Ziua 19 - Aiguille de Midi

Data: august 2015
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie: Franta
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Ptiu! M-au pus astia la munca asa ca am ramas in urma cu blog-urile.

Dar sa revenim. Vremea perfecta se mentine. Cum am cam epuizat potentialul de trekking din zona, planul initial era sa cumpar un multi-super-giga pass si sa ma dau cu toate telecabinele din zona.

Elena a zis "pass" la asa ceva si a zis ca ea merge sa se dea cu MTB-ul.

Eu tin totusi sa o duc pe Ana cat mai sus pe Muntele Singuratic.

Asa ca rezumanad, planul pe azi e asa: Ana merge cu MTB-ul si eu cu Ana ne vom urca la Aiguille de Midi.

Astea sunt poze din jumatatea de zi a Elenei. Zice ca a gasit niste drumuri foarte faine de dat cu MTB-ul.

Cum ziceam si alta data, valea cu Chamonix e saraca in trasee de MTB si alea putine care sunt sunt concentrate in fundul vaii la granita cu Elvetia.

Roza traseelor.

Panoramic view.

Asta e traseul amenajat de la Le Tour. Am fost pe aici acuma cateva zile cu Ana la picior. Elena a zis ca traseul ala n-avea absolut nimic deosebit. Cu siguranta nu merita sa platesti biletul la telecabina ca sa te dai pe el.

Asta da rock garden...

Si acuma sa trecem la jumatatea de zi a Anei si a mea. N-am de gand sa platesc biletul de telecabina. Sau ma rog, cel putin nu integral. Urcarea cu telecabina e "rupta" in 2: prima jumatate pana la Plan D'Aiguille poate fi parcursa pe picior. Asa ca pot salva aproape jumatate de bilet.

Am de gand sa urc intr-un ritm mai alert. De mult timp nu m-am mai dat decat cu bicicleta si mi-e dor de urcare.

Nu stiu daca Ana a fost de acord cu planul initial, dar clar pe parcurs a aderat la el. Asa ca ma incuraja din spate.

Traseul "clasic" de urcare pe Mont Blanc se vede la orizont. De fapt acuma ca stau si ma gandesc planul initial a fost altul:

Am zis ca ma duc sa vad care e limita de altitudine pe care o pot atinge in papucii de alergare, plecand din Chamonix. Si sunt aproape convins ca as fi atins cel putin Gouter. Dar asta nu o sa o aflam niciodata. Cu doua zile inainte , atunci cand pe noi ne turna, acolo sus s-a pus un metru de zapada proaspata. Asa ca a trebuit sa renunt la acea idee nastrusnica.

Poza din telecabina. A doua jumatate - de la Plan D'Aiguille pana sus la Aiguille de Midi e "cam greu" de facut la picior. Mi-amintesc ca acuma 10 ani cei de la Maison de Montagne din Chamonix s-au chinuit ceva sa-mi explice ca nu e chiar usor sa cateri pe aici...

Glacier de Bossons - pe undeva pe langa el a fost ruta pe care s-a urcat prima data varful Mont Blanc.

Gata  -am ajuns la 3800 si ceva de metri. Fiindca statia de sus e intinsa destul de mult pe verticala. Aici e o inghesuiala infernala - primesti o cartela pe care scrie ora minima la care poti pleca de acolo. Asa ca vrei nu vre,i esti consemnat in varf minim 2 ore.

Aici se vede bine ruta  celor 3 Mont Blanc: Tacul, Maudit, Mont Blanc. Pe aici am incercat prima oara cu Elena. Si am esuat. Povestea aia merita un blog candva.

Tot aici am ajuns dupa ce am esuat pe partea italiana. Si am "cucerit".

Tot aici pozele au devenit alb-negru. Nu ca m-ar fi lovit brusc fiorul artistic. Card-ul de la aparat s-a futut. Mi-a luat ceva timp si niste nervi acasa ca sa recuperez pozele de pe el. Dar ce am recuperat aratau...cel putin ciudat. Asa ca a trebuit sa le fac alb-negru.

Glacier du Geant. Acolo am dormit destule nopti... Acolo de fapt nu ai voie sa pui cortul. Doar sa faci bivuac. Si cum nimeni nu a reusit sa ne dumireasca care e diferenta intre cort si bivuac, am pus cortul linistiti acolo...

Aveam o lopata cumparata de la un targ de anticariat din Aosta, un cort de 3 persoane de mers la picnic cu el. Si o multime de vise. Si tigari. Cam pe aici m-a lovit raul de altitudine, Elena a mai apucat sa mearga sa cumpere niste apa. Apa pe care a dat 5 euro. Era sa mi se faca rau, a doua oara. Banii aia erau o mini avere pentru noi.

Faine vremuri...Si uite, totusi am supravietuit. Cam la limita, dar am supravietuit.

La fel de curvari ca si atunci :).

V-am zis ca a nins acuma 2 zile. De doua zile e o vreme perfecta. Ideala. Ireala. Dar nu se vede nici o urma catre varf. Am aflat ca intr-adevar nimeni nu urcase spre Mont Blanc.

Ca nimeni nu vrea sa fie "fraierul" care sparge urme...Si cand ma refer la nimeni ii am in vizor in special pe ghizi, specie de oameni pentru care am dezvoltat de-a lungul anilor ...hai sa zicem ca acuma am ajuns la stadiul de indiferenta totala.

Lipsa de consideratie pentru ei aveam sa o dezvolt fix aici acuma vreo 10 ani. Mai exact sus, la baza coborarii de pe Maudit, cand nici unul nu a vrut sa ne ajute si ne-au lasat acolo. Nu exista nici o justificare pentru gestul acela. Una era daca ne ajutau si dupa aia ne cereau 1000 euro pentru asta. Alta e sa-ti bagi palma in cur si sa ne lasi acolo de izbeliste.

Muntele singuratic tati!!!!!!!!!!!!!

Ana la 3845m. Da, parametrii sunt importanti pentru mine. Cifrele, kilometrii, datele. "Fericirea" noastra se impleteste indisolubil de cifrele astea exacte.

Cele mai frumoase ture pe care le-am facut, le-am facut pentru ca in spate am avut sute de alte ture ghidate doar dupa parametrii. Asa ca parametrii sunt buni.

...Ce nu inteleg e cum naiba de a reusit poza asta sa fie cumva in "oglinda"...

Faina poza. Turloiul ala de langa Aiguille de Midi (mi-e lene sa ii caut acuma numele) e ciuruit de pitoane si o multime de trasee de catarare il strabat.

Ca o adevarata armata de cartite, oamenii au sapat in roca dura a pintenului de piatra. Au creat un adevarat labirint de tunele si de terase. Si acuma "domeniul" de la Aiguille de Midi se extindea cu inca o terasa.

Dupa cele 2 ore petrecute sus, am revenit la Plan D'Aiguille. De aici urma sa coboram pe picioare pana la cort.

Invatam. Sa stim cand vom reveni in zona.

De aici am pus-o si pe Ana la treaba. Ieri am facut o tura foarte faina in Retezat. Ana a ajunsa sa mearga bine. Mi-e greu deja sa imi amintesc cum era acuma cateva luni. Ieri cobora pe unde la multi adulti le-ar fi tatait curul sa coboare. Dar tin minte ca acuma doar 4 luni a trebuit sa o conving sa mearga pe poteca aia relativ dreapta.

Pe de alta parte daca nu ar fi existat momentele acelea, nu ar fi existat nici ziua de ieri...

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.

Heidi, fata muntilor.

Seara am fost sa asistam la finish-ul uneia din cursele de la UTMB. Cred ca era vorba de CCC. Va povesteam ca ne-am nimerit total intamplator in zona exact in perioada UTMB-ului - adica a celui mai important eveniment de trail running din lume.

Tot Chamonix-ul respira alergare montana. Peste tot erau oameni in colanti alergand. E interesant cum se schimba omul. Acuma cativa ani alergam de nebun. Acuma nu mai alerg. Eram mai fericit atunci? Sau acuma?

E ceva ce a observat Elena: eu sunt "fericit" cam tot timpul. Am asa o impresie buna despre mine si despre ceea ce fac incat nu am o esalonare a fericirii de genul: eram mai fericit atunci decat acum. Cam tot timpul imi place ce fac in momentul respectiv si am destul de putine introspectii si esalonari ale fericirii. Probabil e si motivul pentru care trecutul pentru mine e doar trecut si ma intereseaza doar prezentul si viitorul...

Oricum, alergatul alora la UTMB m-a lasat destul de rece si nu a reusit sa atinga vreo coarda sensibila. Mi-a placut ca pun pasiune in ceea ce fac, i-am aplaudat si apreciat, dar nu am mai putut intelege de ce s-ar chinui cineva asa...

Asa ca acuma pedalez...