Social Icons

Liman : la cald

Data: 12.05.13
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Valea lui Liman
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Uneori merita sa faci o pauza. Sa stai si sa reflectezi un pic. A meritat. Azi sunt iarasi fericit.

Devenise anost. Un nonsens. Singurul subiect de discutie erau antrenamentele. Singura preocupare erau timpii, distantele, adversarii. O chestie searbada si lineara pe care ajunsesem sa o fac din obligatie si nu de placere.

Inca inainte sa apara Ana deja nu mai avea nici un sens. Ana a cristalizat insa schimbarea. Am inceput sa nu ma mai antrenez. Am renuntat la orice fel de program structurat. Au fost saptamani intregi in care n-am facut nici o activitate sportiva ca n-am avut chef.

La inceput e greu. E un teribil sentiment de vinovatie. Culpabilitatea te apasa: azi n-am facut nimic. Azi n-am alergat X km. Azi n-am pedalat. Te simti mic si inutil. Neputincios si frustrat.

Dar dupa aia se intampla ceva interesant. Incet, ascuns undeva, apare cheful. Vezi o etapa de ciclism la TV si iti aduci aminte ca de mult, inaintea obsesiei, iti placea sa faci aia. Sau uneori vrei sa mergi seara la stadion si sa alergi singur. Fara vreun motiv. Fara sa mai conteze ca n-ai alergat de nu stiu cand si ca a doua zi te doboara febra musculara. Doar fiindca ai chef.

De mult n-am mai avut antrenamente. Acuma cand plec de la lucru nu mai "trebuie" sa alerg. Sau sa fug sa cuceresc Bencecul. Uneori plecam din obisnuinta de la lucru, ajungeam la stadion si nu ma mai schimbam. Priveam in gol cum alearga oamenii dupa care plecam acasa.

Incepusem sa urasc alergatul. Si in continuare il urasc...

In schimb mi-a venit un chef nebun sa pedalez. Acuma abia astept sa se termine serviciul si sa ma urc pe bicicleta. Nu mai am trasee: uneori merg in dorul lelii, alteori pedalez pana imi explodeaza capul. Uneori plec sa fac 80km si ma intorc dupa 30. Si viceversa.

A venit concursul de la Oradea. Pentru pregatirea pe care o aveam in spate, am mers excelent. A urmat Thassos. Acolo a fost pur si simplu perfect.

Dupa cele doua concursuri a ramas acelasi chef de dat cu bicicleta. Aceeasi placere.

Azi a fost Liman. Din mai multe motive Liman a fost cireasa de pe tort.

Pentru Liman am decis sa incerc ceva complet nou: sa merg pentru prima data la o tura scurta. Sa vad cum e sa tragi. Prefer cursele lungi. Asta stiu, asta fac. Stiu sa imi dozez perfect efortul ca sa nu capotez.

Tot timpul mi-a fost frica de cursele scurte. Nu stiu sa sprintez, nu sunt in stare sa tin ritmul acela infernal.

Am zis sa incerc la cea de-a opta editie a deja consacratului concurs de la Liman.

Pentru mine a fost cea mai nebuna cursa la care am participat vreodata. Startul a fost pe sosea intr-o mare de concurenti. Merg in fata Elenei sa-i "deschid" drum. Dupa vreun km ma uit in spate sa vad daca Elena e OK.

Aici am tras ultima gura de oxigen.

...oare cand ti se face rau cu adevarat?

....bine ca nu mi-am luat heart rate-ul ca se dadea peste cap.

....cine a zis ca nu poti trai fara oxigen?!

....bai, pe asta nu l-am prins in viata mea in nici un concurs....

....chiar exista supradoza de cofeina? Si daca da, cum se manifesta?

...inima chiar nu poate face poc de la efort? Sau e un mit?

...pe asta n-o mai pot opri. Cica daca pedalez mai tare se duce ea unde trebuie. Sper ca-i asa.

...am auzit ca e fain traseul. Cine naiba a putut sa ridice capul din pedala?

...daca nu beau mor. Daca beau, pierd cateva secunde. Dilema. Dilema a tinut pana la finish. N-am baut. Secundele sunt importante in nebunia asta.

...nici pe asta nu l-am mai ajuns pana acuma la vreun concurs.

...decat sa vomit bunatate de coaste afumate mancate ieri mai bine tin dintii stransi. Si asa n-am mancat azi.

...Auzi? Unde erau puncte de control? Ca eu n-am vazut decat un culoar negru prin care pedalam...

...daca fac pana ma sinucid...nu acuma, te rog...

...cum mama ei de treaba poate asta sa urce asa? De ce nu gafaie? C.u.m. p.o.a.t.e. s.a. n.u. g.a.f.a.i.e?

...ei de ce pot sa bea? ii urasc! as vrea si eu sa iau apa din bidon. Dar se duc secundele...

...oare cat de tare poti sa pedalezi la vale? ca deja eu dau in gol.

Am tras 2.04 ore ca un dement. 2 ore in care nu am inghitit nici macar o singura gura sanatoasa de aer. A fost prima data cand am mers la 100% din potential. La final eram aproape K.O.

Am riscat destul de mult pe coborari. M-ar fi durut sa fac ca la toate celelalte concursuri: sa pierd pe coborare ce am castigat pe urcari. Asa ca a trebuit sa risc.

A fost pentru mine o nebunie. Nu am mai incercat niciodata sa merg cu inima in gat un concurs intreg. Si mi-a placut.

A fost un traseu fabulos, mai aproape de XC decat de maraton. Un traseu perfect, un traseu de MTB adevarat.

Am terminat pe locul 9. Am pierdut locul 8 pe ultima coborare - ultimii 500m. Inca nu am invatat sa gestionez finalurile de cursa. Am avut un start idiot, pe care daca as fi stiut sa-l "joc" as fi scapat de inghesuiala de la inceput.

Si mai presus de orice nu tin minte sa mai fi avut atat chef de dat in pedalele alea. E greu de explicat: savuram fiecare urcare in cap, fiecare coborare pe care bicicleta fugea de sub mine, fiecare picatura de transpiratie de la push bike.

Elena a ocupat locul 1. Oradea si Thassos se pare ca nu au fost niste coincidente fericite. Felicitari mami!

Ce urmeaza? Habar n-am. Sigur 3 Munti. Poate merg la IronMan - as vrea sa incerc sa-l fac fara pregatire. E un fel de gaselnita discutata odata cu Radu: cum ar fi sa te inscri la Iron Man fara sa te pregatesti deloc pentru concursul respectiv? Poate nu merg. Habar n-am ce o sa facem.

Doar ca am chef de pedalat...

Si acuma ma duc sa stau cu fetele mele. Noapte buna
.

Un comentariu:

felixstroescu spunea...

Traseul a fost asa cum trebuie sa fie un traseu de marathon. Ceilalti organizatori de maratoane din romania ar trebui sa se uite in ograda celor de la Liman Bike Race si sa implementeze in traseele lor, de cele mai multe ori plictisitaoare, elemente din cursa de aici.
Un traseu genial, o organizare excelnta, atmosfera foarte faina si nici o taxa de participare. Asta numesc eu organizatori pasionati si dedicati.