ocupa tot timpul.
Nu pot sa nu imi amintesc de discutia de pe Muntele Mic: "Ce sa le faci la astia alte partii? Si asa nu vine nimeni sa skieze. Omu' vine bea o cafa, bea o bere, mai face o tura, vine iara sa mai manance ceva. Ce rost are sa ma dezvolt ? Si asa nu o sa mearga mai bine."
"Pe mine nu ma ajuta nimeni." Ala daca a reusit, fie a avut pile, fie a avut noroc. Varianta ca poate l-a dus capul si a muncit de s-a spetit nu se pune.
Si daca cumva a reusit, hai sa-l futem. De departe caractersistica definitorie a romanului. De unde are ala? Categoric a furat. La puscarie cu el! Hotul, a facut mai mult ca mine - clar e un borfas. Uite ce are ala?! Daca eu n-am si el are, clar ala a furat sau a facut ceva mis-masuri. Nu exista varianta sa incerc sa fac si eu ceva.
Si cel mai tare: daca mie imi merge bine asa, de ce dracu' sa incerc mai mult?! Tragem mata de coada cat putem sa ne fie noua cald si dupa aia nu ma mai intereseaza. Si daca cumva vine vreunul cu vreo idee - pe ala neaparat trebuie sa-l futem, nu de alta dar o sa ne deranjeze traiul linistit.
Cat or fii ei de incaptanati, sarbii au reusit - bine, ei mai o calitate (asta tot de la maica-mea o stiu de cand lucra cu ei la C.A.P.), sunt harnici: caposi, dar cinstiti si muncitori. Calitati necunoscute la nord de Dunare...
Pe masura ce urcam tot mai sus, vantul incepea sa muste destul de tare. Eu m-am imbracat sumar asa ca am suferit destul de serios in partea superioara a partiilor.
Ca o nota generala, statiunea este pentru incepatori. Nu medii si sigur nu avansati. Incepatori. Au cateva partii negre (foarte faine si unde ne-am petrecut majoritatea timpului), dar procentul lor este destul de mic comparativ cu partiile grele.
In prima zi am reusit sa parcurgem aproape toate variantele de partie (iara incep sa ma enervez...intr-o zi de "munca" abia am reusit sa ne dam pe toate partiile - dati-mi un exemplu similar in Romania).
Acuma nu e chiar totul roz: n-au "bubble-uri" sau telecabine si daca vremea e nasoala cred ca e o adevarata provocare sa stai in telescaunele sau pe teleski-urile respective.
Final de prima zi
Seara am mancat in acelasi loc - daca ceva e bun nu e cazul sa il schimbi, principiu dupa care ne ghidam in general.
Na, pai daca e Serbia, e distractie - sunt renumiti sarbii pentru chefurile pe care le trag. Vana a mai fost aici anul trecut asa ca el e ghidul nostru in nopate. Plecam in formatie strict masculina sa "vanam" distractia din statiune.
Pentru inceput ne delectam cu o pleskavita nocturna, dupa care perindam din club in club (de fapt din mini club in mini club). Mai beau baietii cate o bere, mai incercam la cate un club, dar trebuie s-o zic pe sleau - a lipsist coordonarea.
Data viitoare trebuie adusi oamenii de la Alternative sa coordoneze (macar) activitatile nocturnale.
Mai devreme si mai treji decat in prima seara (amandoua sunt defecte daca cumva nu ati inteles) ne intoarcem la pensiune. Am remarcat insa "ca exista posibilitati". Data viitoare trebuie exploatate la maxim.
Inceput de zi la ski. Lasati ma si la altii, egoistilor!
Ca veni vorba, ea e Andreea si nu Sfarc. Nu ma obsedatilor, asa scrie acolo sus!
Vremea a fost mai buna in cea de-a doua zi. Diferenta a constat in faptul ca acuma nu a mai batut vantul. In anumite momente a fost chiar neplacut de cald.
Azi am petrecut mai mult timp grupati si am fost cu gasca pe partiile pe care le explorasem noi in ziua precedenta.
Aici era un fel de punct central de unde se desparteau majoritatea partiilor.
Asa de fain a fost ca aproape toti au renuntat la pauza de pranz pentru a sta cat mai mult pe partii. Elena cu mine nu ne-am putut refuza placerea unei pleskavite totusi.
Peisajul e simpatic, dar nu neaparat ceva care sa iti taie respiratia. O caracteristica a statiunii comparativ cu cele din Austria e ca aici ai parte de mult mai multa padure, ceea ce e chiar placut.
Pe la pranz soarele ardea asa de tare incat am trecut la o costumatie mai sumara.
Am muncit serios de-a lungul intregii zile si am reusit sa stoarcem si ultimele minute din orarul sarbilor.
Pentru noi a reprezentat ultima zi de ski din acest sezon. La orizont mai este SVR si cheful care va incheia probabil cel mai frumos sezon de ski. Si un sezon bun se incheie cu o poza buna: seamana foare bine cu o poza facuta acuma 8 ani de zile pe o partie din Straja.
Kopaonik mi-a placut de la inceput. Asa de mult ca l-am adaugat in calendar alaturi de saptamana clasica de ski din Austria. Acuma avem in sfarsit un loc accesibil in care sa putem merge la sfarsit de saptamana sa schiem civilizat.
Hai ca pentru final am pastrat partea cea mai faina: vi-am facut la fiecare cate un slideshow cu prestatia de pe partii. Vizionare placuta:
Elena
Corina
Florin
Adi
Ilie
Postări
5 comentarii:
Salut :) Eu nu am mancat deloc plescavite in 4 zile..:P.. teleca inseamna de vita:).. Superb scris tot articolul :) Bv! .. Si sa stii ca ati avut noroc cu vremea, eu am prins vant si -12 grade:).. dar faza cu telescaunul fara "bubble" e naspa doar daca stai pe scaunul din exterior... :D :))) daca stai la mijloc e suportabil.. :D Si eu am fost anul asta prima oara si sezonul viitor clar mai dau o tura:).
Kopaonik are "duh".....ceea ce nu poate avea niciodata austria, iar romania e departe de orice realitate! ?....!in 14 zile de kopaonik, nu am mincat nivi o pleskavita! I seamna ca nu ai vizitat nici un restaurant din centrul Kopaonikului, sau vreun restaurant de pe partie, ca de exemplu cel de pe jumatatea nocturnei! Sa maninci mincare gatita, ce nu ai mincat de cand mama te-a facut! Noi mergem acum in martie, 21.03-25.03, de big snow fest,....cine mai vrea sa se anunte ca suntem sarbi din TM. ! Pe zlatici@yahoo.com
Si noi am fost deodata cu voi la Kopaonik (de fapt ne-am intors "bot in bot" :)).
Am rezolvat cu mancarea mai usor: era un supermarket in zona si ne-am gatit.
Mi s-au parut cam toate partiile usoare, inafara de cele 2 negre pline de gheata. Pacat, ar fi fost interesant si ceva mai tehnic.
poti sa imi dai un link cu cazarea, sau un nr. de telefon ?
buna, spuer articolul. dar am o singura intrebare, foarte importanta, zic eu: ce traseu ati urmat pana la kopaonik? de unde ati plecat, prin ce punct vamal ati parasit tara si apoi ce traseu ati urmat.
mi se pare ca este o informatie destul de importanta, ca si faptul ca la vama este necesar pasaportul sau se trece pe baza C.I-ului?
Trimiteți un comentariu