Social Icons

BBB - Bye Bye Bike

Data: 09.11.13
Participanti: Elena, Alex, Andrei, Vladimir, Alin
Locatie: Muntii Locvei si Almajului
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Doi ani am visat la tura aceasta. Doi ani. Anul trecut nu am putut sa o facem deoarece a aparut Ana. Anul acesta operatia Elenei era sa o amane din nou.

Dar pentru ca Dumnezeu il uraste pe Hrusca si nu vrea sa vina iarna si sa auda iarasi "lerul" - avem parte de vreme nesperat de buna week-end-ul acesta.

Planul este facut de la inceputul saptamanii - ne vom intoarce in Muntii Almajului. Vom calatori din nou in timp pe cea mai draga tura a mea de MTB.

Deja il stiti: vasnicul Vladimir a raspuns prezent la apelul saptamanal. Initial tebuia sa plecam din Barz, dar in ultimul moment am schimbat destinatia masinii pentru Sasca Montana - sunt mai putini kilometrii de facut cu masina. Si mai multi de pedalat...

 Herghelia de cai. Calul asta mi-a fost printre cei mai credinciosi. Dar e batran si nici jaraticul nu-i mai place. E vremea sa fie lasat in herghelie si alt ponei sa ii ia locul.

 Incalzirea ne-o facem pe Dealul lui Gheorghe. Chiar asa se cheama. Este drumul care urca din Sasca pana in Carbunari. O urcare foarte abrupta cel putin la inceput.

Drumul ne scoate dupa putini kilometrii in Stipanari si dupa aceea in Carbunari. Aici deja esti departe de lume. Poate doar in satele din Apuseni m-am mai simtit asa de departe de zgomotul orasului. Aici timpul e incremenit.

Din Carbunari plecam pe drumul care trece pe deasupra Cheilor Nerei si ne scoate tocmai in Sopotu Nou.

 Stancilova - un catun de doar cateva case cocotat in varful unui deal. Terenul de fotbal in panta si multe, multe amintiri frumoase de pe vremea cand  Hoinarii descopereau bicicleta si se aventurau prima data pe aici. Si stateau la asfintit pe marginea aceluiasi teren mancand mere.

 Sopotu Nou. Pauza de poza si de regrupare. Am fost un grup omogen si ne-am miscat destul de bine.

 Din Sopotu am schimbat putin planul, mai exact ruta pe care vom urca in Ravensca. Vom trece pe rand prin catunele de mai sus.

Discutie cu un mosulet intalnit in sat:
- Buna ziua! E bine spre Ravensca?
- Ravensca? Nu! Trebuie sa va intoarceti si sa mergeti prin Barz!
- Dar se poate si pe aici prin Rachita, nu ?
- Da se poate, dar e abrupt. Intoarceti-va mai bine.
- Nu ca am mai fost.
- Treaba voastra. E abrupt acolo si mie mi-ar fi frica pe-acolo
Pauza.
- Da'....si se uita indelung la bicicleta. Te asculta?
- Asculta daca stii sa-i comanzi!

 Unii cu bicicleta. Altii cu vaca. Unii cu papucii cu placute, altii cu opincile.

 Ceata lui Pitigoi. Drumul a fost mult imbunatatit fata de data trecuta. Largit si pietruit.

 Prima si singura mini turma de oi. In rest aici se poarta turmele de...porci. Au un fel de porci blanosi negri, care isi faceau veacul peste tot pe drum. Uneori i-am intalnit si pe coborari si paerau destul de nemultumiti ca au fost deranjati. Purceii arata ca niste catei  - mici si imblaniti.

Sa cunoastem personajele:
 Vladimir
 Elena
 Alin
 Andrei
 Uite de-aia ma spetesc sa car SLR-ul dupa mine. Acuma insa as fi stricat tura daca luam mamutul ala. Asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant ca realitatea era cu mult mai frumoasa decat e redata in poza.

 Liniste. Nu sunt inalti. De fapt abia daca se pot incadra la munti. Aici suntem aproape la 700m. Dar pentru mine e cea mai frumoasa zona.

 Elena a zis ca este o tura 100% ciclabila. Ceea ce este o raritate - in general avem parte de sesiuni indelungate de push bike sau chiar de carat. Dupa cum se vede, cu un pic de efort orice panta poate fi urcata.

 Ravencsa - inima tarii pemilor. Satul ascuns de lume - sau cel putin ascuns pana cand cehii l-au redescoperit.

 Majoritatea localnicilor (oricum putini la numar) vorbesc in general in ceheste. Te salut cu "Ahoi" si iti raspund destul de greu si cu un accent pronuntat.

Magazinul satesc este deschis doar dimineata si seara. Acuma am avut noroc ca au aparut niste turisti cehi si tanti a deschis pentru ei. Ne-am ospatat la preturi mai mici decat in Timisoara - caca-ma-s pe ea de societate de consum...

 Din Ravensca am coborat 18km interminabili pana la Dunare.  Graul a iesit deja - ai zice ca e primavara.

 A urmat o portiune scurta pe clisura Dunarii si dupa aceea am pornit catre Garnic - "capitala" pemilor.

 Tura nu e neaparat lunga -110km. Se poate face usor intr-o zi.

 Plimbare in parc.

 Garnic e un sat mare - sau mai bine zis a fost deoarece si el ca si restul satelor din zona este aproape depopulat. Un sat pus pe coasta unui deal unde cu siguranta nu era bine sa fii postas - ar fii trebuit sa urci de te plictiseai de la prima pana la ultima casa din sat.

 Aici ne-au venit idei - adevaru-i ca se pare ca mai exista un drum de legatura catre Carbunari pe langa clasica "autostrada" prin Moldovita. Ora este tarzie si ne-ar prinde bine o scurtatura.

 Scurtatura s-a transformat de fapt intr-o bucla de 5km si 40 de minute in jurul satului. Nu am putut sa urmarim drumul si la sfatul taietorilor de lemne ne-am intors catre ruta cunoscuta. O sa revenim la vara cand ziua e mai lunga.

Asfintitul ne-a prins in drum spre Moldovita. Dupa asfintit a urmat inserarea si urcarea spre Carbunari. Dupa care coborarea de pe Dealul lui Gheorghe. Fara frontala, ca eu sunt mai special. A fost interesant sa nimeresti curbele la lumina stelelor sau a frontalelor celorlati.

O tura superba. Tura. E de fapt ca un fel de pelerinaj pe care trebuie sa il faci in fiecare an. Cu aceeasi placere.

3 comentarii:

Alin spunea...

Am stat pana la 3 noaptea sa scriu pe blog, dar a meritat:
"... că voiam să văd cum naibii fac Hoinarii tura aia în 6 ore!!!
Şi-am văzut: Alex a pedalat ca disperatul (şi a avut vreme berechet de poze aşteptându-ne în puncte cheie), Elena a tras ca la concursuri - şi acum înţeleg de ce-i campioană la MTB, pe urcări o pierdeam repede din raza vizuală, Vladimir se-ntrecea cu Elena, iar eu cu Andrei alergam după ei cu limba de-un cot :)"

http://alinciula.blogspot.ro/2013/11/bitzicleala-anului-in-almaj.html

Cristian Ionescu spunea...

salutare! :) am dat peste blogul tau acum vreo 2 ani, cand, la un cu totul alt nivel, descopeream si eu bicicleta.. ti-am citit blogurile cu atat de mare interes, cautand trasee care sa ma duca si pe mine acolo unde ai fost tu si elena, care sa-mi ofere si mie senzatii cat de cat apropiate de cele ce le intuiam ca le aveati voi in locurile alea si cumva le si aveam doar citindu-ti povestile.. am ajuns "datorita" voua in satele de pemi, pe la globurau, transfagarasan - la ultima urcare unde v-am cautat din privir - aici am ajuns pana sus :) si poate inca vreo 2-3. va invidiez pentru ce aveti (pe cea mica - ana, unul pe celalat, muntele, trairile voastra la comun etc), va invidiez frumos. multumesc.

Bucuresti servicii spunea...

Plictisitor