Iar a dat masina peste mine. Dar acuma a fost diferit. Mergeam pe marginea drumului, langa bordura. Vis-a-vis de Sala Olimpia (acolo unde sunt statuile alea aurite cu barbati si femei despuiati care se incoarda - mare artist cel care a creat asa ceva).
Masina m-a lovit cu oglinda retrovizoare si dupa aia a mai dat si cu aripa.
Nu pot sa zic ca m-am obisnuit sa dea masina peste mine, dar nu il consider chiar un eveniment epocal.
Da peste mine, opreste, constatam pagubele, ne injuram reciproc si plecam mai departe. Civilizat si frumos.
Acuma insa, dupa ce ca a dat peste mine, a accelerat, a facut doua slalom-uri printre masini si a tasnit catre semafor.
Stofa de justitiar nu am. De erou nici atat. Si nici fizic. Dar acuma mi s-au stins lampile (alea care si asa palpaie).
Asa ca am luat-o pe urma masinii cat am putut de repede. A reusit sa treaca de primul semafor, dar a nimerit dupa aia in ambuteiaj.
Ajung in dreptul ei - la volan o femeie, in dreapta un tip. Ea tanara - privire fixa inainte, mainile incordate pe volan.
El mare de abia incapea in masina aia mica neagra- nu reusesc sa deosebesc marcile de masini asa ca pentru mine masinile au culori.
Bat civilizat in geam (a se citi ca am dat cu pumnii cat am putut). Se deschide geamul.
"N-ai vazut cand ai dat peste mine, nu?! Si de ce ai fugit?"
El raspunde:
"Baaaaaa fraiere.... Tu te-ai bagat. Dispari!"
Dupa aia s-a stins si ultimul bec. Putea sa fie in masina si Chuck Norris, si armata rusa condusa de insusi Putin. Nu ma mai interesa.
Am vazut rosu - si nu de la semafor.
" Ba pulica, taci din gura ca nu vorbesc cu tine. Vorbesc cu vaca de la volan. Data viitoare cand calci oameni ai macar bunul simt sa vezi ce e cu ei. Ai inteles?"
Femeia nu a schitat nici un gest: aceeasi privire fixa indreptata inainte, mainile in continuare in aceeasi pozitie pe volan. Acuma ma gandesc ca ala poate isi pusese papusa gonflabila sa conduca.
El a ramas tamp cu gura cascata uitandu-se la mine.
Dupa care a inchis geamul de la portiera.
Am plecat civilizat (amintindu-i tot arborele genealogic). Dupa podul Michelangelo trafic mai putin. Masina ma ajunge iara din urma. Din mers deschide usa (nu geamul, usa) si se aude:
"Ba fraiere!!! Cu cine vorbesti tu asa, ma? Te sparg ma!!!"
Dar dupa pod e din nou ambuteiaj....
Asa ca m-am dus din nou civilizat la masina (sarind peste viitorul rond de flori) si i-am facu semn sa deschida geamul. N-a vrut.
"Uite boule, am numarul de la masina si sun acuma la Politie. Le spun ca ai dat peste mine si ai fugit. Ce zici de asta? "
Asta se pregateste sa deschida usa. Si de data asta pare destul de nervos.
Intre timp desi nu vorbeam mult mai tare decat un supersonic care se pregateste sa decoleze, s-a mai dat jos un sofer din masina din spate.
Ceafa groasa il vede in oglinda retrovizoare, se razgandeste si inchide usa. Dupa care masina pleaca.
Apropo, masina e BH 08 NZU.
O zi normala. Adevaru-i ca a mers bine antrenamentul de bicicleta dupa aia...
Revenind la treburi mai pasnice - dupa ce am venit de la ski din Austria week-end-urile noastre s-au scurs cam dupa acelasi tipar.
O zi cu Ana la ski, alta zi eu cu Elena la bicicleta. Daca la inceputul iernii nu aveam in plan sa o putem pe Ana pe ski-uri acuma are echipament aproape complet si se bucura la culme cand aude de ski. Meritul e in cea mai amre masura a Elenei care a stat cu ea si a invatat-o.
Asa am ajuns cu prietenii pe la Valiug si Muntele Mic. Au fost zile foarte frumoase.
Cat despre bicicleta nu ar fi multe de spus. O sa vedem peste 2 luni cand incepe sezonul daca ceea ce pregatesc acuma va da roade.
Tot in perioada asta s-a nascut si ideea organizarii unui concurs de MTB. Ideea e foarte veche. Apare recurent si la fel de recurent renunt la ea.
De data asta o sa o punem insa in practica. Zic "punem" deoarece in spatele fiecarei idei "ilustre" care imi vine, este Elena care ma readuce cu picioarele pe pamant si inapoi in realitate.
Concursul o sa fie ceva deosebit. Dar nu din motivele pe care le-ati banui. Nu pentru ca il organizam noi, nu pentru ca e "cool" sa nu fii mainstream. Nu pentru ca e la moda sa sochezi. Nu pentru ca vrem sa facem altfel decat altii.
Motivul e mult mai simplu: pur si simplu din lene. Si din lipsa de timp.
N-am de gand sa fug dupa sponsori. Nu am timp si nici chef de asa ceva. Nu vreau sa explic de ce fac ceea ce fac. Nu imi place sa ma milogesc. Nu imi place sa mananc cacat sau sa dau limbi in cur ca sa obtin ceva. Nu am chef sa mi se spuna ce sa fac daca vreau sponsorizare.
Si stiu ca un concurs se poate organiza linistit si fara sponsori. Depinde ce vrei si cui te adresezi. Si mai ales de cati prieteni ai. Iar la capitolul acesta sper ca inca stau destul de bine.
Apropo, o prima serie de detalii despre acest concurs gasiti aici:
https://www.facebook.com/events/779850358759103/779865588757580/
Nu le mai repet si pe blog. Aici o sa va tin la curent cu evolutia organizarii si cu aventurile inerente.
Niciuna din ideile prezentate acolo nu este noua sau originala. Sunt idei preluate de la alti "razvratiti": Clinciu Lucian, Ion Trandafir, Felix Stroescu, Tibi Bereckzi si altii.
Carol Varga a dat numele evenimentului, Horatiu Campian i-a ales motto-ul, Catalin Gavrila ne va ajuta la trasee.
Sunt cativa dintre prieteni. Si asta vreau cu acest concurs. Sa strang prietenii alaturi si "sa ne batem" pe niste trasee deosebite.
Daca am invatat ceva in corporatie e un lucru : nu te obosi sa reinventezi roata, au facut-o altii deja. Important e sa iei ce e mai bun (sau ce crezi tu ca e mai bun) de la inaintasi.
Ne auzim mai incolo ca ma duc sa mananc acuma.
Masina m-a lovit cu oglinda retrovizoare si dupa aia a mai dat si cu aripa.
Nu pot sa zic ca m-am obisnuit sa dea masina peste mine, dar nu il consider chiar un eveniment epocal.
Da peste mine, opreste, constatam pagubele, ne injuram reciproc si plecam mai departe. Civilizat si frumos.
Acuma insa, dupa ce ca a dat peste mine, a accelerat, a facut doua slalom-uri printre masini si a tasnit catre semafor.
Stofa de justitiar nu am. De erou nici atat. Si nici fizic. Dar acuma mi s-au stins lampile (alea care si asa palpaie).
Asa ca am luat-o pe urma masinii cat am putut de repede. A reusit sa treaca de primul semafor, dar a nimerit dupa aia in ambuteiaj.
Ajung in dreptul ei - la volan o femeie, in dreapta un tip. Ea tanara - privire fixa inainte, mainile incordate pe volan.
El mare de abia incapea in masina aia mica neagra- nu reusesc sa deosebesc marcile de masini asa ca pentru mine masinile au culori.
Bat civilizat in geam (a se citi ca am dat cu pumnii cat am putut). Se deschide geamul.
"N-ai vazut cand ai dat peste mine, nu?! Si de ce ai fugit?"
El raspunde:
"Baaaaaa fraiere.... Tu te-ai bagat. Dispari!"
Dupa aia s-a stins si ultimul bec. Putea sa fie in masina si Chuck Norris, si armata rusa condusa de insusi Putin. Nu ma mai interesa.
Am vazut rosu - si nu de la semafor.
" Ba pulica, taci din gura ca nu vorbesc cu tine. Vorbesc cu vaca de la volan. Data viitoare cand calci oameni ai macar bunul simt sa vezi ce e cu ei. Ai inteles?"
Femeia nu a schitat nici un gest: aceeasi privire fixa indreptata inainte, mainile in continuare in aceeasi pozitie pe volan. Acuma ma gandesc ca ala poate isi pusese papusa gonflabila sa conduca.
El a ramas tamp cu gura cascata uitandu-se la mine.
Dupa care a inchis geamul de la portiera.
Am plecat civilizat (amintindu-i tot arborele genealogic). Dupa podul Michelangelo trafic mai putin. Masina ma ajunge iara din urma. Din mers deschide usa (nu geamul, usa) si se aude:
"Ba fraiere!!! Cu cine vorbesti tu asa, ma? Te sparg ma!!!"
Dar dupa pod e din nou ambuteiaj....
Asa ca m-am dus din nou civilizat la masina (sarind peste viitorul rond de flori) si i-am facu semn sa deschida geamul. N-a vrut.
"Uite boule, am numarul de la masina si sun acuma la Politie. Le spun ca ai dat peste mine si ai fugit. Ce zici de asta? "
Asta se pregateste sa deschida usa. Si de data asta pare destul de nervos.
Intre timp desi nu vorbeam mult mai tare decat un supersonic care se pregateste sa decoleze, s-a mai dat jos un sofer din masina din spate.
Ceafa groasa il vede in oglinda retrovizoare, se razgandeste si inchide usa. Dupa care masina pleaca.
Apropo, masina e BH 08 NZU.
O zi normala. Adevaru-i ca a mers bine antrenamentul de bicicleta dupa aia...
Revenind la treburi mai pasnice - dupa ce am venit de la ski din Austria week-end-urile noastre s-au scurs cam dupa acelasi tipar.
O zi cu Ana la ski, alta zi eu cu Elena la bicicleta. Daca la inceputul iernii nu aveam in plan sa o putem pe Ana pe ski-uri acuma are echipament aproape complet si se bucura la culme cand aude de ski. Meritul e in cea mai amre masura a Elenei care a stat cu ea si a invatat-o.
Asa am ajuns cu prietenii pe la Valiug si Muntele Mic. Au fost zile foarte frumoase.
Cat despre bicicleta nu ar fi multe de spus. O sa vedem peste 2 luni cand incepe sezonul daca ceea ce pregatesc acuma va da roade.
Tot in perioada asta s-a nascut si ideea organizarii unui concurs de MTB. Ideea e foarte veche. Apare recurent si la fel de recurent renunt la ea.
De data asta o sa o punem insa in practica. Zic "punem" deoarece in spatele fiecarei idei "ilustre" care imi vine, este Elena care ma readuce cu picioarele pe pamant si inapoi in realitate.
Concursul o sa fie ceva deosebit. Dar nu din motivele pe care le-ati banui. Nu pentru ca il organizam noi, nu pentru ca e "cool" sa nu fii mainstream. Nu pentru ca e la moda sa sochezi. Nu pentru ca vrem sa facem altfel decat altii.
Motivul e mult mai simplu: pur si simplu din lene. Si din lipsa de timp.
N-am de gand sa fug dupa sponsori. Nu am timp si nici chef de asa ceva. Nu vreau sa explic de ce fac ceea ce fac. Nu imi place sa ma milogesc. Nu imi place sa mananc cacat sau sa dau limbi in cur ca sa obtin ceva. Nu am chef sa mi se spuna ce sa fac daca vreau sponsorizare.
Si stiu ca un concurs se poate organiza linistit si fara sponsori. Depinde ce vrei si cui te adresezi. Si mai ales de cati prieteni ai. Iar la capitolul acesta sper ca inca stau destul de bine.
Apropo, o prima serie de detalii despre acest concurs gasiti aici:
https://www.facebook.com/events/779850358759103/779865588757580/
Nu le mai repet si pe blog. Aici o sa va tin la curent cu evolutia organizarii si cu aventurile inerente.
Niciuna din ideile prezentate acolo nu este noua sau originala. Sunt idei preluate de la alti "razvratiti": Clinciu Lucian, Ion Trandafir, Felix Stroescu, Tibi Bereckzi si altii.
Carol Varga a dat numele evenimentului, Horatiu Campian i-a ales motto-ul, Catalin Gavrila ne va ajuta la trasee.
Sunt cativa dintre prieteni. Si asta vreau cu acest concurs. Sa strang prietenii alaturi si "sa ne batem" pe niste trasee deosebite.
Daca am invatat ceva in corporatie e un lucru : nu te obosi sa reinventezi roata, au facut-o altii deja. Important e sa iei ce e mai bun (sau ce crezi tu ca e mai bun) de la inaintasi.
Ne auzim mai incolo ca ma duc sa mananc acuma.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu