1. Zarand- Boby push bike 1
Data: 11.05.08
Participanti: Boby, Elena, Alex
Locatie: Muntii Zarand
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/RainySundayMilova
Dupa ce am pierdut toata sambata pe-acasa, fara sa ne hortaram ce facem - duminica alegem o locatie noua pentru bike: Muntii Zarand. Si un nou coechipier - Boby. N-am mai fost la ture cu Boby de ceva ani. Timisoara -Lipova. Dupa care ne alegem un loc pe marginea drumului european - lasam masina acolo si ne pregatim s-o luam la deal. Intrebam noi pe drum oameni despre eventuale drumuri forestiere. 2 km de sosea - intram in satul Milova. Trecem prin el. Inca un pic si dam din nou de drumul european. N-am facut decat sa scurtam o curba mare...Inapoi in sat si la pod o luam pe un drum forestier. Apar si ceva marcaje.
Aveam o harta scoasa la imprimanta - pe care evident am uitat-o la masina. Sunt ceva marcaje turistice si un drum forestier destul des bun care merge pe malul unui parau. Nu sunt oameni, nu sunt masini e pustiu. Si o vale foarte curata. Incepem sa urcam: la inceput mai timid si dupa aceea din ce in ce mai accentuat. Planul e...de fapt nu avem noi un plan foarte precis. Sa ajungem in creasta. Ma gandesc ca or avea si muntii astia o creasta principala. Pe masura ce urcam drumul devine tot mai accidentat. Si evident - ca in toate turele din ultimul timp -incepe sa ploua. Ne oprim la o sedinta dupa care mergem mai departe-vreo 300m pentru ca drumul se termina. Incepe sa-i dea cu grindina. Si se face destul de frig. De aici nu mai exista drum forestier, doar o poteca care o ia drept in sus. Ne hotaram sa ne intoarcem, cand din padure se aude zgomot de motor. 2 baieti cu enduro apar din desis. De la ei aflam ca dupa o portiune abrupta de urcat drumul e ca in palma.
Desi continua sa ploua intram in padure si...push bike! Primul pe anul asta.Ploua destul de bine si noi impingem prin namoale bicicletele la deal. Panta e sustinuta. In varf ajungem la o casa de vanatoare. Stau ceva oameni pe-aici. Inauntru sunt haine, paturi, mancare. Palma celui cu enduro sigur arata ca brazda....Nu e urma de drum pe-aici, n-avem harta si suntem in mijlocul padurii. O luam la dreapta. Asa generic ca habar n-avem unde mergem. Push bike ca nu se poate merge pe ele. Ploua in continuare. Mi-au inghetat mainile de la grindina. Ajungem pe ceva ce credem a fi un varf. Nu exista neam de poteca. Doar padurea. Renuntam sa ne ratacim si ne intoarcem la casa de vanatoare. De aici -tot impingand si la vale inapoi pe drumul forestier.
Aici se da dezlegare la noroiala. 13km de coborare pe drumul forestier. 13km in care am mancat lopeti de noroi. In Milova totul e uscat. N-a plouat decat local -deasupra noastra. Ne spalam pe noi si bicicletele in apa care curge prin Milova.
Ajunsi acasa cosmetizam si bicicletele.
Concluzii: Am fost si in Zarand. E curat, e aproape si au ceva drumuri forestiere. Cam atat. Daca chiar va plictisiti intr-o duminica se poate da o tura de bike pe-acolo. Dar cam atat (asta facand exceptie de faptul ca s-ar putea merge acolo cu micu', grataru', berea si muierea + o manea - din fericire e suficient de departe ca sa le taie cheful...)
Muntii Poiana Rusca
Muntii Poiana Rusca -Boby push bike 2
Data: 25.05.08
Participanti: Boby, Elena, Alex
Locatie: ati ghicit - Poiana Rusca
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/NDragFRdeaPushBike
In aceeasi formatie ca acum 2 saptamani, pornim spre o alta zona in care nu am fost pana acum: Poiana Rusca. Timisoara-Lugoj-Nadrag si lasam masina in centru. De aici sunt 16km pana la cabana Caprioru. Un drum forestier care urca la inceput linistit pe Valea Ciresului, pentru ca dupa aceea s-o ia pieptis in sus. ZOna seamana mult cu Muntii Zarandului: liniste, padure multa, drum bun.Dupa 1.30 de la plecare suntem la cabana Caprioru. Nu stam mult in atmosfera si cu personajul Hitchcock - dam sa plecam. E devreme asa ca ma gandesc ca ar fi fain sa mai facem ceva. Am vazut un drum care duce catre Fardea pe malul lacului Surduc. De acolo stim ca exista o sosea pana in Nadrag. Boby nu e foarte convins ca e o idee buna, dar pana la urma plecam intr-acolo.Dupa nici 20 minute ne dam seama ca a fost o idee tampita. Drumul care la inceput parea forestier s-a transformat intr-un sant cu noroi. Nu ne intoarcem de lene. Evident, n-avem harta - a facut Elena poze la o harta in Nadrag asa ca acuma facem zoom pe aparatul foto ca sa vedem unde suntem si unde mergem.Pe masura ce inaintam, ne afundam intr-o adevarata jungla. Ideea de poteca serpuieste printr-o vegetatie impenetrabila. Pe jos numai tufe cu spini. Torquemada si-ar fi gasit aici ceva idei de tortura. de la plecarea de la Caprioru suntem intr-un push bike continuu. Si la deal si la vale. Picioarele sangereaza de la spini, ceva insecte albastre ne dau tarcoale. Intr-un cuvant...paradisul.Povestea asta a tinut o suta de culmi. Dupa fiecare credeam ca mizeria de drum o coteste si coboara in sfarsit catre lac, dupa fiecare culme urma o coborare urmata de culmea sora. Si tot asa. Deja m-am resemnat ca o sa bantui la noapte pe-aici. Incredibil dar inca suntem pe ceva marcaj (dunga albastra). Dupa 1001 de culmi, spini si un push bike continuu drumul o coteste brusc la dreapta. Coborarea care urmeaza nu este nici ea mai breaza: nu ne putem urca in sa. Coboram pe langa biciclete pe niste valcele abrupte si nisipoase.Elena cade, fara urmari grave. Ajungem toti ca dupa razboi in Gladna Montana si pe sosea. De aici pana in Fardea si inapoi spre Nadrag. Nu ne mai putem insa bucura de drumul (frumos) de 13km. Suntem obositi toti 3. Si altfel si week-end-ul asta de relax se transforma intr-unul de tras. Cu asta am terminat si "antrenamentul" de push bike pentru concursuri. Nu mai vreau sa fac din astea pana cand nu o sa fiu obligat.Cu febra musculara peste tot ajungem pe la 21.00 in Timisoara.O zona salbatica pe care ca si Zarandul nu o s-o mai vizitam foarte curand. Mai ales cu bicicleta.
Data: 25.05.08
Participanti: Boby, Elena, Alex
Locatie: ati ghicit - Poiana Rusca
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/NDragFRdeaPushBike
In aceeasi formatie ca acum 2 saptamani, pornim spre o alta zona in care nu am fost pana acum: Poiana Rusca. Timisoara-Lugoj-Nadrag si lasam masina in centru. De aici sunt 16km pana la cabana Caprioru. Un drum forestier care urca la inceput linistit pe Valea Ciresului, pentru ca dupa aceea s-o ia pieptis in sus. ZOna seamana mult cu Muntii Zarandului: liniste, padure multa, drum bun.Dupa 1.30 de la plecare suntem la cabana Caprioru. Nu stam mult in atmosfera si cu personajul Hitchcock - dam sa plecam. E devreme asa ca ma gandesc ca ar fi fain sa mai facem ceva. Am vazut un drum care duce catre Fardea pe malul lacului Surduc. De acolo stim ca exista o sosea pana in Nadrag. Boby nu e foarte convins ca e o idee buna, dar pana la urma plecam intr-acolo.Dupa nici 20 minute ne dam seama ca a fost o idee tampita. Drumul care la inceput parea forestier s-a transformat intr-un sant cu noroi. Nu ne intoarcem de lene. Evident, n-avem harta - a facut Elena poze la o harta in Nadrag asa ca acuma facem zoom pe aparatul foto ca sa vedem unde suntem si unde mergem.Pe masura ce inaintam, ne afundam intr-o adevarata jungla. Ideea de poteca serpuieste printr-o vegetatie impenetrabila. Pe jos numai tufe cu spini. Torquemada si-ar fi gasit aici ceva idei de tortura. de la plecarea de la Caprioru suntem intr-un push bike continuu. Si la deal si la vale. Picioarele sangereaza de la spini, ceva insecte albastre ne dau tarcoale. Intr-un cuvant...paradisul.Povestea asta a tinut o suta de culmi. Dupa fiecare credeam ca mizeria de drum o coteste si coboara in sfarsit catre lac, dupa fiecare culme urma o coborare urmata de culmea sora. Si tot asa. Deja m-am resemnat ca o sa bantui la noapte pe-aici. Incredibil dar inca suntem pe ceva marcaj (dunga albastra). Dupa 1001 de culmi, spini si un push bike continuu drumul o coteste brusc la dreapta. Coborarea care urmeaza nu este nici ea mai breaza: nu ne putem urca in sa. Coboram pe langa biciclete pe niste valcele abrupte si nisipoase.Elena cade, fara urmari grave. Ajungem toti ca dupa razboi in Gladna Montana si pe sosea. De aici pana in Fardea si inapoi spre Nadrag. Nu ne mai putem insa bucura de drumul (frumos) de 13km. Suntem obositi toti 3. Si altfel si week-end-ul asta de relax se transforma intr-unul de tras. Cu asta am terminat si "antrenamentul" de push bike pentru concursuri. Nu mai vreau sa fac din astea pana cand nu o sa fiu obligat.Cu febra musculara peste tot ajungem pe la 21.00 in Timisoara.O zona salbatica pe care ca si Zarandul nu o s-o mai vizitam foarte curand. Mai ales cu bicicleta.
Buces-Vulcan
Buces Vulcan
Data: 17.05.08-18.05.08
Participanti: Elena, Isvan, Nosu, Alex
Locatie:Buces Vulcan
Poze:http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LaCocotzInBucesVulcanSauMaiVerdeCaMariutza
De data asta stim de vineri unde mergem - Buces Vulcan. O zona noua pentru a doua saptamana consecutiv. Mergem la catarare. Cu noi vine acelasi Isvan si Nosu. Din Timisora gasim cea mai scurta ruta - prin Otelul Rosu: Nosu nu stie inca daca vine cu masina lui sau cu noi asa ca trecem pe-acolo. Pana la urma mergem cu 2 masini. Deva-Brad-Buces. Drumul e foarte frumos (probabil si pentru ca e ceva nou). Ajungem in pasul Buces, lasam acolo masina si incarcati cu bagaje plecam catre baza peretelui. Ne instalam corturile intr-o poiana nu departe de izvor.Zona asta are ...ceva. E foarte verde si de aici din poiana noastra arata....vedeti pozele. Noua ne-a placut foarte mult. Unul din locurile frumoase in care am fost in ultimul timp prin Romania. Terminam de admirat peisajul, de instalat corturile si de mancat si plecam spre perete. Avem cu noi descrierea traseelor. Nosu face echipa cu Isvan si eu cu Elena. Baietii se duc nu mai stiu unde...ideea e ca au catarat pana la urma Muchia Vulcan - 4A.Noi mergem la Muchia Zaganului -3B. Scrie ca e un traseu bun pentru incepatori. Il gasim repede cu datele de pe internet ne echipam si plec cap. Traseul e frumos. De fapt toata zona e excelenta. Calcar. Prizele sunt excelente. Inaintez destul de repede pana la pasul de 6+. Asta e ceva surplomba. Fiind cat bradu'...nu-mi trebuie in general tehnica pe-aici. Ca ajung la piton fara problema. Acuma insa mi-a venit ideea nefericita sa-mi iau rucsacul cu mine. In care am: aparat foto 3.5 kg, apa 2kg si inca alte chestii probabil inca 2kg.Si astfel descopar ca daca am ceva in spate....mumu treaba devnie mai serioasa. Pe scurt nu reusesc sa trec, las rucsacul, trec fara probleme si continuu pana in regrupare.Si pe lungimea asta mi se adevereste o chestie pe care o "miroseam" de vreo 3 ture: dupa ce am in spate desfasurati vreo 20m, 25m, greutatea corzii incepe sa imi puna probleme. De cacat...Asta e daca nu stii ce sa-ti cumperi. Te fraieresti...Regrupez. Vine Elena. Merge repede pana cand deodata se opreste. Incepe si bombaneste si nu mai porneste. Ma asigur, rapelez si ajung langa ea. Nici ea n-are cum sa care rucsacul. Il iau eu si il duc in regrupare. Pe la baza peretelui trece o alta echipa de cataratori care tocmai terminasera. Le lasam pe coarda rucsacul si acuma usurati de povara suntem gata sa continuam.Urmatoarele lungimi (inca 4) sunt superbe. Prize bune, pitoane sanatoase, peisaj deosebit. De sus din top intram pe o poteca marcata care ne scaote cuminte inapoi la baza. Avem statiile cu noi asa ca putem comunica cu baietii. Cu foile in mana cautam ceva trasee mai accesibile pentru noi. In capat gasim Muchia Stanjenelului - 5lc. E notata tot cu 3B/6-. Ne regrupam cu Nosu si Isvan si hotaram sa facem impreuna traseul. Plec cu incredere cap pe prima lungime. Ceva nu e Ok: cred ca sunt obosit. Plus ca traseul e cumva mai expus si destul de friabil. Ajung in regrupare. Vine si Isvan. Si dupa aceea Nosu si Elena. Elena nu mai are chef - eu nici atat. Nosu ne convinge ca traseul asta n-are nimic dintr-un 3B au gresit aia. Ciudat, dar desi nimeni nu mai are chef, Nosu pleaca cap pe urmatoarea lungime. Daca pana aici a catarat in sandale, acuma schimba pe papucii de catarare. Nosu...e Nosu si biruie lungimea urmatoare. Dupa ce-l vad e clar ca noi n-avem ce cauta pe-aici. Doar ca nu putem nici rapela pe o singura coara - n-ajunge. Nosu regrupeaza, Isvan pleaca cu a doaua coarda dupa el.Trec vreo 40 de minute. Pe care le-am petrecut cu Elena in regrupare bataind la 50m deasupra solului. Am numarat pajistile, am inghtetat, ne-am dezmortit si inghetat iara. Adevarul e ca trebuie sa fi arata ciudat ghemuiti unul in altul pe brana respectiva. De jur imprejur pene de la pasarile victima ale uliilor din zona. Cand deja rabdarea se terminase apare si coarda (corzile de rapel). Doar ca sunt mult in dreapta noastra. Coboara Nosu si folosim tot felul de "inginerii" pentru a reusi sa rapelam toti 4. La baza avem ceva de furca cu recupratul celor 110m de coarda, dar intr-un final ajungem la cort, mai apucam sa mancam ceva si cadem franti de oboseala.Dupa o noapte in panta ne asteapta o dimineata uda. Nosu se grabeste sa se intoarca acasa., iar noi mai tragem de timp pana trec rafalele de ploaie si se zvanta peretele. Pe la 11.00 ne indreptam catre perete din nou ghidati de foile de pe Internet. Dupa ceva orientare ne gasim zona de catarare. Primul traseu il urcam toti 3. Eu cap. In afara de prima lungime, restul 3 au fost mai degraba orientare in gasirea unui traseu pe o creasta stancoasa.Urmeaza traseul Central (3B/7-). Merge Isvan cap de coarda. De jos pare un traseu frumos. Se chinuie Isvan, pufaie, striga si ajunge intr-un final in regrupare. Incep si eu. Odata intrat in perete, nu mai pare asa de simplu. Pe scurt, a fost ca pe vremuri: nici o placere, catarat fortat si nervos. Nu stiu exact cum a trecut Isvan de anumite pasaje. Ce e clar, chiar daca nu ma prea pricep - prima lungime nu e de 3B nici s-o mananc. Sau ma rog poate ca in traseul ala, pasul de 7- inseamna de fapt o intreaga lungime de coarda.Urmatoarele lungimi sunt "normale" asa ca le parcurgem repede. Ne reunim la baza si din nou in formatie de 3 mai urcam rapid un traseu.Se apropie seara, asa ca fuga la corturi si inapoi acasa.Ca incheiere:Zona este superba. Atat.
Data: 17.05.08-18.05.08
Participanti: Elena, Isvan, Nosu, Alex
Locatie:Buces Vulcan
Poze:http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LaCocotzInBucesVulcanSauMaiVerdeCaMariutza
De data asta stim de vineri unde mergem - Buces Vulcan. O zona noua pentru a doua saptamana consecutiv. Mergem la catarare. Cu noi vine acelasi Isvan si Nosu. Din Timisora gasim cea mai scurta ruta - prin Otelul Rosu: Nosu nu stie inca daca vine cu masina lui sau cu noi asa ca trecem pe-acolo. Pana la urma mergem cu 2 masini. Deva-Brad-Buces. Drumul e foarte frumos (probabil si pentru ca e ceva nou). Ajungem in pasul Buces, lasam acolo masina si incarcati cu bagaje plecam catre baza peretelui. Ne instalam corturile intr-o poiana nu departe de izvor.Zona asta are ...ceva. E foarte verde si de aici din poiana noastra arata....vedeti pozele. Noua ne-a placut foarte mult. Unul din locurile frumoase in care am fost in ultimul timp prin Romania. Terminam de admirat peisajul, de instalat corturile si de mancat si plecam spre perete. Avem cu noi descrierea traseelor. Nosu face echipa cu Isvan si eu cu Elena. Baietii se duc nu mai stiu unde...ideea e ca au catarat pana la urma Muchia Vulcan - 4A.Noi mergem la Muchia Zaganului -3B. Scrie ca e un traseu bun pentru incepatori. Il gasim repede cu datele de pe internet ne echipam si plec cap. Traseul e frumos. De fapt toata zona e excelenta. Calcar. Prizele sunt excelente. Inaintez destul de repede pana la pasul de 6+. Asta e ceva surplomba. Fiind cat bradu'...nu-mi trebuie in general tehnica pe-aici. Ca ajung la piton fara problema. Acuma insa mi-a venit ideea nefericita sa-mi iau rucsacul cu mine. In care am: aparat foto 3.5 kg, apa 2kg si inca alte chestii probabil inca 2kg.Si astfel descopar ca daca am ceva in spate....mumu treaba devnie mai serioasa. Pe scurt nu reusesc sa trec, las rucsacul, trec fara probleme si continuu pana in regrupare.Si pe lungimea asta mi se adevereste o chestie pe care o "miroseam" de vreo 3 ture: dupa ce am in spate desfasurati vreo 20m, 25m, greutatea corzii incepe sa imi puna probleme. De cacat...Asta e daca nu stii ce sa-ti cumperi. Te fraieresti...Regrupez. Vine Elena. Merge repede pana cand deodata se opreste. Incepe si bombaneste si nu mai porneste. Ma asigur, rapelez si ajung langa ea. Nici ea n-are cum sa care rucsacul. Il iau eu si il duc in regrupare. Pe la baza peretelui trece o alta echipa de cataratori care tocmai terminasera. Le lasam pe coarda rucsacul si acuma usurati de povara suntem gata sa continuam.Urmatoarele lungimi (inca 4) sunt superbe. Prize bune, pitoane sanatoase, peisaj deosebit. De sus din top intram pe o poteca marcata care ne scaote cuminte inapoi la baza. Avem statiile cu noi asa ca putem comunica cu baietii. Cu foile in mana cautam ceva trasee mai accesibile pentru noi. In capat gasim Muchia Stanjenelului - 5lc. E notata tot cu 3B/6-. Ne regrupam cu Nosu si Isvan si hotaram sa facem impreuna traseul. Plec cu incredere cap pe prima lungime. Ceva nu e Ok: cred ca sunt obosit. Plus ca traseul e cumva mai expus si destul de friabil. Ajung in regrupare. Vine si Isvan. Si dupa aceea Nosu si Elena. Elena nu mai are chef - eu nici atat. Nosu ne convinge ca traseul asta n-are nimic dintr-un 3B au gresit aia. Ciudat, dar desi nimeni nu mai are chef, Nosu pleaca cap pe urmatoarea lungime. Daca pana aici a catarat in sandale, acuma schimba pe papucii de catarare. Nosu...e Nosu si biruie lungimea urmatoare. Dupa ce-l vad e clar ca noi n-avem ce cauta pe-aici. Doar ca nu putem nici rapela pe o singura coara - n-ajunge. Nosu regrupeaza, Isvan pleaca cu a doaua coarda dupa el.Trec vreo 40 de minute. Pe care le-am petrecut cu Elena in regrupare bataind la 50m deasupra solului. Am numarat pajistile, am inghtetat, ne-am dezmortit si inghetat iara. Adevarul e ca trebuie sa fi arata ciudat ghemuiti unul in altul pe brana respectiva. De jur imprejur pene de la pasarile victima ale uliilor din zona. Cand deja rabdarea se terminase apare si coarda (corzile de rapel). Doar ca sunt mult in dreapta noastra. Coboara Nosu si folosim tot felul de "inginerii" pentru a reusi sa rapelam toti 4. La baza avem ceva de furca cu recupratul celor 110m de coarda, dar intr-un final ajungem la cort, mai apucam sa mancam ceva si cadem franti de oboseala.Dupa o noapte in panta ne asteapta o dimineata uda. Nosu se grabeste sa se intoarca acasa., iar noi mai tragem de timp pana trec rafalele de ploaie si se zvanta peretele. Pe la 11.00 ne indreptam catre perete din nou ghidati de foile de pe Internet. Dupa ceva orientare ne gasim zona de catarare. Primul traseu il urcam toti 3. Eu cap. In afara de prima lungime, restul 3 au fost mai degraba orientare in gasirea unui traseu pe o creasta stancoasa.Urmeaza traseul Central (3B/7-). Merge Isvan cap de coarda. De jos pare un traseu frumos. Se chinuie Isvan, pufaie, striga si ajunge intr-un final in regrupare. Incep si eu. Odata intrat in perete, nu mai pare asa de simplu. Pe scurt, a fost ca pe vremuri: nici o placere, catarat fortat si nervos. Nu stiu exact cum a trecut Isvan de anumite pasaje. Ce e clar, chiar daca nu ma prea pricep - prima lungime nu e de 3B nici s-o mananc. Sau ma rog poate ca in traseul ala, pasul de 7- inseamna de fapt o intreaga lungime de coarda.Urmatoarele lungimi sunt "normale" asa ca le parcurgem repede. Ne reunim la baza si din nou in formatie de 3 mai urcam rapid un traseu.Se apropie seara, asa ca fuga la corturi si inapoi acasa.Ca incheiere:Zona este superba. Atat.
Mai Unu
Data: 30.04.08 - 04.05.08
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/1MaiLaNera
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LimanBikesRace
http://www.lugoj-live.ro/Pagini/Poze/Evenimente/Liman_Bike_Race2008/index.html
Dupa tura de la Herculane, aproape 2 saptamani am fost out of order. Ca nu ma puteam abtine si cum ma simteam mai bine bagam antrenamente. Asa ca am terminat cu o raceala.
Seara la 21.00 avem bagajele aruncate in masina. Realizam ca nu exista nici o sansa de 4 oameni, bagaje si biciclete asa ca ramanem la formula Elena, eu si Isvan. Pe la 24.00 suntem la Cantonul Damian. Aici iures. S-a spart conducta cu petrecareti. Asta e...Anul viitor sarbatorim 1 mai de 8 mai. Montam cortul - de data asta renuntam la dormitul in masina.
Ziua 1:
Isvan descopera dimineata ca sabotii de frana de pe spate sunt complet mancati - asa ca nu poate veni cu noi in tura de bicicleta. Merge la lectura in ceva poienita. Plec cu Elena. De la Podul Bei pana in Potoc drumul e proaspat asfaltat (o idee tampita care va distruge zona -dar asta e parerea mea..). Pana in Potoc se urca, asa ca vreau sa vad cat m-a afectat raceala si ii dau vartos la pedale. Merge bine. Elena acuza in varful dealului o durere suspecta de genunchi...
Din Potoc pe sosea ajungem in Sasca Montana. Continuam mai departe si trecem peste ce aveam sa aflam ulterior ca se numeste dealul lui Gheorghe. Gheorghe asta si-a tras un deal tzapan. Urcarea e accentuata si solicitanta. Din cauza genunchiului, Elena urca pe langa bicicleta o portiune. Ajungem in satul Stipanari si de aici peste inca 1.5km in Carbunari. Oprim sa umplem bidoanele cu apa si ne intoarcem.
Ambele sate sunt deosebite: desi cocotate in varful dealului au case ingrijite, de oameni instariti, cu gradinite cu flori viu colorate. Nu ne mira ce zic localnicii: "O multime de timisoreni vor sa vina aici sa-si cumpere case de vacanta". Sa speram ca n-o sa reuseasca...
Coborarea e destul de antrenanta - in curbe e griblura si la peste 50km pe ora e o senzatie interesanta cand incepi sa derapezi prin curbe. In Sasca nu ma pot abtine si cumpar o caserola de mici - ca doar e 1 mai. Dupa 60km ajungem inapoi la Damian. Fiind inca devreme, infulecam ceva si pornim catre perete. De incalzire alegem traseul 1Mai. De ultima data cand l-am urcat - datele problemei s-au mai schimbat un pic. Asa ca pornesc cap si traseul nu ma prea imbie la asigurat - spre exasperarea Elenei. Folosesc totusi trei bucle pe trei lungimi. Ultima lc n-a fost foarte simpatica -coarda incolacita dupa stanca - parca eram un bou in jug incercand s-o trag dupa mine. Din top ne retragem aiurea - mi-a venit ideea s-o luam la stanga in loc de dreapta - asa ca trebuie sa rapelam.
Seara ne strangem la focul de tabara - intre timp au venit toti cei de la Alpiniada Liliacul. Macare si bere. Se pare ca imbatranesc vertiginos - randamentul la sucul de hamei a scazut vizibil.
Ziua 2:
Dimineata - vreme de cocos - asa cum de fapt se anuntase. Elena isi ia zi de odihna. Isvan a facut rost intre timp de saboti si vrea sa se incalzeasca si el pentru concurs. Pornim pe ruta : Damian-Podul Bei - Pastravarie. De aici ne separam - plec impreuna cu Florin - alpinist utilitar si fot free rider catre satul Socolari. Pentru inceput o urcare prin padure. Incerc cu greu, dar nu reusesc sa tin ritmul cu Florin. Nu merge. Trag de mine cat pot, dar omu' are alta vana. Ajungem in varful dealului. De aici coborare pana in Socolari. Nu apucam sa ne bucuram prea mult de ea, deoarece nimerim intr-un lac de noroi. Nici o sansa sa inaintam pe biciclete -asa ca o buna parte de coborare mergem prin noroi pana in gat pe langa biciclete.
Socolari-Potoc-Damian si din nou mai avem timp pentru un traseu dupa-amiaza.
Intre timp l-am cunoscut pe domnul Novac - cunoscut intre membrii clubului si ca "Tataie". Imi propune sa mergem sa facem Tr. Granicerilor -este realizarea lui - el l-a pitonat. Zis si facut. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu Adi si cu Cristi care tocmai terminau reamenajarea traseului Frontal. Hotaram sa facem acest traseu - pitoanele prezinta mai multa siguranta.
Novac pleaca cap de coarda. Si am ocazia sa vad cum urca cineva la 56 de ani. Maestru al sportului. Totul e natural, fluid, fara nici un efort. E o chestie..Plec secund. Prima lc e nasoala - nu reusesc sa urc frumos. Novac sunteaza prima regrupare si urca direct in a doua. A doua lc imi iese mai bine. Urmatoarele 2 lc le facem tot dintr-una. Si de astea reusesc sa ma bucur. Pe ultima lungime un bolovan cat casa era sa-mi faca fata polonic. Reusesc sa-i deviez traiectoria in ultimul moment.
Suntem in top unde mai stam la taclale si de aici inapoi la foc. Intre timp a venit si Cosmin cu Linda. Se repeta programul de ieri - randamentul la bere ramane la fel de scazut.
Ziua 3:
Ploaia de dimineata ne impiedica sa mergem la perete, asa ca o lalaim pana pe la 12.00. Pana la urma ne hotaram sa facem si noi deja clasicul traseu al marmitelor. De la corturi pana acolo alergam - asa de antrenament. Are dreptate si Vasi - e fain sa alergi prin padure. Marmitele din Valea Rea le rapelam rapid - trisam si ne bagam in fata.
Ne grabim sa ajungem la corturi pentru a mai prinde o tura de cocot. Elena vrea sa incerce si ea Frontalul. Pleaca cu Isvan. eu n-am partener asa ca trag un pui de somn in masina. Cand ma trezesc, Elena e deja inapoi. O aversa de ploaie i-a scos din traseu. Hotarasc sa incerc si eu. Plec cu Elena spre acelasi Frontal. De data asta merg cap.
E clar ca cel mai important factor la catarare e starea psihica - n-ai ce sa intri in traseu daca nu esti psihic pregatit. Bine - si o groaza de antrenament si experienta -dar cum pe astea inca nu le am nu le pun la socoteala. Prima lungime merge perfect. Din pacate nu mai putem continua nici noi din cauza ploii. Rapelam si la corturi.
Program de seara clasic -cu diferenta ca de data asta e mai scurt decat de obicei. Maine avem primul concurs de anul acesta.
Ziua 4:
Ora 6.00. Ne trezim cu greu, strangem in graba cortul ud si aruncam totul in masina.
Destinatia: concursul de MTB de la Valea lui Liman. Calculul initial arata 140km pana in Valea lui Liman. Din Oravita alegem varianta tampita Pravita-Anina-Resita. Tot drumul e un deal si-o curba. Prin Anina ne dam seama ca nu mai ajungem la timp. Doar n-o sa renuntam fara sa incedrcam. Punem centura, Isvan se prinde de bord, Elena se ancoreaza in spate si scoatem tot ce se poate din Mariuta. Zburam de pe o banda pe alta in curbe si speram sa nu apara masini pe sens opus. Pe la Carasova apare o masina pe sensul nostru..adica al ei. Trag de volan iesim cu jumatate de masina in decor, acceleram si mergem mai departe. N-avem timp acuma de interjectii (In timp ce derapam aveam senzatia neplacuta de deja-vu de la iesitul in decor de-acuma 3 luni...). Anina-Resita-Lugoj. Gonim ca nebunii cu ochii pe ceas si bornele kilometrice. Ne intalnim cu Nosu chiar inainte de Valea lui Liman unde ajungem cu 20 minute inainte de start.
Inscrierea, ultimele pregatiri la bicicleta si ne punem la start. Mai apuc sa beau un Red Bull (am fost abstinent 3 luni asa ca sper sa aiba efect...). Traseul are doar 30km. E de sprint. Am fi preferat orice mai mare de 60km. Asa ca imediat dupa fluierul de start ma apuc si pedalez cat pot. Drumul o ia la stanga de la Valea lui Liman si urca pe malul unei ape. Dupa primii 2 km se contureaza deja 2 grupuri: vreo 6 ciclisti hotarati in fata si un pluton de vreo 10 printre care eram si eu. Isvan si Nosu sunt undeva in spate. Merg compact cu grupul pana la prima urcare unde se pun toti sa se ridice in pedale si sa-i dea la deal. Majoritatea sunt pe la 16-18 ani. Ma gandesc ca n-au cum sa reziste la ritmul asta. O iau in ritmul meu in sus. Distanta se mareste fata de cei din fata. Din spate nu vine nimeni: mai sunt vreo 20 de ciclisti in urma. Ii vad pe la curbe mult mai jos. In varful primei urcari sunt singur. De-acuma ma bat cu timpul: pe juniori nu-i mai pot ajunge. Din spate nu cred sa ma prinda cineva. Asa ca acuma lupt cu mine si cu timpul.
Traseul e frumos. Trecem prin Luncanii de Jos, Luncanii de Sus, inca ceva sate. Paduri cu drumuri destelenite, pajisti inierbate, urcari abrupte si coborari accentuate. Trag de mine cat pot ca doar e concurs si ajung la sosire dupa o ora si 22 minute. Apar si Isvan si Nosu.
Si....Elena! E locul 1 la fete. Din nou. Si ea s-a luptat tot cu timpul. Nu a avut adversare. Le-a mancat de la inceput. A depasit si ceva baieti. Si isi pusese in cap sa ne ajunga din urma.
Stam la premiera. Sper sa ne obisnuim s-o vedem pe Elena doar pe locul 1.
Concursul a fost frumos si bine organizat. Poze, diplome povesti -dupa care o luam spre casa.
Asta a fost primul concurs pe 2008. In urmatoarele 3 saptamani avem 2 concursuri si pana la sfarsitul anului mult mai multe.
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/1MaiLaNera
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LimanBikesRace
http://www.lugoj-live.ro/Pagini/Poze/Evenimente/Liman_Bike_Race2008/index.html
Dupa tura de la Herculane, aproape 2 saptamani am fost out of order. Ca nu ma puteam abtine si cum ma simteam mai bine bagam antrenamente. Asa ca am terminat cu o raceala.
Seara la 21.00 avem bagajele aruncate in masina. Realizam ca nu exista nici o sansa de 4 oameni, bagaje si biciclete asa ca ramanem la formula Elena, eu si Isvan. Pe la 24.00 suntem la Cantonul Damian. Aici iures. S-a spart conducta cu petrecareti. Asta e...Anul viitor sarbatorim 1 mai de 8 mai. Montam cortul - de data asta renuntam la dormitul in masina.
Ziua 1:
Isvan descopera dimineata ca sabotii de frana de pe spate sunt complet mancati - asa ca nu poate veni cu noi in tura de bicicleta. Merge la lectura in ceva poienita. Plec cu Elena. De la Podul Bei pana in Potoc drumul e proaspat asfaltat (o idee tampita care va distruge zona -dar asta e parerea mea..). Pana in Potoc se urca, asa ca vreau sa vad cat m-a afectat raceala si ii dau vartos la pedale. Merge bine. Elena acuza in varful dealului o durere suspecta de genunchi...
Din Potoc pe sosea ajungem in Sasca Montana. Continuam mai departe si trecem peste ce aveam sa aflam ulterior ca se numeste dealul lui Gheorghe. Gheorghe asta si-a tras un deal tzapan. Urcarea e accentuata si solicitanta. Din cauza genunchiului, Elena urca pe langa bicicleta o portiune. Ajungem in satul Stipanari si de aici peste inca 1.5km in Carbunari. Oprim sa umplem bidoanele cu apa si ne intoarcem.
Ambele sate sunt deosebite: desi cocotate in varful dealului au case ingrijite, de oameni instariti, cu gradinite cu flori viu colorate. Nu ne mira ce zic localnicii: "O multime de timisoreni vor sa vina aici sa-si cumpere case de vacanta". Sa speram ca n-o sa reuseasca...
Coborarea e destul de antrenanta - in curbe e griblura si la peste 50km pe ora e o senzatie interesanta cand incepi sa derapezi prin curbe. In Sasca nu ma pot abtine si cumpar o caserola de mici - ca doar e 1 mai. Dupa 60km ajungem inapoi la Damian. Fiind inca devreme, infulecam ceva si pornim catre perete. De incalzire alegem traseul 1Mai. De ultima data cand l-am urcat - datele problemei s-au mai schimbat un pic. Asa ca pornesc cap si traseul nu ma prea imbie la asigurat - spre exasperarea Elenei. Folosesc totusi trei bucle pe trei lungimi. Ultima lc n-a fost foarte simpatica -coarda incolacita dupa stanca - parca eram un bou in jug incercand s-o trag dupa mine. Din top ne retragem aiurea - mi-a venit ideea s-o luam la stanga in loc de dreapta - asa ca trebuie sa rapelam.
Seara ne strangem la focul de tabara - intre timp au venit toti cei de la Alpiniada Liliacul. Macare si bere. Se pare ca imbatranesc vertiginos - randamentul la sucul de hamei a scazut vizibil.
Ziua 2:
Dimineata - vreme de cocos - asa cum de fapt se anuntase. Elena isi ia zi de odihna. Isvan a facut rost intre timp de saboti si vrea sa se incalzeasca si el pentru concurs. Pornim pe ruta : Damian-Podul Bei - Pastravarie. De aici ne separam - plec impreuna cu Florin - alpinist utilitar si fot free rider catre satul Socolari. Pentru inceput o urcare prin padure. Incerc cu greu, dar nu reusesc sa tin ritmul cu Florin. Nu merge. Trag de mine cat pot, dar omu' are alta vana. Ajungem in varful dealului. De aici coborare pana in Socolari. Nu apucam sa ne bucuram prea mult de ea, deoarece nimerim intr-un lac de noroi. Nici o sansa sa inaintam pe biciclete -asa ca o buna parte de coborare mergem prin noroi pana in gat pe langa biciclete.
Socolari-Potoc-Damian si din nou mai avem timp pentru un traseu dupa-amiaza.
Intre timp l-am cunoscut pe domnul Novac - cunoscut intre membrii clubului si ca "Tataie". Imi propune sa mergem sa facem Tr. Granicerilor -este realizarea lui - el l-a pitonat. Zis si facut. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu Adi si cu Cristi care tocmai terminau reamenajarea traseului Frontal. Hotaram sa facem acest traseu - pitoanele prezinta mai multa siguranta.
Novac pleaca cap de coarda. Si am ocazia sa vad cum urca cineva la 56 de ani. Maestru al sportului. Totul e natural, fluid, fara nici un efort. E o chestie..Plec secund. Prima lc e nasoala - nu reusesc sa urc frumos. Novac sunteaza prima regrupare si urca direct in a doua. A doua lc imi iese mai bine. Urmatoarele 2 lc le facem tot dintr-una. Si de astea reusesc sa ma bucur. Pe ultima lungime un bolovan cat casa era sa-mi faca fata polonic. Reusesc sa-i deviez traiectoria in ultimul moment.
Suntem in top unde mai stam la taclale si de aici inapoi la foc. Intre timp a venit si Cosmin cu Linda. Se repeta programul de ieri - randamentul la bere ramane la fel de scazut.
Ziua 3:
Ploaia de dimineata ne impiedica sa mergem la perete, asa ca o lalaim pana pe la 12.00. Pana la urma ne hotaram sa facem si noi deja clasicul traseu al marmitelor. De la corturi pana acolo alergam - asa de antrenament. Are dreptate si Vasi - e fain sa alergi prin padure. Marmitele din Valea Rea le rapelam rapid - trisam si ne bagam in fata.
Ne grabim sa ajungem la corturi pentru a mai prinde o tura de cocot. Elena vrea sa incerce si ea Frontalul. Pleaca cu Isvan. eu n-am partener asa ca trag un pui de somn in masina. Cand ma trezesc, Elena e deja inapoi. O aversa de ploaie i-a scos din traseu. Hotarasc sa incerc si eu. Plec cu Elena spre acelasi Frontal. De data asta merg cap.
E clar ca cel mai important factor la catarare e starea psihica - n-ai ce sa intri in traseu daca nu esti psihic pregatit. Bine - si o groaza de antrenament si experienta -dar cum pe astea inca nu le am nu le pun la socoteala. Prima lungime merge perfect. Din pacate nu mai putem continua nici noi din cauza ploii. Rapelam si la corturi.
Program de seara clasic -cu diferenta ca de data asta e mai scurt decat de obicei. Maine avem primul concurs de anul acesta.
Ziua 4:
Ora 6.00. Ne trezim cu greu, strangem in graba cortul ud si aruncam totul in masina.
Destinatia: concursul de MTB de la Valea lui Liman. Calculul initial arata 140km pana in Valea lui Liman. Din Oravita alegem varianta tampita Pravita-Anina-Resita. Tot drumul e un deal si-o curba. Prin Anina ne dam seama ca nu mai ajungem la timp. Doar n-o sa renuntam fara sa incedrcam. Punem centura, Isvan se prinde de bord, Elena se ancoreaza in spate si scoatem tot ce se poate din Mariuta. Zburam de pe o banda pe alta in curbe si speram sa nu apara masini pe sens opus. Pe la Carasova apare o masina pe sensul nostru..adica al ei. Trag de volan iesim cu jumatate de masina in decor, acceleram si mergem mai departe. N-avem timp acuma de interjectii (In timp ce derapam aveam senzatia neplacuta de deja-vu de la iesitul in decor de-acuma 3 luni...). Anina-Resita-Lugoj. Gonim ca nebunii cu ochii pe ceas si bornele kilometrice. Ne intalnim cu Nosu chiar inainte de Valea lui Liman unde ajungem cu 20 minute inainte de start.
Inscrierea, ultimele pregatiri la bicicleta si ne punem la start. Mai apuc sa beau un Red Bull (am fost abstinent 3 luni asa ca sper sa aiba efect...). Traseul are doar 30km. E de sprint. Am fi preferat orice mai mare de 60km. Asa ca imediat dupa fluierul de start ma apuc si pedalez cat pot. Drumul o ia la stanga de la Valea lui Liman si urca pe malul unei ape. Dupa primii 2 km se contureaza deja 2 grupuri: vreo 6 ciclisti hotarati in fata si un pluton de vreo 10 printre care eram si eu. Isvan si Nosu sunt undeva in spate. Merg compact cu grupul pana la prima urcare unde se pun toti sa se ridice in pedale si sa-i dea la deal. Majoritatea sunt pe la 16-18 ani. Ma gandesc ca n-au cum sa reziste la ritmul asta. O iau in ritmul meu in sus. Distanta se mareste fata de cei din fata. Din spate nu vine nimeni: mai sunt vreo 20 de ciclisti in urma. Ii vad pe la curbe mult mai jos. In varful primei urcari sunt singur. De-acuma ma bat cu timpul: pe juniori nu-i mai pot ajunge. Din spate nu cred sa ma prinda cineva. Asa ca acuma lupt cu mine si cu timpul.
Traseul e frumos. Trecem prin Luncanii de Jos, Luncanii de Sus, inca ceva sate. Paduri cu drumuri destelenite, pajisti inierbate, urcari abrupte si coborari accentuate. Trag de mine cat pot ca doar e concurs si ajung la sosire dupa o ora si 22 minute. Apar si Isvan si Nosu.
Si....Elena! E locul 1 la fete. Din nou. Si ea s-a luptat tot cu timpul. Nu a avut adversare. Le-a mancat de la inceput. A depasit si ceva baieti. Si isi pusese in cap sa ne ajunga din urma.
Stam la premiera. Sper sa ne obisnuim s-o vedem pe Elena doar pe locul 1.
Concursul a fost frumos si bine organizat. Poze, diplome povesti -dupa care o luam spre casa.
Asta a fost primul concurs pe 2008. In urmatoarele 3 saptamani avem 2 concursuri si pana la sfarsitul anului mult mai multe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
