Parang

Data: 29.09.07 - 30.09.07
Participanti: Florin, Elena, Alex
Locatie: Parang
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/Parang

Saptamana trecuta am avut o tura scurta de bicicleta in Poaina Marului.

Week-end-ul asta am ales o locatie mai putin frecventata de noi: Parangul. Asa ca vineri seara, ne intalnim cu Florin si plecam catre Petrosani. Pe la 00.00 ajungem la Gropa Seaca. Aici intuneric si nici tipenie de om. Intr-un final apare cabaniera si ne cazam. Groapa Seaca este o locatie deosebit de pitoreasca, nu inca o cabana facuta la norma.
Tot drumul de la Timisoara pana aici a turnat. Abia mai faceau fata stergatoarele. Ne bazam ca site-ul are dreptate si de dimineata e vreme buna.
Mancam ceva, bem o bere si la culcare.
Dimineata ne trezim destul de tarziu (pe la 8.00). Afara vremea e frumoasa.
Florin ne desluseste harta, stabilim traseul si pornim la drum. Pana la hptarul dintre judete mergem cu masina. O lasam sa doarma acolo si noi o luam la picior. Au trecut aproape 9 luni de la ultima tura cand am carat rucsacul in spate. Si inca si mai mult de cand am carat cortul.
Imi trebuie ceva timp pana ma obisnuiesc cu rucsacul in spate.
De data asta am luat si aparatul cu noi. Asa ca ne oprim destul de des pentru sesiuni foto. Prima parte a drumlui urca destul de pieptis prin padure, pentru a ne scoate la final intr-un plai destul de plat. De aici se vede toata caldarea de sub Parangul Mare. Florin ne enumera varfurile, facem poze si continuam pe plai.
Intalnim primul lac, mai mult o balta (lacul Ciobanului). Continuam mai mult intuitiv (avand ca reper creasta principala). Urcam un varf mai maricel (Florin zice ca se cheama Gauri) si ajungem in creasta. Pana acum vremea a tinut cu noi. Soare, cald, fara vant.
Din creasta principala urmarim marcajul banda rosie catre Parangul Mare. Varful e acoperit cu un mot de ceata. Pana acolo mai sunt de trecut vreo 3 varfuri secundare. Ne oprim, mancam ceva pe fuga, ascundem rucsaci dupa niste pietre si o luam mai lejer catre varf. Apar si lacurile de sub Parang. Paisajul seamana aici destul de mult cu Retezatul. Ajungem invaluiti in ceata pe varf. Facem pozele "de palamares" ca altceva nu se vede si ne intoarcem. Florin mai ramane un timp in speranta ca poate apare soarele. N-a fost sa fie.
Intre timp ceata a coborat asa ca tot drumul de creasta mergem printr-o pacla. Recuperam rucsacii, refacem traseul pe care am venit si ne indreptam pe creasta catre lacul Calcescu.
Din saua Piatra Taiata (de langa "Omul de piatra") vremea se schimba. Pe partea cealalta a crestei prindem un asfintit superb. Asa ca facem destul de mult pe coborarea catre lac, oprindu-ne destul de des pentru poze. Ajungem si la Calcescu. Un lac foarte pitoresc, inconjurat cu jnepeni.
Montam cortul, facem poze la asfintit si ne pregatim de culcare. Eu ma hotarasc sa dorm afara pentru a mai tests echipamentul si pentru ca se anunta o noapte superba. Ma echipez ca de miezul iernii si ma bag in sac. Trag sacul si somn de voie.
- jumatate din noapte m-am asfixiat
- aialalta jumatate literalmente m-a plouat in cap de la condens.
Concluzie: upgrade obligatoriu la echipament...
Pe la 22.30 ma trezeste blitz-ul. Nu se mai putea dormi de la lumina. Rasarise luna. Era perfect senin. Vantul nu adia. Noaptea perfecta. Ies din sac, iau aparatul si pozez vreo jumatate de ora peisajul.
Ma retrag in sac sin dorm pana pe la 7.30. Dupa 11 ore de somn ne trezim cu totii. Dimineata e senina si insorita. Frigul pisca un pic dar nu foarte deranjant. Mancam ceva dupa care stam sa asteptam sa apara soarele pentru a putea usca sacul si cortul.
Strangem lucrurile, si pornim sa dam o tura scurta prin caldare. Trecem pe la lacurile Vidal, Pencu si Pasarile. Caldarea e foarte frumoasa. Un punct mai interesant in peisajul mongolian al Parangului. Ne bucuram de peisaj, facem poze si pe la 11.00 ne intoarcem la cort.
Intre timp au aparu ceva nori. Luam rucsaci si pornim la vale catre Obarsia Lotrului. Drumul serpuieste la vale printr-o mare de jnepeni, dupa care trece printr-o padure de brad, pentru a se termina in drumul forestier.
Si de aici tuinem drumul pana la Obarsia Lotrului. Groaznic. Nu suport drumul forestier. E de cacao. Ma prost dispun.
Ajungem in sfarsit in drumul ce duce la Petrosani. In continuare drum forestier, dar cel putin asta urca. Asa ca iutim pasul si ii dam bice la deal. A fost destul de antrenant. Ajungem repede la masina, incarcam bagajele si incepe sa ploua. Excelenta sincronizare.
Cu Elena la volan ajungem pe lumina in Timisoara.

Asta a fost una din putinele ture de anul acesta care nu a fost "de antrenament". Si a fost o tura excelenta. Si faptul ca a trebuit sa car rucsacul a adaugat si componenta de antrenament si febra musculara de azi.