Data: 08.09.07
Participanti: multi
Locatie: Resita
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/AlubelCupResita
Asta e povestea concursului. Si cand o sa ne fie lene si lehamite sa facem ceva, o sa ne uitam la pozele in care fetele ridica cupa sus, dupa ce s-au namolit si au inghetat. Si atunci n-o sa ne mai fie lene. Si o sa-i dam inainte....Spre alte concursuri !
Odata ce prinzi gustul concursurilor....s-a terminat. Asa ca atunci cand am aflat de concursul de mountain bike de la Resita, n-am stat pe ganduri de loc.
Vineri seara am plecat din Timisoara impreuna cu Isvan. Dorel plecase ceva mai din timp. Cu el e si Carmen - si pe ea a prins-o microbulo concursurilor. Pe la 22.00 seara ajungem in Resita. Ema se ocupase deja de cazare la un internat asa ca urcam bicicletele in camera si ne punem la taclale.
Ema a mai venit cu un prieten din Lugoj- "Pantani". Mai sunt cu noi si Adi si Cristi. Mancam, reglam biciclete, stabilim strategii, unii beau si niste beri si se face tarziu.
Ne trezim la 8,00 dimineata. Toti au emotii. Cand nu o sa mai avem emotii inainte de concurs, ori concursul e de cacao, ori suntem siguri ca il castigam. Ne punem toti pe mancat si pe echipat. Fiercare cauta strategia potrivita de echipare. Afara vremea e superba: asa cum ne place noua: burniteaza si sunt 9.00C. Ideal ! Dorel ne prezinta toata garderoba ciclista, Elena sta bosumflata de somn, Isvan nu zice nimic, eu vorbesc mult. E interesantr cum reactioneaza fiecare inainte de concurs.
Intr-un final ne echipam si pornim pe biciclete sa ne insriem la concurs. Pentru Isvan Dorel si mine era clar: maratonul de 80km -> proba cea mai lunga. MAcar sa vedem ce putem. Asa ca ne inscriem, primim numarul de concurs (din anumite motive eu aleg 313) si ne punem pe asteptat. Fetele mai asteapta sa vada cine unde se inscrie.
Apare o gagica. Cum o vad - clar, asta castiga. LA un moment dat ajungi "sa-i mirosi". Plus ca are tricoul cu Romania. Astia sunt cei mai periculosi. Stim noi: tricouri din alea colorate gasesti peste tot, dar din alea spalacite cu Romania - din astea au numai aia adevarati...
Intre timp ne intalnim cu John si Luca de la Soimii Arancai. Si ei or sa fie tot la 80km. Vin si Simu, Nae si Oana. Incet incet incep sa se stranga oamenii. Tot felul de biciclete care de care mai dotate tehnic. Timpul trece. Sa inceapa odata. Ma duc cu Isvan sa cumpar baterii pentru MP3 si sa iau niste apa. Intre timp Elena se hotaraste sa ia Mammut-ul sasa ca dam o tura la masina, ne echipam si inapoi in centru.
Elena si Carmen s-au inscris la cursa "Race -50km".
Ultimele 5 minute. Ne incolonam la linia de start. Le urez multa bafta la "a mei". Ma gandesc ce strategie sa adopt. Aici n-o sa fie probabil ca la Carpathian. Nu ma pot baza ca merg incet si constant si cei din fata cedeaza. Asa am impresia ca aici trebuie sa tragi de la inceput...
Se da startul. Peste 100 de ciclisti pornesc de la start la cela 3 proobe "Hobby -15km", "Race - 50km si "Maraton-80km"". Intram pe bulevard. Ma ajung din urma si Elena si Carmen. Elena imi striga ca i-a venit cheful de concurs. Incerc sa ma tin dupa gagica cu Romania, dar nu reusesc nici pe plat.
Brusc drumul coteste la stanga pe o straduta si catara pe o panta imposibila. Se vedea frumos de l;a baza strazii cum o marede furnici colorate se trudeau la deal. Unii se indarjeau sa mearga pe ele, altii lae impingeau. Nici macar nu mia-m pus problema sa merg pe ea. Jos si da-i si impinge. Si s-a vazut antrenamentul de la munte. Depasesc peste 3 sferturi de pluton, daca nu mai mult pe o portiune de 30 metri de impins bicicleta.
Era la 5 minute de la start. Din punctul asta pana la sfarsit am mai depasit un concurent la categoria mea. Doar atat. Si nimeni din spate nu m-a ajuns. Asa ca intr-un fel pe straduta aceea neasfaltata imediat dupa start s-a stabilit clasamentul pentru mine.
Impinsul bicicletei m-a incalzit. Urmeaza o portiune de drum pe iarba unde alternez pedalatul cu impinsul. Ma uiot pe graficul de altitudine si vad ca sunt aproape de primul varf. Intr teimp il ajung pe "315" - asa o sa-l numim in continuare. Un "nene" mai bimne facut cu care aveam sa merg aproape tot concursul.
Si in sfarsit incepe: un singur lucru lipsea: PLOAIA! Asa da! Fira-a a naibii... Bun. Luam geaca pe noi si ii dam mai departe. La cata ploaia am mancat anul asta, ce mai conteza una.
Primul punct de alimentare. Nu ma opresc. Incepe coborarea. Au trecut 10km. In padure: noroi, piere si frunze umede. Si noi cu viteza. Ca doar e concurs. E destul de palpitant. Ajungem intr-un sat, dupa aceea trecem pe asfalt. Aici vreo 5km alterneaza urcusuri cu coborasuri.
Unu portrocaliu in fata mea. Trec de el.
"Nenea! Nu aveti o ciocolata? "
...Can l-am auzit pe ala micu cu "nenea"... Ma opresc ii dau o ciocolata si pornesc. E clar ala nu mai termina. E la 50km.
Recunosc drumul spre Carsova. Traseul o coteste brusc la stanga si ajungem in Iabalcea. Aici ma opresc cuminte si miau cu mine banane, beau apasi continui. Alternez cu 315: cand el e primul, can eu. Urmeaza a doua urcare. Deja suntem uzi leoarca. Urcarea asta e un pic mai aspra. Dupa 30km d ela start suntem pe al doilea varf. O iau la vale cu "315". Nu coboram mult si din nou se urca. De data asta suficient de abrupt ca sa fie nevoie sa impingem bicicleta. In sfarsit in varf.
Pe coborare:
"Nenea ! Va dati va rog, ca eu termin imediat si ma grabesc"
Ce sa fac...l-am lasat pe ala micu' (15 ani) sa se duca. Avea sa fie pe podium :))))
Pe coborare dau de un concurent : Isvan! facuse pana. ma rog facuse 3 pene si acuma le petecea. Nu-i e buna camera mea, ramane sa peteceasca si eu ii dau la vale.
Din nou pe asfalt. La intrarea in Resita, maratonul o coteste la stanga pentru a mai face o bulca de 30km.
Si incepe din nou urcarea.
Mi s-a inchis MP3-ul. Therion, Moonspell, Theathre of tragedy, System of a down si lista e lunga.... E super OK sa mergi pe muzica. Mai ales pe asa ceva . Dar acum e bine venita linistea. Derstul d enasol sa mai mergi odata pe unde ai mai fost deja...MA intersectez cu 315 si Isvan. Opresc la toate puncetle d ealimentare. Sunt cuminte. Mananc si beau lichide.
In timpul concursului: 4 banane, 2 Red Bull, o tableta glucoza, 2 Smash-uri, 2 Lion, 2 sticle apa plata si o sticla de Cappy (asta a fost infecta...).
Pe ultima urcare il pierd pe 315. Impingera bicicleta pe plat, cu tigara in mana, cantand. E obosit....
Raman cu Isvan.
De la glucoza imi cresc aripi. Stau aproape tot timpul in sa si ajung in varful ultimei penti. De aici -> la vale. Intre timp a inceput sa toarne. Asa ca avem parte de un final ud, noroios si periculos.
Intram in RFesita. Sunt la 200m in spatele lui Isvan. Inca cateva curbe si ........linia de sosire. Aplauze si o trec!
Acolo e Elena deja care face poze. Vin sa ne felicite toti. E emotionant. Luca, John, Adina, Liviu...toti vin sa vorbeasca cu noi.
Elena si Carmen -> locul 2 la fete! Au trecut simultan linia de sosire. Superb. Suntem murdari cum n-am fost niciodat, dar fericiti. A fost un concurs superb.
Cu o organizare de nota 10+ la absolut toate capitolele. Pur si simpul perfecta.
Vina astia sa faca poze cu noi ca si cu maimuta pe plaja. Dupa aceaa cand ne-am vazut cum aratam am inteles de ce....Ne schimbam, spalam bicicletele si euforia continua. E excelent. Senzatia la final este de nedescris. Ne pregatim de premiera.
Pe locul 1 la fete la 50 e o fata care a plecat deja, dar care nu a trecut prin toate punctle de control.
Asa ca:
Elena si Carmen s-au clasat pe locul 1 la cupa Alubel Resita 2007 la proba "Race 50km" fete.
Nu as fi fost mai emotionat nici daca terminam eu pe locul 1. BRAVO FETELE !!!!!!!!!!!!!!!!! Nici ele n-au fost scutite de evenimente: Elena a avut o pana, Carmen a zburat in cap.... Momentul cand urca pe podium, si ridica trofeul....Pentru asta merita sa inghiti tot namolu ldin lume, sa ingheti pana in varful degetelor si sa pedalezi pana la epuizare. Facem poze. Multe poze. Povestim in continuare.
Dorel....el chiar a avut ghinion. Primul concurs a lui. Si prima data cu bicicleta in conditiile astea (ploaie, frig). Si era pe podium la un moment dat. Si...a facut 4 pene! E greu de imaginat cum trebuie sa se fi simtit cand ii vedea pe cei pe care-i depasise trecand de el. A bagat ca nebunul 7km de fuga cu bicicleta doar ca sa-si pastreze pozitia pentru care muncise.
Trebuie sa fi fost frustrant. Foarte frustrant.
La final: Dorel e pe 9, Isvan pe 10, eu pe 11 si 315 vine pe 12. Din 24 de participanti.
Oboseala isi spune cuvantul, asa ca mergem la internat, macam ceva dupa care iseim in oras la o pizza. La final mergem la clubul unde se tine "after party-ul". Nu stam mult aici: suntem obositi. Mergem la culcare. Dimineata la 8.00 ne imbarcam in Mariuta si la 10.00 suntem acasa.
In 30 septembrie avem concurs la Cluj :))))))))))
Greucenii
Participanti: Elena, Negru, Bocanc, Boris, Alex
Locatie: Baile Herculane
Data:01.09.07-03.09.07
"Vreau sa multumesc familiei, parintilor, preitenilor, bla, bla ,bla"
Noi le multumim lui Negru si lui Bocanc pentru ce am invatat de la ei. Si speram sa mai aiba nervi si rabdare si sa ne mai ia cu ei.
Fain. Tot timpul mi-a placut totusi ceva la catarare. JOCUL si...MIZA. Probabil ceva bolnav, dar asta e....Daca la trekking (dus si pana la extrem) gresesti, greseala inseamna in cel mai rau caz ce ni s-a intamplat noua pe Tarcu. Care pana la urma nici nu a fost asa de nasol si a tinut tot de anduranta....
Daca aici gresesti, orice greseala se poate termina...fatal. Adrenalina si senzatia pe care o presupune chestia asta...sunt greu de explicat. In momentul in care o sa dispara adrenalina si provocarea si o sa intervina rutina, sigur nu o sa mai merg la catarare. Ca inca nu inteleg de ce ar catara cineva daca nu "ii tataie cata curu'" :)
Toata saptamana am cercetat net-ul pentru a vedea cum e vremea. Prognozele s-au schimbat d ela o zi la alta. Destinatia ar fi trebuit sa fie Fagaras, pentru a vedea Arpaselul si vara. Dar vineri ne-am dat seama ca nu e sa fie. Vremea se anunta proasta in Fagaras, asa ca am schimbat destinatia spre Herculane.
Am inceput prost. Celularul a refuzat sa sune, asa ca am plecat abia pe la 9.00 din Timisoara. La 12.20 eram in Herculane la cariera. Am luat rucsaci si am urcat pana la baza din Capitan. Planuri mari. Vroiam sa fac odata traseul asta. Ajunsi acolo ne dam seama ca sunt ceva cataratori in traseu, asa ca mancam ceva si hotaram sa facem altceva pana cand termina ei. Mergem in sus pe langa perete si dam de "Nedeea". 4B cu pas de 6-. 4lc. OK -hai sa ne incordam la asta. Cu o gramada de entuziasm ma echipez si pornesc la atac. Chiar aveam chef de catarat. Dupa vreo 5m, o burta cu o fisura pe dreapta si o gramada de prize. Pitonul e deasupra burtii. Nu reusesc sa trec din prima, a doua...a zecea incercare.Ma enervez. Incerc sa ocolesc burta. Ma blochez. Descatar cumva. Incerc iara. Nu-mi iese nimic. Si e un cacat de pas. Pe care insa nu stiu sa-l fac. Rapelez.
De mult n-am mai fost asa de nervos. Elena zice sa mergem sa facem si noi ceva mai usor si ce cunoastem. Acum ma enervez si mai tare. Urcam mai sus si dam de "Liliacul". Si asta e un 4b de 4lc. Incepe cu o surplomba dupa care e o ditamai terasa si de-acolo se vad frumos pitoanele in sus. Dar cum p..a mea ajungi la terasa aia. Oricum nu mai gandeam lucid si decid ca nici9 asta nu se poate face. Imediat langa e "Iepurasul". Nu stiu din ce motiv hotarasc ca nici asta nu e bun.
Asa ca....jos pe malul Cernei. Ziua pare complet ratata. Si oricum sunt prea nervos ca sa mai catar.
Coboram. Pe drum vorbesc cu Elena si intr-un final hotaram sa incercam "Solitaru".
Ne echipam si pornesc. Dupa primii pasi a fost ca un "click". Urc lejer, si cu placere. Nu mai sunt nervos. E chiar frumos. Inaintez foarte repede si ma pregatesc de regrupare. "Nu acolo e regruparea! Treci de fata aia si dupa aceea". Se aude de pe parte cealalta a vaii. Era Negru. El cu Bocanc si Boris erau cei din Capitan. Urmez indicatiile lui Negru si pornesc pe a doua jumatate a primei lungimi. E super. Si chiar vroiam sa renunt si sa cobor la masina...
Ajung la regrupare, asigur si o astept pe Elena. Care vine si ea foarte repede. De aici urmeaza o boschetareala ca nu paote fi numita catarare. Urmand indicatiile lui Negru Regrupam si pornim in a 3-a lungime. De treaba si lungimea asta. Totul a mers fluid. A 4-a lungime o fac la liber ca sa mearga mai repede. Ulti9ma lungime te duce printr-un horn, din nou fara probleme tehnice.
Per total, Solitaru e un traseu frumusel...Cu op retragere de tot cacatul. Elena nu si-a luat cu ea bocanci, asa ca a coborat in papucii de catarare pe o rapa abrupta printr-o mare de boscheti. Ajungem la topul din "Popeye". Asigur pentru rapel chiar aolo si la vale. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu baietii.
Intre timp ei facusera "Nedeea". Si pe langa catararae au avut timp sa vada si ce faceam noi. ASa ca acum ne primim "sapuneala". Acolo ai facut aia, aia nu se face asa, "asa mai ai cel mult 1 an de catarat..." . Bag totul ascultator la cap.
Avem de la cine si ce invata.
Povestim cu baietii. E deja tarziu, dar parca as mai face ceva. Din pacate de ceva clasic nu mai e timp. Asa ca o atacam pe "Olive". Un 5. Una peste alta, a fost cea mai legat si mai buna lungime de 5 a mea. Cursiva fara sincope. Pana sus. Pun mansa. Vine Negru. Pe masura ce urca mai furam ceva miscari de la el. Urca si Elena sin inca o data eu. Deja sunt obosit, asa ca urc prost. Dezechipez.
Negru are in tolba "trick shot-uri" pentru orice. De la filare pana la strangerea corzii. Bagam iara la tartacuta.
Strangem echipamentele. si coboram toti la masini. De aici la Pizzeria Greceasca la o pizza si niste beri. Dupa care ne intoarcem langa cariera si ne pregatim de dormit. Unii in masini, altii la cort. Dimineata ne trezim anchilozati si ne pregatimd eplecare. LA vale la spaat si o cafea si dupa aia in Amfiteatru.
Cand iesim din poienita, reusim sa rupem bara din fata la masina. O punem cumva la loc si ....o legam cu cordelina.
"Viata e scurta. Zambeste!". - zice Negru. Ma, asa e. N-are rost sa te enervezi pentru asa ceva.
Asa ca dupa cateva minute uitam de bara rupta. Ne spalam sub pod in Cerna, bem o cafea la Greceasca si de-acolo catre Amfiteatru.
Din poienita, Negru ne prezinta toata fata de stanca : traseu cu traseu, fiecare cu particularitatile lui. Asta chiar stie! Aproape pentru fiecare traseu are cate o poveste, asa ca urcusul pana la baza merge repede.
Ajungem la "Creasta cu surprize". Lectiile continua cu folosirea asigurarilor mobile. "Notam" si asta. O sa urcam toti 3 pe 2 corzi. Cap merge Negru. Noi oricum nu stim traseul. Urca Negru: prindem din nou ceva miscari. Urca Elena. Nu-i place prima parte a lungimii, dar cu rabdare se descurca. Pornesc si eu. Traseul e ...cum sa zic eu mai elevat ?....P***A!. Super fain. Deja din prima regrupare ai senzatia ca esti pe un perete. De aici se vede jos Herculanele, iar in stanga peretii drepti ai Amfiteatrului. Frumos peisaj. Foarte frumos. Vis-a-vis, urca Bocanc cu Boris. Porneste Negru in a 2-a lungime. Continua lectiile. Si a 2-a lungime e foarte frumoasa. Pana acum e cel mai frumos traseu pe care l-am facut. Deja suntem sus si Herculanele si oamenii din el sunt mici, mici de tot.
Din a 2-a regrupare il urmaresc pe Bocanc urcand pe un 8. E o placere sa il privesti de aici. Si stau asa si ma uit vreun sfert de ora la mata care curge fluid la deal....E o placere sa vezi cum catara.
Incepe a 3-a lungime. Cea cu surpriza. Negru are cate o poveste...despre fiecare priza?! Incredibil. De cate ori a facut traseul asta?!
La fel de frumos traseul pana cand...coteste la stanga. Ce naiba e aici. Negru e in regrupare la vreo 8 metri deasupra si...15 metri in stanga. Linia pitoanelor contiua normal in sus. Ala e "Codrut", nu traseul nostru. Traversare. Fata pe care se face traversarea e impresionanta. Dau de un lant ruginit. Incep sa trag de el. Asta e o chestie care o sa-mi ramana intiparita in memorie. Tot trag de el asa la vreo 2m si deodata se termina lantul.
"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Acuma ce fac ?!"
"Coboara!!"
....asta e sigur primul meu traseu in care trebuie sa cobor....
"Cum ?"
"Cu miinile si picioarele"
...ma uit in jos. Nasol. Ma uit la lant. Arata...jalnic. Il prind pe asta ca pe Dumnezeu de picior si cobor pana pe o brana. De aici traversarea continua.
"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. Acuma?"
"Traverseaza!"
"Pe unde?"
"Pe-acolo"
"Viata e scurta. Zambeste!".
....in timp ce ma chinui sa traversez, vad ca mi-au scos buclele pentru a face portiunea mai ...palpitanta. Nu era cazul :)
Inca o balustrada de cablu, un tapsan si sunt in regrupare. Bun! Chestia asta a reusit sa strice traseul terapeutic.
Nici macar nu reactionez cand imi spune Negru ca eu o sa fiu cap pe ultima lungime. Pornesc pe o fisura. De jos Negru imi da sfaturi despre cum se catara in fisuri.Incerc sa le urmez. De jos primesc si indicatii de directie:
"Treci pe la Pinus Nigra Bannatica". Asa da, acuma m-am prins. Trec pe la pin (totusi de cate naiba de ori a facut traseul?!) si ajung in regrupare.
Vin si Elena si Negru. Surpriza cea mai mare vine abia acuma insa. Ploaia care se vedea de mult in zare ajunge pe noi. Noroc ca suntem in top. Strangem echipamentul si o luam catre Valcelu Junglei.
Toarna. Deja mi-e asa de cunoscuta partitura, ca nu ma mai pot enerva. De data asta insa nu sunt nici echipat de umezeala si frig.
Din motive de siguranta, Negru decide sa rapelam panala baza pentru a nu risca. Asa ca ne mobilizeaza. Monteaza el rapelurile pe unde stie (si stie bine) sin noi il urmam cuminti. Dupa 4 rapeluri suntem jos. Aici gasim curmale si caise lasate de Bocanc si Boris. Baieti salon. Galopam la vale si ajungem uzi leoarca la masina. Sarim inauntru si ne intalnim la Greceasca cu baietii.
Mai mancam o pizaa, mai bem o bere, se face 19.00 seara si decidem sa plecam catre Timisoara.
Chiar sper sa ne mai ia vreodata cu ei in ture. Mai avem multe, foarte multe de invatat.
La 00.30 suntem inapo in in Timisoara.
Locatie: Baile Herculane
Data:01.09.07-03.09.07
"Vreau sa multumesc familiei, parintilor, preitenilor, bla, bla ,bla"
Noi le multumim lui Negru si lui Bocanc pentru ce am invatat de la ei. Si speram sa mai aiba nervi si rabdare si sa ne mai ia cu ei.
Fain. Tot timpul mi-a placut totusi ceva la catarare. JOCUL si...MIZA. Probabil ceva bolnav, dar asta e....Daca la trekking (dus si pana la extrem) gresesti, greseala inseamna in cel mai rau caz ce ni s-a intamplat noua pe Tarcu. Care pana la urma nici nu a fost asa de nasol si a tinut tot de anduranta....
Daca aici gresesti, orice greseala se poate termina...fatal. Adrenalina si senzatia pe care o presupune chestia asta...sunt greu de explicat. In momentul in care o sa dispara adrenalina si provocarea si o sa intervina rutina, sigur nu o sa mai merg la catarare. Ca inca nu inteleg de ce ar catara cineva daca nu "ii tataie cata curu'" :)
Toata saptamana am cercetat net-ul pentru a vedea cum e vremea. Prognozele s-au schimbat d ela o zi la alta. Destinatia ar fi trebuit sa fie Fagaras, pentru a vedea Arpaselul si vara. Dar vineri ne-am dat seama ca nu e sa fie. Vremea se anunta proasta in Fagaras, asa ca am schimbat destinatia spre Herculane.
Am inceput prost. Celularul a refuzat sa sune, asa ca am plecat abia pe la 9.00 din Timisoara. La 12.20 eram in Herculane la cariera. Am luat rucsaci si am urcat pana la baza din Capitan. Planuri mari. Vroiam sa fac odata traseul asta. Ajunsi acolo ne dam seama ca sunt ceva cataratori in traseu, asa ca mancam ceva si hotaram sa facem altceva pana cand termina ei. Mergem in sus pe langa perete si dam de "Nedeea". 4B cu pas de 6-. 4lc. OK -hai sa ne incordam la asta. Cu o gramada de entuziasm ma echipez si pornesc la atac. Chiar aveam chef de catarat. Dupa vreo 5m, o burta cu o fisura pe dreapta si o gramada de prize. Pitonul e deasupra burtii. Nu reusesc sa trec din prima, a doua...a zecea incercare.Ma enervez. Incerc sa ocolesc burta. Ma blochez. Descatar cumva. Incerc iara. Nu-mi iese nimic. Si e un cacat de pas. Pe care insa nu stiu sa-l fac. Rapelez.
De mult n-am mai fost asa de nervos. Elena zice sa mergem sa facem si noi ceva mai usor si ce cunoastem. Acum ma enervez si mai tare. Urcam mai sus si dam de "Liliacul". Si asta e un 4b de 4lc. Incepe cu o surplomba dupa care e o ditamai terasa si de-acolo se vad frumos pitoanele in sus. Dar cum p..a mea ajungi la terasa aia. Oricum nu mai gandeam lucid si decid ca nici9 asta nu se poate face. Imediat langa e "Iepurasul". Nu stiu din ce motiv hotarasc ca nici asta nu e bun.
Asa ca....jos pe malul Cernei. Ziua pare complet ratata. Si oricum sunt prea nervos ca sa mai catar.
Coboram. Pe drum vorbesc cu Elena si intr-un final hotaram sa incercam "Solitaru".
Ne echipam si pornesc. Dupa primii pasi a fost ca un "click". Urc lejer, si cu placere. Nu mai sunt nervos. E chiar frumos. Inaintez foarte repede si ma pregatesc de regrupare. "Nu acolo e regruparea! Treci de fata aia si dupa aceea". Se aude de pe parte cealalta a vaii. Era Negru. El cu Bocanc si Boris erau cei din Capitan. Urmez indicatiile lui Negru si pornesc pe a doua jumatate a primei lungimi. E super. Si chiar vroiam sa renunt si sa cobor la masina...
Ajung la regrupare, asigur si o astept pe Elena. Care vine si ea foarte repede. De aici urmeaza o boschetareala ca nu paote fi numita catarare. Urmand indicatiile lui Negru Regrupam si pornim in a 3-a lungime. De treaba si lungimea asta. Totul a mers fluid. A 4-a lungime o fac la liber ca sa mearga mai repede. Ulti9ma lungime te duce printr-un horn, din nou fara probleme tehnice.
Per total, Solitaru e un traseu frumusel...Cu op retragere de tot cacatul. Elena nu si-a luat cu ea bocanci, asa ca a coborat in papucii de catarare pe o rapa abrupta printr-o mare de boscheti. Ajungem la topul din "Popeye". Asigur pentru rapel chiar aolo si la vale. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu baietii.
Intre timp ei facusera "Nedeea". Si pe langa catararae au avut timp sa vada si ce faceam noi. ASa ca acum ne primim "sapuneala". Acolo ai facut aia, aia nu se face asa, "asa mai ai cel mult 1 an de catarat..." . Bag totul ascultator la cap.
Avem de la cine si ce invata.
Povestim cu baietii. E deja tarziu, dar parca as mai face ceva. Din pacate de ceva clasic nu mai e timp. Asa ca o atacam pe "Olive". Un 5. Una peste alta, a fost cea mai legat si mai buna lungime de 5 a mea. Cursiva fara sincope. Pana sus. Pun mansa. Vine Negru. Pe masura ce urca mai furam ceva miscari de la el. Urca si Elena sin inca o data eu. Deja sunt obosit, asa ca urc prost. Dezechipez.
Negru are in tolba "trick shot-uri" pentru orice. De la filare pana la strangerea corzii. Bagam iara la tartacuta.
Strangem echipamentele. si coboram toti la masini. De aici la Pizzeria Greceasca la o pizza si niste beri. Dupa care ne intoarcem langa cariera si ne pregatim de dormit. Unii in masini, altii la cort. Dimineata ne trezim anchilozati si ne pregatimd eplecare. LA vale la spaat si o cafea si dupa aia in Amfiteatru.
Cand iesim din poienita, reusim sa rupem bara din fata la masina. O punem cumva la loc si ....o legam cu cordelina.
"Viata e scurta. Zambeste!". - zice Negru. Ma, asa e. N-are rost sa te enervezi pentru asa ceva.
Asa ca dupa cateva minute uitam de bara rupta. Ne spalam sub pod in Cerna, bem o cafea la Greceasca si de-acolo catre Amfiteatru.
Din poienita, Negru ne prezinta toata fata de stanca : traseu cu traseu, fiecare cu particularitatile lui. Asta chiar stie! Aproape pentru fiecare traseu are cate o poveste, asa ca urcusul pana la baza merge repede.
Ajungem la "Creasta cu surprize". Lectiile continua cu folosirea asigurarilor mobile. "Notam" si asta. O sa urcam toti 3 pe 2 corzi. Cap merge Negru. Noi oricum nu stim traseul. Urca Negru: prindem din nou ceva miscari. Urca Elena. Nu-i place prima parte a lungimii, dar cu rabdare se descurca. Pornesc si eu. Traseul e ...cum sa zic eu mai elevat ?....P***A!. Super fain. Deja din prima regrupare ai senzatia ca esti pe un perete. De aici se vede jos Herculanele, iar in stanga peretii drepti ai Amfiteatrului. Frumos peisaj. Foarte frumos. Vis-a-vis, urca Bocanc cu Boris. Porneste Negru in a 2-a lungime. Continua lectiile. Si a 2-a lungime e foarte frumoasa. Pana acum e cel mai frumos traseu pe care l-am facut. Deja suntem sus si Herculanele si oamenii din el sunt mici, mici de tot.
Din a 2-a regrupare il urmaresc pe Bocanc urcand pe un 8. E o placere sa il privesti de aici. Si stau asa si ma uit vreun sfert de ora la mata care curge fluid la deal....E o placere sa vezi cum catara.
Incepe a 3-a lungime. Cea cu surpriza. Negru are cate o poveste...despre fiecare priza?! Incredibil. De cate ori a facut traseul asta?!
La fel de frumos traseul pana cand...coteste la stanga. Ce naiba e aici. Negru e in regrupare la vreo 8 metri deasupra si...15 metri in stanga. Linia pitoanelor contiua normal in sus. Ala e "Codrut", nu traseul nostru. Traversare. Fata pe care se face traversarea e impresionanta. Dau de un lant ruginit. Incep sa trag de el. Asta e o chestie care o sa-mi ramana intiparita in memorie. Tot trag de el asa la vreo 2m si deodata se termina lantul.
"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Acuma ce fac ?!"
"Coboara!!"
....asta e sigur primul meu traseu in care trebuie sa cobor....
"Cum ?"
"Cu miinile si picioarele"
...ma uit in jos. Nasol. Ma uit la lant. Arata...jalnic. Il prind pe asta ca pe Dumnezeu de picior si cobor pana pe o brana. De aici traversarea continua.
"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. Acuma?"
"Traverseaza!"
"Pe unde?"
"Pe-acolo"
"Viata e scurta. Zambeste!".
....in timp ce ma chinui sa traversez, vad ca mi-au scos buclele pentru a face portiunea mai ...palpitanta. Nu era cazul :)
Inca o balustrada de cablu, un tapsan si sunt in regrupare. Bun! Chestia asta a reusit sa strice traseul terapeutic.
Nici macar nu reactionez cand imi spune Negru ca eu o sa fiu cap pe ultima lungime. Pornesc pe o fisura. De jos Negru imi da sfaturi despre cum se catara in fisuri.Incerc sa le urmez. De jos primesc si indicatii de directie:
"Treci pe la Pinus Nigra Bannatica". Asa da, acuma m-am prins. Trec pe la pin (totusi de cate naiba de ori a facut traseul?!) si ajung in regrupare.
Vin si Elena si Negru. Surpriza cea mai mare vine abia acuma insa. Ploaia care se vedea de mult in zare ajunge pe noi. Noroc ca suntem in top. Strangem echipamentul si o luam catre Valcelu Junglei.
Toarna. Deja mi-e asa de cunoscuta partitura, ca nu ma mai pot enerva. De data asta insa nu sunt nici echipat de umezeala si frig.
Din motive de siguranta, Negru decide sa rapelam panala baza pentru a nu risca. Asa ca ne mobilizeaza. Monteaza el rapelurile pe unde stie (si stie bine) sin noi il urmam cuminti. Dupa 4 rapeluri suntem jos. Aici gasim curmale si caise lasate de Bocanc si Boris. Baieti salon. Galopam la vale si ajungem uzi leoarca la masina. Sarim inauntru si ne intalnim la Greceasca cu baietii.
Mai mancam o pizaa, mai bem o bere, se face 19.00 seara si decidem sa plecam catre Timisoara.
Chiar sper sa ne mai ia vreodata cu ei in ture. Mai avem multe, foarte multe de invatat.
La 00.30 suntem inapo in in Timisoara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
