Greucenii

Participanti: Elena, Negru, Bocanc, Boris, Alex
Locatie: Baile Herculane
Data:01.09.07-03.09.07

"Vreau sa multumesc familiei, parintilor, preitenilor, bla, bla ,bla"

Noi le multumim lui Negru si lui Bocanc pentru ce am invatat de la ei. Si speram sa mai aiba nervi si rabdare si sa ne mai ia cu ei.

Fain. Tot timpul mi-a placut totusi ceva la catarare. JOCUL si...MIZA. Probabil ceva bolnav, dar asta e....Daca la trekking (dus si pana la extrem) gresesti, greseala inseamna in cel mai rau caz ce ni s-a intamplat noua pe Tarcu. Care pana la urma nici nu a fost asa de nasol si a tinut tot de anduranta....
Daca aici gresesti, orice greseala se poate termina...fatal. Adrenalina si senzatia pe care o presupune chestia asta...sunt greu de explicat. In momentul in care o sa dispara adrenalina si provocarea si o sa intervina rutina, sigur nu o sa mai merg la catarare. Ca inca nu inteleg de ce ar catara cineva daca nu "ii tataie cata curu'" :)

Toata saptamana am cercetat net-ul pentru a vedea cum e vremea. Prognozele s-au schimbat d ela o zi la alta. Destinatia ar fi trebuit sa fie Fagaras, pentru a vedea Arpaselul si vara. Dar vineri ne-am dat seama ca nu e sa fie. Vremea se anunta proasta in Fagaras, asa ca am schimbat destinatia spre Herculane.

Am inceput prost. Celularul a refuzat sa sune, asa ca am plecat abia pe la 9.00 din Timisoara. La 12.20 eram in Herculane la cariera. Am luat rucsaci si am urcat pana la baza din Capitan. Planuri mari. Vroiam sa fac odata traseul asta. Ajunsi acolo ne dam seama ca sunt ceva cataratori in traseu, asa ca mancam ceva si hotaram sa facem altceva pana cand termina ei. Mergem in sus pe langa perete si dam de "Nedeea". 4B cu pas de 6-. 4lc. OK -hai sa ne incordam la asta. Cu o gramada de entuziasm ma echipez si pornesc la atac. Chiar aveam chef de catarat. Dupa vreo 5m, o burta cu o fisura pe dreapta si o gramada de prize. Pitonul e deasupra burtii. Nu reusesc sa trec din prima, a doua...a zecea incercare.Ma enervez. Incerc sa ocolesc burta. Ma blochez. Descatar cumva. Incerc iara. Nu-mi iese nimic. Si e un cacat de pas. Pe care insa nu stiu sa-l fac. Rapelez.

De mult n-am mai fost asa de nervos. Elena zice sa mergem sa facem si noi ceva mai usor si ce cunoastem. Acum ma enervez si mai tare. Urcam mai sus si dam de "Liliacul". Si asta e un 4b de 4lc. Incepe cu o surplomba dupa care e o ditamai terasa si de-acolo se vad frumos pitoanele in sus. Dar cum p..a mea ajungi la terasa aia. Oricum nu mai gandeam lucid si decid ca nici9 asta nu se poate face. Imediat langa e "Iepurasul". Nu stiu din ce motiv hotarasc ca nici asta nu e bun.

Asa ca....jos pe malul Cernei. Ziua pare complet ratata. Si oricum sunt prea nervos ca sa mai catar.
Coboram. Pe drum vorbesc cu Elena si intr-un final hotaram sa incercam "Solitaru".
Ne echipam si pornesc. Dupa primii pasi a fost ca un "click". Urc lejer, si cu placere. Nu mai sunt nervos. E chiar frumos. Inaintez foarte repede si ma pregatesc de regrupare. "Nu acolo e regruparea! Treci de fata aia si dupa aceea". Se aude de pe parte cealalta a vaii. Era Negru. El cu Bocanc si Boris erau cei din Capitan. Urmez indicatiile lui Negru si pornesc pe a doua jumatate a primei lungimi. E super. Si chiar vroiam sa renunt si sa cobor la masina...

Ajung la regrupare, asigur si o astept pe Elena. Care vine si ea foarte repede. De aici urmeaza o boschetareala ca nu paote fi numita catarare. Urmand indicatiile lui Negru Regrupam si pornim in a 3-a lungime. De treaba si lungimea asta. Totul a mers fluid. A 4-a lungime o fac la liber ca sa mearga mai repede. Ulti9ma lungime te duce printr-un horn, din nou fara probleme tehnice.

Per total, Solitaru e un traseu frumusel...Cu op retragere de tot cacatul. Elena nu si-a luat cu ea bocanci, asa ca a coborat in papucii de catarare pe o rapa abrupta printr-o mare de boscheti. Ajungem la topul din "Popeye". Asigur pentru rapel chiar aolo si la vale. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu baietii.

Intre timp ei facusera "Nedeea". Si pe langa catararae au avut timp sa vada si ce faceam noi. ASa ca acum ne primim "sapuneala". Acolo ai facut aia, aia nu se face asa, "asa mai ai cel mult 1 an de catarat..." . Bag totul ascultator la cap.

Avem de la cine si ce invata.

Povestim cu baietii. E deja tarziu, dar parca as mai face ceva. Din pacate de ceva clasic nu mai e timp. Asa ca o atacam pe "Olive". Un 5. Una peste alta, a fost cea mai legat si mai buna lungime de 5 a mea. Cursiva fara sincope. Pana sus. Pun mansa. Vine Negru. Pe masura ce urca mai furam ceva miscari de la el. Urca si Elena sin inca o data eu. Deja sunt obosit, asa ca urc prost. Dezechipez.

Negru are in tolba "trick shot-uri" pentru orice. De la filare pana la strangerea corzii. Bagam iara la tartacuta.

Strangem echipamentele. si coboram toti la masini. De aici la Pizzeria Greceasca la o pizza si niste beri. Dupa care ne intoarcem langa cariera si ne pregatim de dormit. Unii in masini, altii la cort. Dimineata ne trezim anchilozati si ne pregatimd eplecare. LA vale la spaat si o cafea si dupa aia in Amfiteatru.

Cand iesim din poienita, reusim sa rupem bara din fata la masina. O punem cumva la loc si ....o legam cu cordelina.
"Viata e scurta. Zambeste!". - zice Negru. Ma, asa e. N-are rost sa te enervezi pentru asa ceva.
Asa ca dupa cateva minute uitam de bara rupta. Ne spalam sub pod in Cerna, bem o cafea la Greceasca si de-acolo catre Amfiteatru.

Din poienita, Negru ne prezinta toata fata de stanca : traseu cu traseu, fiecare cu particularitatile lui. Asta chiar stie! Aproape pentru fiecare traseu are cate o poveste, asa ca urcusul pana la baza merge repede.

Ajungem la "Creasta cu surprize". Lectiile continua cu folosirea asigurarilor mobile. "Notam" si asta. O sa urcam toti 3 pe 2 corzi. Cap merge Negru. Noi oricum nu stim traseul. Urca Negru: prindem din nou ceva miscari. Urca Elena. Nu-i place prima parte a lungimii, dar cu rabdare se descurca. Pornesc si eu. Traseul e ...cum sa zic eu mai elevat ?....P***A!. Super fain. Deja din prima regrupare ai senzatia ca esti pe un perete. De aici se vede jos Herculanele, iar in stanga peretii drepti ai Amfiteatrului. Frumos peisaj. Foarte frumos. Vis-a-vis, urca Bocanc cu Boris. Porneste Negru in a 2-a lungime. Continua lectiile. Si a 2-a lungime e foarte frumoasa. Pana acum e cel mai frumos traseu pe care l-am facut. Deja suntem sus si Herculanele si oamenii din el sunt mici, mici de tot.

Din a 2-a regrupare il urmaresc pe Bocanc urcand pe un 8. E o placere sa il privesti de aici. Si stau asa si ma uit vreun sfert de ora la mata care curge fluid la deal....E o placere sa vezi cum catara.

Incepe a 3-a lungime. Cea cu surpriza. Negru are cate o poveste...despre fiecare priza?! Incredibil. De cate ori a facut traseul asta?!

La fel de frumos traseul pana cand...coteste la stanga. Ce naiba e aici. Negru e in regrupare la vreo 8 metri deasupra si...15 metri in stanga. Linia pitoanelor contiua normal in sus. Ala e "Codrut", nu traseul nostru. Traversare. Fata pe care se face traversarea e impresionanta. Dau de un lant ruginit. Incep sa trag de el. Asta e o chestie care o sa-mi ramana intiparita in memorie. Tot trag de el asa la vreo 2m si deodata se termina lantul.

"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Acuma ce fac ?!"
"Coboara!!"
....asta e sigur primul meu traseu in care trebuie sa cobor....
"Cum ?"
"Cu miinile si picioarele"
...ma uit in jos. Nasol. Ma uit la lant. Arata...jalnic. Il prind pe asta ca pe Dumnezeu de picior si cobor pana pe o brana. De aici traversarea continua.
"Adi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. Acuma?"
"Traverseaza!"
"Pe unde?"
"Pe-acolo"
"Viata e scurta. Zambeste!".
....in timp ce ma chinui sa traversez, vad ca mi-au scos buclele pentru a face portiunea mai ...palpitanta. Nu era cazul :)
Inca o balustrada de cablu, un tapsan si sunt in regrupare. Bun! Chestia asta a reusit sa strice traseul terapeutic.

Nici macar nu reactionez cand imi spune Negru ca eu o sa fiu cap pe ultima lungime. Pornesc pe o fisura. De jos Negru imi da sfaturi despre cum se catara in fisuri.Incerc sa le urmez. De jos primesc si indicatii de directie:
"Treci pe la Pinus Nigra Bannatica". Asa da, acuma m-am prins. Trec pe la pin (totusi de cate naiba de ori a facut traseul?!) si ajung in regrupare.

Vin si Elena si Negru. Surpriza cea mai mare vine abia acuma insa. Ploaia care se vedea de mult in zare ajunge pe noi. Noroc ca suntem in top. Strangem echipamentul si o luam catre Valcelu Junglei.
Toarna. Deja mi-e asa de cunoscuta partitura, ca nu ma mai pot enerva. De data asta insa nu sunt nici echipat de umezeala si frig.

Din motive de siguranta, Negru decide sa rapelam panala baza pentru a nu risca. Asa ca ne mobilizeaza. Monteaza el rapelurile pe unde stie (si stie bine) sin noi il urmam cuminti. Dupa 4 rapeluri suntem jos. Aici gasim curmale si caise lasate de Bocanc si Boris. Baieti salon. Galopam la vale si ajungem uzi leoarca la masina. Sarim inauntru si ne intalnim la Greceasca cu baietii.

Mai mancam o pizaa, mai bem o bere, se face 19.00 seara si decidem sa plecam catre Timisoara.

Chiar sper sa ne mai ia vreodata cu ei in ture. Mai avem multe, foarte multe de invatat.

La 00.30 suntem inapo in in Timisoara.