Data: 30.04.08 - 04.05.08
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/1MaiLaNera
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LimanBikesRace
http://www.lugoj-live.ro/Pagini/Poze/Evenimente/Liman_Bike_Race2008/index.html
Dupa tura de la Herculane, aproape 2 saptamani am fost out of order. Ca nu ma puteam abtine si cum ma simteam mai bine bagam antrenamente. Asa ca am terminat cu o raceala.
Seara la 21.00 avem bagajele aruncate in masina. Realizam ca nu exista nici o sansa de 4 oameni, bagaje si biciclete asa ca ramanem la formula Elena, eu si Isvan. Pe la 24.00 suntem la Cantonul Damian. Aici iures. S-a spart conducta cu petrecareti. Asta e...Anul viitor sarbatorim 1 mai de 8 mai. Montam cortul - de data asta renuntam la dormitul in masina.
Ziua 1:
Isvan descopera dimineata ca sabotii de frana de pe spate sunt complet mancati - asa ca nu poate veni cu noi in tura de bicicleta. Merge la lectura in ceva poienita. Plec cu Elena. De la Podul Bei pana in Potoc drumul e proaspat asfaltat (o idee tampita care va distruge zona -dar asta e parerea mea..). Pana in Potoc se urca, asa ca vreau sa vad cat m-a afectat raceala si ii dau vartos la pedale. Merge bine. Elena acuza in varful dealului o durere suspecta de genunchi...
Din Potoc pe sosea ajungem in Sasca Montana. Continuam mai departe si trecem peste ce aveam sa aflam ulterior ca se numeste dealul lui Gheorghe. Gheorghe asta si-a tras un deal tzapan. Urcarea e accentuata si solicitanta. Din cauza genunchiului, Elena urca pe langa bicicleta o portiune. Ajungem in satul Stipanari si de aici peste inca 1.5km in Carbunari. Oprim sa umplem bidoanele cu apa si ne intoarcem.
Ambele sate sunt deosebite: desi cocotate in varful dealului au case ingrijite, de oameni instariti, cu gradinite cu flori viu colorate. Nu ne mira ce zic localnicii: "O multime de timisoreni vor sa vina aici sa-si cumpere case de vacanta". Sa speram ca n-o sa reuseasca...
Coborarea e destul de antrenanta - in curbe e griblura si la peste 50km pe ora e o senzatie interesanta cand incepi sa derapezi prin curbe. In Sasca nu ma pot abtine si cumpar o caserola de mici - ca doar e 1 mai. Dupa 60km ajungem inapoi la Damian. Fiind inca devreme, infulecam ceva si pornim catre perete. De incalzire alegem traseul 1Mai. De ultima data cand l-am urcat - datele problemei s-au mai schimbat un pic. Asa ca pornesc cap si traseul nu ma prea imbie la asigurat - spre exasperarea Elenei. Folosesc totusi trei bucle pe trei lungimi. Ultima lc n-a fost foarte simpatica -coarda incolacita dupa stanca - parca eram un bou in jug incercand s-o trag dupa mine. Din top ne retragem aiurea - mi-a venit ideea s-o luam la stanga in loc de dreapta - asa ca trebuie sa rapelam.
Seara ne strangem la focul de tabara - intre timp au venit toti cei de la Alpiniada Liliacul. Macare si bere. Se pare ca imbatranesc vertiginos - randamentul la sucul de hamei a scazut vizibil.
Ziua 2:
Dimineata - vreme de cocos - asa cum de fapt se anuntase. Elena isi ia zi de odihna. Isvan a facut rost intre timp de saboti si vrea sa se incalzeasca si el pentru concurs. Pornim pe ruta : Damian-Podul Bei - Pastravarie. De aici ne separam - plec impreuna cu Florin - alpinist utilitar si fot free rider catre satul Socolari. Pentru inceput o urcare prin padure. Incerc cu greu, dar nu reusesc sa tin ritmul cu Florin. Nu merge. Trag de mine cat pot, dar omu' are alta vana. Ajungem in varful dealului. De aici coborare pana in Socolari. Nu apucam sa ne bucuram prea mult de ea, deoarece nimerim intr-un lac de noroi. Nici o sansa sa inaintam pe biciclete -asa ca o buna parte de coborare mergem prin noroi pana in gat pe langa biciclete.
Socolari-Potoc-Damian si din nou mai avem timp pentru un traseu dupa-amiaza.
Intre timp l-am cunoscut pe domnul Novac - cunoscut intre membrii clubului si ca "Tataie". Imi propune sa mergem sa facem Tr. Granicerilor -este realizarea lui - el l-a pitonat. Zis si facut. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu Adi si cu Cristi care tocmai terminau reamenajarea traseului Frontal. Hotaram sa facem acest traseu - pitoanele prezinta mai multa siguranta.
Novac pleaca cap de coarda. Si am ocazia sa vad cum urca cineva la 56 de ani. Maestru al sportului. Totul e natural, fluid, fara nici un efort. E o chestie..Plec secund. Prima lc e nasoala - nu reusesc sa urc frumos. Novac sunteaza prima regrupare si urca direct in a doua. A doua lc imi iese mai bine. Urmatoarele 2 lc le facem tot dintr-una. Si de astea reusesc sa ma bucur. Pe ultima lungime un bolovan cat casa era sa-mi faca fata polonic. Reusesc sa-i deviez traiectoria in ultimul moment.
Suntem in top unde mai stam la taclale si de aici inapoi la foc. Intre timp a venit si Cosmin cu Linda. Se repeta programul de ieri - randamentul la bere ramane la fel de scazut.
Ziua 3:
Ploaia de dimineata ne impiedica sa mergem la perete, asa ca o lalaim pana pe la 12.00. Pana la urma ne hotaram sa facem si noi deja clasicul traseu al marmitelor. De la corturi pana acolo alergam - asa de antrenament. Are dreptate si Vasi - e fain sa alergi prin padure. Marmitele din Valea Rea le rapelam rapid - trisam si ne bagam in fata.
Ne grabim sa ajungem la corturi pentru a mai prinde o tura de cocot. Elena vrea sa incerce si ea Frontalul. Pleaca cu Isvan. eu n-am partener asa ca trag un pui de somn in masina. Cand ma trezesc, Elena e deja inapoi. O aversa de ploaie i-a scos din traseu. Hotarasc sa incerc si eu. Plec cu Elena spre acelasi Frontal. De data asta merg cap.
E clar ca cel mai important factor la catarare e starea psihica - n-ai ce sa intri in traseu daca nu esti psihic pregatit. Bine - si o groaza de antrenament si experienta -dar cum pe astea inca nu le am nu le pun la socoteala. Prima lungime merge perfect. Din pacate nu mai putem continua nici noi din cauza ploii. Rapelam si la corturi.
Program de seara clasic -cu diferenta ca de data asta e mai scurt decat de obicei. Maine avem primul concurs de anul acesta.
Ziua 4:
Ora 6.00. Ne trezim cu greu, strangem in graba cortul ud si aruncam totul in masina.
Destinatia: concursul de MTB de la Valea lui Liman. Calculul initial arata 140km pana in Valea lui Liman. Din Oravita alegem varianta tampita Pravita-Anina-Resita. Tot drumul e un deal si-o curba. Prin Anina ne dam seama ca nu mai ajungem la timp. Doar n-o sa renuntam fara sa incedrcam. Punem centura, Isvan se prinde de bord, Elena se ancoreaza in spate si scoatem tot ce se poate din Mariuta. Zburam de pe o banda pe alta in curbe si speram sa nu apara masini pe sens opus. Pe la Carasova apare o masina pe sensul nostru..adica al ei. Trag de volan iesim cu jumatate de masina in decor, acceleram si mergem mai departe. N-avem timp acuma de interjectii (In timp ce derapam aveam senzatia neplacuta de deja-vu de la iesitul in decor de-acuma 3 luni...). Anina-Resita-Lugoj. Gonim ca nebunii cu ochii pe ceas si bornele kilometrice. Ne intalnim cu Nosu chiar inainte de Valea lui Liman unde ajungem cu 20 minute inainte de start.
Inscrierea, ultimele pregatiri la bicicleta si ne punem la start. Mai apuc sa beau un Red Bull (am fost abstinent 3 luni asa ca sper sa aiba efect...). Traseul are doar 30km. E de sprint. Am fi preferat orice mai mare de 60km. Asa ca imediat dupa fluierul de start ma apuc si pedalez cat pot. Drumul o ia la stanga de la Valea lui Liman si urca pe malul unei ape. Dupa primii 2 km se contureaza deja 2 grupuri: vreo 6 ciclisti hotarati in fata si un pluton de vreo 10 printre care eram si eu. Isvan si Nosu sunt undeva in spate. Merg compact cu grupul pana la prima urcare unde se pun toti sa se ridice in pedale si sa-i dea la deal. Majoritatea sunt pe la 16-18 ani. Ma gandesc ca n-au cum sa reziste la ritmul asta. O iau in ritmul meu in sus. Distanta se mareste fata de cei din fata. Din spate nu vine nimeni: mai sunt vreo 20 de ciclisti in urma. Ii vad pe la curbe mult mai jos. In varful primei urcari sunt singur. De-acuma ma bat cu timpul: pe juniori nu-i mai pot ajunge. Din spate nu cred sa ma prinda cineva. Asa ca acuma lupt cu mine si cu timpul.
Traseul e frumos. Trecem prin Luncanii de Jos, Luncanii de Sus, inca ceva sate. Paduri cu drumuri destelenite, pajisti inierbate, urcari abrupte si coborari accentuate. Trag de mine cat pot ca doar e concurs si ajung la sosire dupa o ora si 22 minute. Apar si Isvan si Nosu.
Si....Elena! E locul 1 la fete. Din nou. Si ea s-a luptat tot cu timpul. Nu a avut adversare. Le-a mancat de la inceput. A depasit si ceva baieti. Si isi pusese in cap sa ne ajunga din urma.
Stam la premiera. Sper sa ne obisnuim s-o vedem pe Elena doar pe locul 1.
Concursul a fost frumos si bine organizat. Poze, diplome povesti -dupa care o luam spre casa.
Asta a fost primul concurs pe 2008. In urmatoarele 3 saptamani avem 2 concursuri si pana la sfarsitul anului mult mai multe.
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/1MaiLaNera
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LimanBikesRace
http://www.lugoj-live.ro/Pagini/Poze/Evenimente/Liman_Bike_Race2008/index.html
Dupa tura de la Herculane, aproape 2 saptamani am fost out of order. Ca nu ma puteam abtine si cum ma simteam mai bine bagam antrenamente. Asa ca am terminat cu o raceala.
Seara la 21.00 avem bagajele aruncate in masina. Realizam ca nu exista nici o sansa de 4 oameni, bagaje si biciclete asa ca ramanem la formula Elena, eu si Isvan. Pe la 24.00 suntem la Cantonul Damian. Aici iures. S-a spart conducta cu petrecareti. Asta e...Anul viitor sarbatorim 1 mai de 8 mai. Montam cortul - de data asta renuntam la dormitul in masina.
Ziua 1:
Isvan descopera dimineata ca sabotii de frana de pe spate sunt complet mancati - asa ca nu poate veni cu noi in tura de bicicleta. Merge la lectura in ceva poienita. Plec cu Elena. De la Podul Bei pana in Potoc drumul e proaspat asfaltat (o idee tampita care va distruge zona -dar asta e parerea mea..). Pana in Potoc se urca, asa ca vreau sa vad cat m-a afectat raceala si ii dau vartos la pedale. Merge bine. Elena acuza in varful dealului o durere suspecta de genunchi...
Din Potoc pe sosea ajungem in Sasca Montana. Continuam mai departe si trecem peste ce aveam sa aflam ulterior ca se numeste dealul lui Gheorghe. Gheorghe asta si-a tras un deal tzapan. Urcarea e accentuata si solicitanta. Din cauza genunchiului, Elena urca pe langa bicicleta o portiune. Ajungem in satul Stipanari si de aici peste inca 1.5km in Carbunari. Oprim sa umplem bidoanele cu apa si ne intoarcem.
Ambele sate sunt deosebite: desi cocotate in varful dealului au case ingrijite, de oameni instariti, cu gradinite cu flori viu colorate. Nu ne mira ce zic localnicii: "O multime de timisoreni vor sa vina aici sa-si cumpere case de vacanta". Sa speram ca n-o sa reuseasca...
Coborarea e destul de antrenanta - in curbe e griblura si la peste 50km pe ora e o senzatie interesanta cand incepi sa derapezi prin curbe. In Sasca nu ma pot abtine si cumpar o caserola de mici - ca doar e 1 mai. Dupa 60km ajungem inapoi la Damian. Fiind inca devreme, infulecam ceva si pornim catre perete. De incalzire alegem traseul 1Mai. De ultima data cand l-am urcat - datele problemei s-au mai schimbat un pic. Asa ca pornesc cap si traseul nu ma prea imbie la asigurat - spre exasperarea Elenei. Folosesc totusi trei bucle pe trei lungimi. Ultima lc n-a fost foarte simpatica -coarda incolacita dupa stanca - parca eram un bou in jug incercand s-o trag dupa mine. Din top ne retragem aiurea - mi-a venit ideea s-o luam la stanga in loc de dreapta - asa ca trebuie sa rapelam.
Seara ne strangem la focul de tabara - intre timp au venit toti cei de la Alpiniada Liliacul. Macare si bere. Se pare ca imbatranesc vertiginos - randamentul la sucul de hamei a scazut vizibil.
Ziua 2:
Dimineata - vreme de cocos - asa cum de fapt se anuntase. Elena isi ia zi de odihna. Isvan a facut rost intre timp de saboti si vrea sa se incalzeasca si el pentru concurs. Pornim pe ruta : Damian-Podul Bei - Pastravarie. De aici ne separam - plec impreuna cu Florin - alpinist utilitar si fot free rider catre satul Socolari. Pentru inceput o urcare prin padure. Incerc cu greu, dar nu reusesc sa tin ritmul cu Florin. Nu merge. Trag de mine cat pot, dar omu' are alta vana. Ajungem in varful dealului. De aici coborare pana in Socolari. Nu apucam sa ne bucuram prea mult de ea, deoarece nimerim intr-un lac de noroi. Nici o sansa sa inaintam pe biciclete -asa ca o buna parte de coborare mergem prin noroi pana in gat pe langa biciclete.
Socolari-Potoc-Damian si din nou mai avem timp pentru un traseu dupa-amiaza.
Intre timp l-am cunoscut pe domnul Novac - cunoscut intre membrii clubului si ca "Tataie". Imi propune sa mergem sa facem Tr. Granicerilor -este realizarea lui - el l-a pitonat. Zis si facut. Ajunsi la baza peretelui ne intalnim cu Adi si cu Cristi care tocmai terminau reamenajarea traseului Frontal. Hotaram sa facem acest traseu - pitoanele prezinta mai multa siguranta.
Novac pleaca cap de coarda. Si am ocazia sa vad cum urca cineva la 56 de ani. Maestru al sportului. Totul e natural, fluid, fara nici un efort. E o chestie..Plec secund. Prima lc e nasoala - nu reusesc sa urc frumos. Novac sunteaza prima regrupare si urca direct in a doua. A doua lc imi iese mai bine. Urmatoarele 2 lc le facem tot dintr-una. Si de astea reusesc sa ma bucur. Pe ultima lungime un bolovan cat casa era sa-mi faca fata polonic. Reusesc sa-i deviez traiectoria in ultimul moment.
Suntem in top unde mai stam la taclale si de aici inapoi la foc. Intre timp a venit si Cosmin cu Linda. Se repeta programul de ieri - randamentul la bere ramane la fel de scazut.
Ziua 3:
Ploaia de dimineata ne impiedica sa mergem la perete, asa ca o lalaim pana pe la 12.00. Pana la urma ne hotaram sa facem si noi deja clasicul traseu al marmitelor. De la corturi pana acolo alergam - asa de antrenament. Are dreptate si Vasi - e fain sa alergi prin padure. Marmitele din Valea Rea le rapelam rapid - trisam si ne bagam in fata.
Ne grabim sa ajungem la corturi pentru a mai prinde o tura de cocot. Elena vrea sa incerce si ea Frontalul. Pleaca cu Isvan. eu n-am partener asa ca trag un pui de somn in masina. Cand ma trezesc, Elena e deja inapoi. O aversa de ploaie i-a scos din traseu. Hotarasc sa incerc si eu. Plec cu Elena spre acelasi Frontal. De data asta merg cap.
E clar ca cel mai important factor la catarare e starea psihica - n-ai ce sa intri in traseu daca nu esti psihic pregatit. Bine - si o groaza de antrenament si experienta -dar cum pe astea inca nu le am nu le pun la socoteala. Prima lungime merge perfect. Din pacate nu mai putem continua nici noi din cauza ploii. Rapelam si la corturi.
Program de seara clasic -cu diferenta ca de data asta e mai scurt decat de obicei. Maine avem primul concurs de anul acesta.
Ziua 4:
Ora 6.00. Ne trezim cu greu, strangem in graba cortul ud si aruncam totul in masina.
Destinatia: concursul de MTB de la Valea lui Liman. Calculul initial arata 140km pana in Valea lui Liman. Din Oravita alegem varianta tampita Pravita-Anina-Resita. Tot drumul e un deal si-o curba. Prin Anina ne dam seama ca nu mai ajungem la timp. Doar n-o sa renuntam fara sa incedrcam. Punem centura, Isvan se prinde de bord, Elena se ancoreaza in spate si scoatem tot ce se poate din Mariuta. Zburam de pe o banda pe alta in curbe si speram sa nu apara masini pe sens opus. Pe la Carasova apare o masina pe sensul nostru..adica al ei. Trag de volan iesim cu jumatate de masina in decor, acceleram si mergem mai departe. N-avem timp acuma de interjectii (In timp ce derapam aveam senzatia neplacuta de deja-vu de la iesitul in decor de-acuma 3 luni...). Anina-Resita-Lugoj. Gonim ca nebunii cu ochii pe ceas si bornele kilometrice. Ne intalnim cu Nosu chiar inainte de Valea lui Liman unde ajungem cu 20 minute inainte de start.
Inscrierea, ultimele pregatiri la bicicleta si ne punem la start. Mai apuc sa beau un Red Bull (am fost abstinent 3 luni asa ca sper sa aiba efect...). Traseul are doar 30km. E de sprint. Am fi preferat orice mai mare de 60km. Asa ca imediat dupa fluierul de start ma apuc si pedalez cat pot. Drumul o ia la stanga de la Valea lui Liman si urca pe malul unei ape. Dupa primii 2 km se contureaza deja 2 grupuri: vreo 6 ciclisti hotarati in fata si un pluton de vreo 10 printre care eram si eu. Isvan si Nosu sunt undeva in spate. Merg compact cu grupul pana la prima urcare unde se pun toti sa se ridice in pedale si sa-i dea la deal. Majoritatea sunt pe la 16-18 ani. Ma gandesc ca n-au cum sa reziste la ritmul asta. O iau in ritmul meu in sus. Distanta se mareste fata de cei din fata. Din spate nu vine nimeni: mai sunt vreo 20 de ciclisti in urma. Ii vad pe la curbe mult mai jos. In varful primei urcari sunt singur. De-acuma ma bat cu timpul: pe juniori nu-i mai pot ajunge. Din spate nu cred sa ma prinda cineva. Asa ca acuma lupt cu mine si cu timpul.
Traseul e frumos. Trecem prin Luncanii de Jos, Luncanii de Sus, inca ceva sate. Paduri cu drumuri destelenite, pajisti inierbate, urcari abrupte si coborari accentuate. Trag de mine cat pot ca doar e concurs si ajung la sosire dupa o ora si 22 minute. Apar si Isvan si Nosu.
Si....Elena! E locul 1 la fete. Din nou. Si ea s-a luptat tot cu timpul. Nu a avut adversare. Le-a mancat de la inceput. A depasit si ceva baieti. Si isi pusese in cap sa ne ajunga din urma.
Stam la premiera. Sper sa ne obisnuim s-o vedem pe Elena doar pe locul 1.
Concursul a fost frumos si bine organizat. Poze, diplome povesti -dupa care o luam spre casa.
Asta a fost primul concurs pe 2008. In urmatoarele 3 saptamani avem 2 concursuri si pana la sfarsitul anului mult mai multe.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu