Fetele de aur

Data: 08.09.07
Participanti: multi
Locatie: Resita
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/AlubelCupResita

Asta e povestea concursului. Si cand o sa ne fie lene si lehamite sa facem ceva, o sa ne uitam la pozele in care fetele ridica cupa sus, dupa ce s-au namolit si au inghetat. Si atunci n-o sa ne mai fie lene. Si o sa-i dam inainte....Spre alte concursuri !

Odata ce prinzi gustul concursurilor....s-a terminat. Asa ca atunci cand am aflat de concursul de mountain bike de la Resita, n-am stat pe ganduri de loc.

Vineri seara am plecat din Timisoara impreuna cu Isvan. Dorel plecase ceva mai din timp. Cu el e si Carmen - si pe ea a prins-o microbulo concursurilor. Pe la 22.00 seara ajungem in Resita. Ema se ocupase deja de cazare la un internat asa ca urcam bicicletele in camera si ne punem la taclale.

Ema a mai venit cu un prieten din Lugoj- "Pantani". Mai sunt cu noi si Adi si Cristi. Mancam, reglam biciclete, stabilim strategii, unii beau si niste beri si se face tarziu.

Ne trezim la 8,00 dimineata. Toti au emotii. Cand nu o sa mai avem emotii inainte de concurs, ori concursul e de cacao, ori suntem siguri ca il castigam. Ne punem toti pe mancat si pe echipat. Fiercare cauta strategia potrivita de echipare. Afara vremea e superba: asa cum ne place noua: burniteaza si sunt 9.00C. Ideal ! Dorel ne prezinta toata garderoba ciclista, Elena sta bosumflata de somn, Isvan nu zice nimic, eu vorbesc mult. E interesantr cum reactioneaza fiecare inainte de concurs.

Intr-un final ne echipam si pornim pe biciclete sa ne insriem la concurs. Pentru Isvan Dorel si mine era clar: maratonul de 80km -> proba cea mai lunga. MAcar sa vedem ce putem. Asa ca ne inscriem, primim numarul de concurs (din anumite motive eu aleg 313) si ne punem pe asteptat. Fetele mai asteapta sa vada cine unde se inscrie.

Apare o gagica. Cum o vad - clar, asta castiga. LA un moment dat ajungi "sa-i mirosi". Plus ca are tricoul cu Romania. Astia sunt cei mai periculosi. Stim noi: tricouri din alea colorate gasesti peste tot, dar din alea spalacite cu Romania - din astea au numai aia adevarati...

Intre timp ne intalnim cu John si Luca de la Soimii Arancai. Si ei or sa fie tot la 80km. Vin si Simu, Nae si Oana. Incet incet incep sa se stranga oamenii. Tot felul de biciclete care de care mai dotate tehnic. Timpul trece. Sa inceapa odata. Ma duc cu Isvan sa cumpar baterii pentru MP3 si sa iau niste apa. Intre timp Elena se hotaraste sa ia Mammut-ul sasa ca dam o tura la masina, ne echipam si inapoi in centru.

Elena si Carmen s-au inscris la cursa "Race -50km".

Ultimele 5 minute. Ne incolonam la linia de start. Le urez multa bafta la "a mei". Ma gandesc ce strategie sa adopt. Aici n-o sa fie probabil ca la Carpathian. Nu ma pot baza ca merg incet si constant si cei din fata cedeaza. Asa am impresia ca aici trebuie sa tragi de la inceput...

Se da startul. Peste 100 de ciclisti pornesc de la start la cela 3 proobe "Hobby -15km", "Race - 50km si "Maraton-80km"". Intram pe bulevard. Ma ajung din urma si Elena si Carmen. Elena imi striga ca i-a venit cheful de concurs. Incerc sa ma tin dupa gagica cu Romania, dar nu reusesc nici pe plat.

Brusc drumul coteste la stanga pe o straduta si catara pe o panta imposibila. Se vedea frumos de l;a baza strazii cum o marede furnici colorate se trudeau la deal. Unii se indarjeau sa mearga pe ele, altii lae impingeau. Nici macar nu mia-m pus problema sa merg pe ea. Jos si da-i si impinge. Si s-a vazut antrenamentul de la munte. Depasesc peste 3 sferturi de pluton, daca nu mai mult pe o portiune de 30 metri de impins bicicleta.

Era la 5 minute de la start. Din punctul asta pana la sfarsit am mai depasit un concurent la categoria mea. Doar atat. Si nimeni din spate nu m-a ajuns. Asa ca intr-un fel pe straduta aceea neasfaltata imediat dupa start s-a stabilit clasamentul pentru mine.

Impinsul bicicletei m-a incalzit. Urmeaza o portiune de drum pe iarba unde alternez pedalatul cu impinsul. Ma uiot pe graficul de altitudine si vad ca sunt aproape de primul varf. Intr teimp il ajung pe "315" - asa o sa-l numim in continuare. Un "nene" mai bimne facut cu care aveam sa merg aproape tot concursul.

Si in sfarsit incepe: un singur lucru lipsea: PLOAIA! Asa da! Fira-a a naibii... Bun. Luam geaca pe noi si ii dam mai departe. La cata ploaia am mancat anul asta, ce mai conteza una.

Primul punct de alimentare. Nu ma opresc. Incepe coborarea. Au trecut 10km. In padure: noroi, piere si frunze umede. Si noi cu viteza. Ca doar e concurs. E destul de palpitant. Ajungem intr-un sat, dupa aceea trecem pe asfalt. Aici vreo 5km alterneaza urcusuri cu coborasuri.

Unu portrocaliu in fata mea. Trec de el.
"Nenea! Nu aveti o ciocolata? "
...Can l-am auzit pe ala micu cu "nenea"... Ma opresc ii dau o ciocolata si pornesc. E clar ala nu mai termina. E la 50km.

Recunosc drumul spre Carsova. Traseul o coteste brusc la stanga si ajungem in Iabalcea. Aici ma opresc cuminte si miau cu mine banane, beau apasi continui. Alternez cu 315: cand el e primul, can eu. Urmeaza a doua urcare. Deja suntem uzi leoarca. Urcarea asta e un pic mai aspra. Dupa 30km d ela start suntem pe al doilea varf. O iau la vale cu "315". Nu coboram mult si din nou se urca. De data asta suficient de abrupt ca sa fie nevoie sa impingem bicicleta. In sfarsit in varf.

Pe coborare:
"Nenea ! Va dati va rog, ca eu termin imediat si ma grabesc"
Ce sa fac...l-am lasat pe ala micu' (15 ani) sa se duca. Avea sa fie pe podium :))))

Pe coborare dau de un concurent : Isvan! facuse pana. ma rog facuse 3 pene si acuma le petecea. Nu-i e buna camera mea, ramane sa peteceasca si eu ii dau la vale.
Din nou pe asfalt. La intrarea in Resita, maratonul o coteste la stanga pentru a mai face o bulca de 30km.
Si incepe din nou urcarea.

Mi s-a inchis MP3-ul. Therion, Moonspell, Theathre of tragedy, System of a down si lista e lunga.... E super OK sa mergi pe muzica. Mai ales pe asa ceva . Dar acum e bine venita linistea. Derstul d enasol sa mai mergi odata pe unde ai mai fost deja...MA intersectez cu 315 si Isvan. Opresc la toate puncetle d ealimentare. Sunt cuminte. Mananc si beau lichide.
In timpul concursului: 4 banane, 2 Red Bull, o tableta glucoza, 2 Smash-uri, 2 Lion, 2 sticle apa plata si o sticla de Cappy (asta a fost infecta...).

Pe ultima urcare il pierd pe 315. Impingera bicicleta pe plat, cu tigara in mana, cantand. E obosit....
Raman cu Isvan.

De la glucoza imi cresc aripi. Stau aproape tot timpul in sa si ajung in varful ultimei penti. De aici -> la vale. Intre timp a inceput sa toarne. Asa ca avem parte de un final ud, noroios si periculos.

Intram in RFesita. Sunt la 200m in spatele lui Isvan. Inca cateva curbe si ........linia de sosire. Aplauze si o trec!
Acolo e Elena deja care face poze. Vin sa ne felicite toti. E emotionant. Luca, John, Adina, Liviu...toti vin sa vorbeasca cu noi.

Elena si Carmen -> locul 2 la fete! Au trecut simultan linia de sosire. Superb. Suntem murdari cum n-am fost niciodat, dar fericiti. A fost un concurs superb.

Cu o organizare de nota 10+ la absolut toate capitolele. Pur si simpul perfecta.

Vina astia sa faca poze cu noi ca si cu maimuta pe plaja. Dupa aceaa cand ne-am vazut cum aratam am inteles de ce....Ne schimbam, spalam bicicletele si euforia continua. E excelent. Senzatia la final este de nedescris. Ne pregatim de premiera.

Pe locul 1 la fete la 50 e o fata care a plecat deja, dar care nu a trecut prin toate punctle de control.

Asa ca:

Elena si Carmen s-au clasat pe locul 1 la cupa Alubel Resita 2007 la proba "Race 50km" fete.

Nu as fi fost mai emotionat nici daca terminam eu pe locul 1. BRAVO FETELE !!!!!!!!!!!!!!!!! Nici ele n-au fost scutite de evenimente: Elena a avut o pana, Carmen a zburat in cap.... Momentul cand urca pe podium, si ridica trofeul....Pentru asta merita sa inghiti tot namolu ldin lume, sa ingheti pana in varful degetelor si sa pedalezi pana la epuizare. Facem poze. Multe poze. Povestim in continuare.

Dorel....el chiar a avut ghinion. Primul concurs a lui. Si prima data cu bicicleta in conditiile astea (ploaie, frig). Si era pe podium la un moment dat. Si...a facut 4 pene! E greu de imaginat cum trebuie sa se fi simtit cand ii vedea pe cei pe care-i depasise trecand de el. A bagat ca nebunul 7km de fuga cu bicicleta doar ca sa-si pastreze pozitia pentru care muncise.
Trebuie sa fi fost frustrant. Foarte frustrant.

La final: Dorel e pe 9, Isvan pe 10, eu pe 11 si 315 vine pe 12. Din 24 de participanti.

Oboseala isi spune cuvantul, asa ca mergem la internat, macam ceva dupa care iseim in oras la o pizza. La final mergem la clubul unde se tine "after party-ul". Nu stam mult aici: suntem obositi. Mergem la culcare. Dimineata la 8.00 ne imbarcam in Mariuta si la 10.00 suntem acasa.

In 30 septembrie avem concurs la Cluj :))))))))))