Social Icons

Scurt

Data: 04.04.15
Participanti: Elena, Alex, Bobi
Locatie: Sat Batran
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii

Incercarea numarul 2 pe traseul 7Hills. A fost muuuuuuult mai bine. Week-end-ul trecut nici macar n-am mai plecat de acasa din cauza vremii. De fapt am plecat, dar la o tura de cursiera. Si de fapt n-am ajuns nici acolo ca o bicicleta a binevoit sa plece de pe masina si sa intre prin luneta.

Revenind la sambata aceasta: vremea se anunta la fel de "buna". Lapovita si ninsori.

Am inceput sa completez formularul de imigrare in Noua Zeelanda la inceput la misto. Puncte avem oricum cu galeata. Pe masura ce trece timpul si stau in rahatul asta de cenusiu deprimant si inghetat, tot mai multe campuri din formularul ala online incep sa fie completate. Cum mai prind o zi "faina" ca asta, cum mai completez niste date pe-acolo. Acuma sunt la faza la care trebuie sa iau IELTS-ul...

Uite, in Wellington si Auckland n-a nins timp de 80 de ani. Media anuala e 16 grade. Daca vrei zapada, mergi frumos sus la munte. E destula. Ia sa mai completam un camp din formularul ala...

Bobi zice ca vine cu noi in tura. Tot timpul am intuit latura masochista a omului. N-a venit cu noi cand erau conditii aproape normale: noroi, un pic de frig si putina zapada. Vrea sa vina acuma. Ciudat om...

Cu o masina reparata plecam la drum dis de dimineata. In Caransebes e clar ca am gresit complet echipamentul. Era o zi perfecta de ski.

Punctul de plecare in tura e Sat Batran. Care ar trebui sa fie si tabara de baza la 2BE. Desi in conditiile astea de prospectare ma indoiesc ca anul asta o sa fie vreun 2BE.

Nu de alta dar in iunie disparem undeva unde media temperaturilor nocturne sa fie peste 20 de grade. Da, ma obsedeaza deja vremea asta de cacact. Asa ca in iunie plecam pentru o luna undeva unde e cald. Acuma e sigur.

Sat Batran e un sat frumos. Nu pot sa zic cu ce difera de celelalte o suta de mii de sate de munte prin care am trecut, dar arata deosebit in lumina diminetii. Si imbracat complet in zapada...

Am parcat masina fix la inceputul buclei. Sunt foarte mandru de faptul ca dupa ani de chin acuma eu si GPS-ul am ajuns un organism simbiotic.

Incepem prin a repara 2 pene, a regla bicicletele si a ne pregati de drum. Am parcat la baza unui deal care pare sa fie o exploatare activa.

Inghetati bine ne urcam pe biciclete si ii dam la deal entuziasti. Estimez ca am mers 300m linear. Poate nici atat. Dupa care nu am mai putut urni bicicletele din cauza noroiului.

Aici am reusit sa stabilim un record absolut relativ la incararea unei biciclete cu noroi. Si asta e ceva dupa 10 ani de MTB... Renumitul concurs de la Medias e pistol cu apa.

Elena ajunsese in starea ca nu mai putea nici cobora pe langa bicicleta si o tragea cumva dupa ea. Chestie grea si asta avand in vedere ca bicicleta cantarea acuma vreo 60kg.

Cumva cu greu am refacut cei 300m inapoi la masina. Bicicletele aratau groaznic. Era imposibil sa mai mergi pe ele la propriu. Asa ca urmatoarele 45 de minute am trecut la spalat in paraul de langa drum. Cu mainile si picioarele in apa rece in tapsanul cu zapada.

Nota: NU fa ture pe la baza dealurilor de unde localnicii iau lut pentru caramizi. Asta asa ca reminder...

Dupa peste o ora jumatate de cand am parcat, plecam iarasi de la masina. Uzi si plini de noroi.

O luam pe ceva drum forestier care iese din sat. E clar ca nu avem cum sa facem tura pe vremea asta. Macar sa mai dam niste pedale.

Dupa nici 2km de inaintat pe vale ajungem pe un start continuu de zapada. Suntem la 656m altitudine si zapada e de un deget grosime.

Una peste alta, pedalatul prin zapada n-a fost chiar asa de groaznic. Am reusit sa curatam bicicletele si a fost un bun antrenament pentru echilibru si pedalat la deal. Am mai inaintat asa inca vreo 3km pana cand zapada a devenit prea mare.

Intre timp picioarele ne-au inghetat bocna. Nu e o idee buna sa mergi cu papuci de bicicleta cu gauri pentru placute prin zapada afanata. Nu de alta, dar ingheti.

Am luat-o la vale - ocazie cu care am resuit sa umplem din nou bicicletele cu noroi. Elena a mai facut si o pana ca sa fie meniul complet si a terminat tura alergand pe langa bicicleta.

Am facut si un filmulet:


Dupa care am condus inapoi si am dus bicicletele la cosmetica.

Ziua a avut si o parte buna - pranzul cu Ana si Elena la restaurantul coreean.

A, da! Si nu am mai stricat nimic la bicicleta! Ureche noua, lant refacut, schimbator spate refurbished (multam fain Mircea). A mers bine. Cei 11km...

Duminica am dat o tura de Bencec facuta la nervi. A fost singura tura de cursiera dupa care a trebuit sa dorm ca sa imi revin.

Incet-incet se apropie primul concurs. Cei 3000km de antrenament o sa fie gata pana atunci (vreo 4500km daca pun si drumul pana la lucru, dar ala e cam irelevant). Am pedalat la greu ultimele luni cu un singur scop: sa reduc cat mai mult diferenta fata de Greuceni.

Vom vedea la Oradea - Cluj - Thassos daca am reusit.

Pana atunci ne mai uitam pe geam, mai completam un camp din formularul ala. Cine stie, poate chiar ar trebui sa plecam de aici...

2 comentarii:

Bogdan Emil Bunica spunea...

Plecand de la deja clasicul "Du-te Dica, du-te!" al comentatorului meciului Staua - Dinamo Kiev, iti spun si eu: Du-te, Suca, du-te! :-)
Dica s-a dus la Catania. Nu a mai auzit nimeni de el mai apoi. E un jucator de mana a 3-a. :p

bitza spunea...

Aha, deci asta era. Intr-adevar pareai cam turbat duminica prin padurea de la Pischia cu vant din fata.