Prietenii

Data: 6.10.07- 7.10.07
Participanti: Carmen, Elena, Adi, Dorel, Alex
Locatie: Retezat.

Vineri seara (pe la 20.00) iesim din Timisoara cu 2 masini. Destinatia: Poiana Pelegii. Pana aproape de barajul de la Gura Zlata, totul a mers OK. Aici am luat drumul la dreapta si am inceput sa urcam. Drumul se ingusteaza, balarii, bolovani cazuti...Ce naiba e aici. Oprim masinile si plec impreuna cu Dorel in cercetare. Concluzionam ca am luat-o gresit. Intoarcem, o luam la vale si o luam pe alt drum. Gresit si asta. A treia oara, nimerim drumul spre Rotunda. Cine ar fi crezut ca betoneaza astia 100 de drumuri in mijlocul muntelui. Urmeaza agonizantul drum pana in Poiana Pelegii.

Aici mai sunt ceva masini. Merg cu Elena sa vedem daca refugiul e liber. Este. Asa ca ne asunam toti 5 aici, mancam ceva, bem o bere, si pe la 3.00 adormim.

Dimineata ceata, umed afara si frig. Hotaram sa urcam cu rucsacii in spate catre Bucura. Poate e liber si refugiul de-acolo.
Pe la 10.00 plec cu Elena. Ceilalti mai raman sa stranga si vin si ei din spate. Incet si constant ajungem dupa 1 ora la refugiu. Aici nu e nimeni, asa ca ne instalam la etaj.

Plecam reprede mai departe catre peretele Bucurei. Avem de gand sa facem ceva traseu. Din Curmatura Bucurei urcam pe Bucura II, ne echipam, lasam surplusul in creasta si coboram catre baza peretelui. Incepem sa cautam intrarile in trasee. Gasim placuta de la "25 octombrie". Mai dam un ocol si gasim o alta placuta. Hotaram sa urcam pe-aici.

Peretele e umed. De jur imprejur ceata. Si peste toate e frig. Foarte frig pentru catarare. Pun manusile si incep. Pe placuta scrie "Furcile" -> 3B. elena e de parere ca mai bine am incerca altceva. Eu zic sa continuam. Dupa 3m ma opresc si imi pun papucii de catarare. Dau si de primul piton. Urmatorul mumu. Asa ca incep sa ghicesc pe unde o fi traseul. O portiune frumoasa de ramonaj, vreo 10m de liber pe o portiune nu foarte inclinata si...2 pitoane. Concluzionez ca aici o fi vreo regrupare. Dar zic sa merg mai departe ca n-am facut decat 15m de la baza. Inca un ramonaj frumos, dupa care traseul se transorma intr-un valcel innierbat inclinat complet lipsit de pitoane. Si ud si plin de iarba. Si tot innaintez. Cam prea mult dupa calculele mele. Mai trec peste 2 praguri. Si asta e . cred ca in curand se termina cei 60m de coarda. Si fac prima regrupare intr-un tanc de piatra. Coarda vine greu ca dracu'. Filez si timpul trece. Apare si Elena nervoasa foc. A degerat. Nu mai are degete la miini. A urcat cu bocancii si era ca pisisca pe sticla. Nu mai are chef. Ma intreaba cat mai e pana sus. Habar n-am. Plec mai departe pe o panta innierbata si alunecoara. N-am unde sa asigur. Dupa vreo 20m opresc la un piton si fericit ca l-am gasit, regrupam. Mai departe fara asigurari prin iarba pana la baza unui perete. Aici o asigur pompiereste pe Elena si ne regrupam la baza peretelui. Frig si umed.

Si totusi pana aici nu a semanat cu un 3B...Gasesc un piton pem o fisura si ...incepe de fapt traseul. Ramonaj, sprait (asta l-am perfectionat acum) SI MULTA FUTUTA DE IARBA !

In schimb pitoanele au devenit mult mai dese. Se vede din piton in piton :) . Si toate se misca. Dar am incredere in Meck care a zis ca a refacut traseul. Inaintez pe o lungime frumoasa in conditii de uscat. Si regrupez intr-un piton miscator.
Vine si Elena. Nu mai vrea nimic decat sa ajungem in top. Cum ajunge plec mai departe.

Si pe lungimea asta am inteles ce inseamna sa cateri in dinti: la propriu. Stanca e umeda si alunec. Si in iarba imi var degetele de la ambele miini, imping si in timp ce ma trag in sus, infig dintii in smocurile de iarba. E foarte interesant... Dupa 2, 3 pasaje din astea incep sa cedez nervos.Avia astept sa dau de stanca. Apare si stanca. Uda. Dileme: pe stanca uda sau prin surplombele cu iarba. Jos prin ceata se vede Elena. Imping in sus si ajung la baza unei surplombe. Aproape nu mai e coarda asa ca regrupez.

Ahhhhh....Da. Si in timp ce urcam a plecat o piatra. Sa-i zicem un bolovan cat o minge de fotbal. Dircet in jos catre Elena. Am apucat sa strig sa fuga. De parca ar fi avut unde... Si timpul incetineste. Si bolovanul pica agonizat de incet. Direct catre Elena. La propriu ai senzatia ca totul s-a oprit in loc. Pica pe singurul prag de deasupra lui Elena, tusti peste ea si la vale. In regrupare, Elena a zis ca a simtit mirosul de piatra arsa in momentul in care bolovanul pica deasupra ei....
Dupa o chestie din asta esti relax vreo 2 saptamani...Si nu te mai afecteaza mai nimic...

Regrupez si vine Elena. Sunt deja obosit. Elena catara ca pisica. Vorbeste singura. Se motiveaza. Inca o regrupare. Mai sus e o surplomba cu 4 pitoane pe 3m. Raiul pe pamant. Trec fara nici o problema pe-aici, inca 2 praguri si ies pe un platou. Pare a fi topul. Regrupam di nou.

Ahhhhhh....Da. Si Elena isi scranteste degetul. L-a bagat intr-o fisura si a calcat cu piciorul pe el. Sper sa fi fost ultima lungime. Plec la liber mai departe. Mai intalnesc ceva pitoane. Si dau in ultima lungime de la "25 octombrie". O traversare, inca 2 pitoane si in sfarsit topul.

Am reusit. Clar nu mai catar niciodata prin iarba. Si nici pe pereti uzi. Cred ca de-aia oamenii catara vara sau in mijlocul iernii...

Ne intalnim cu Adi jos la refugiu. Carmen si Dorel au plecat pana la masina sa mai aduca de mancare. Ne adunam toti 5 sus in pod, macam si povestim. Voie buna. Mai apar 2 turisti.

Dimineata ma trezesc pe la 8.00. Toti se bucura de atmosfera de cabana si lenevesc. Afara ceata, nu se vede la 1m. Ies din sac, mananc ceva si plec sa-mi fac inviorarea.

O iau la fuga catre Peleaga. Pe indicator scrie 2 ore. Alerg la deal. Prea tare. Dupa 20 de minute ies din caldare in creasta.Dar am fortat prea tare si acum trebuie sa ma mai si opresc. Dupa 41 de minute sunt sus pe varf. Stau 5 minute si o iau la vale.

Si dupa o pauza de un an dun cauza genunchiului beteag incerc sa fug la vale. Si ajung dupa 19minute inapoi la cabana. Genunchiul a rezistat. Dus -intors 1 ora si 5 minute.

S-au trezit si ceilalti. Stau la taclale. Mai mananc ceva si plec catre Judele. Acuma sunt mai obosit si nu mai pot fugi. Urc pana pe Judele pe un traseu care trece pe langa toata salba de lacuri de langa Bucura. Foarte frumos.

Inapoi la cabana. Ceilalti au plecat sa se dezmorteasca pana in Curmatura. Mai stau un pic si ma duc dupa ei. Zacem la soare, dupa care fara chef o luam catre refugiu si de-aici fuga la vale. La masini, imbarcarea si la vale.

Urmatorii 17km de drum forestier, Elena conduce ca la WRC!!!!
Derapaje, frane bruste, 60-70 la ora la vale pe drumul forestier. O nebunie. Superb. Zburam efectiv la vale!

La baraj ne oprim. De aici nu mia avem tarmac :). Il depasim pe Dorel si iesim pe drumul catre Caransebes. AZproape de intrarea in Sarmizegetusa....Mariuta moare. I se aprind toate becurile si moare. Suntem pem dreapta cu capota ridicata. Ce dracu are acum ?!

Reusim sa vedem ca nu e rupta cureaua de distributie, mai bazaim una alta. Nimic. Apare si Dorel. Si Ghita cu Flo care au fost la rafting pe Jiu. Suntem 4 masini deja. Incepem sa depanam. Avem curent, bujiile sunt OK. Dorel descopera ca nu mai suge benzina.

Cautam pompa de benzina. Nu o gasim . Il sunam pe Romica si facem depanare la telefon. E sub bancheta din spate. Intr-un adevarat efort de grup, reusim sa scoatem pompa afara. Suntem cu rezervorul deschis in mijlocul drumului :)

In pompa....plaja la Costinesti. Scoate Dorel de-acolo un sac de nisip. Incercam sa alimentam pompa direct de la baterie. Nimic. Sunam la Romica. Dam cu pompa de pamant conform instructiunilor, o alimentam iara si porneste.

Apare un jeep. Opreste in spatele nostru. Elena e impresionata."Uite, frumos a oprit omu sa ajute" . Din jeep coboara un om rupt de beat vine sa vada care-i treaba, isis da cu parerea si pleaca...Cu triunghiul nostru reflectorizant. Fara cuvinte.

Ma fut in ei de tarani imbecili si retardati care-si cumpara masini noi si si scumpe ca dupa aia sa fure un cacat de triunghi reflecorizant.

Punem pompa la loc. Intre timp am ramas fara baterie. Impineg masina ...si pornim. Pentru cateva secunde dupa care moare iara. Mai impingem vreo 3 ture fara succes. Ne remorcheaza Flo pana in Otelu Rosu. Aici mai incercam o ultima revitalizare a pompei. Reusim sa scoatem fum din pompa de benzina. Macar acum e clar ca e arsa.

Si de-aici pana in fata casei lui Romica ne tracteaza Dorel.

1. Dupa adrenalina dela catarare, week-end-ul urmator fie stau in casa cu telecomanda in mana...fie mergem la catarare la Herculane.

2. Ca la Oscar: multumim prietenilor care ne-au ajutat in miez de noapte cu masina. Si nu au fost putini.