Muntii Poiana Rusca

Muntii Poiana Rusca -Boby push bike 2
Data: 25.05.08
Participanti: Boby, Elena, Alex
Locatie: ati ghicit - Poiana Rusca
http://picasaweb.google.com/Hoinarii/NDragFRdeaPushBike

In aceeasi formatie ca acum 2 saptamani, pornim spre o alta zona in care nu am fost pana acum: Poiana Rusca. Timisoara-Lugoj-Nadrag si lasam masina in centru. De aici sunt 16km pana la cabana Caprioru. Un drum forestier care urca la inceput linistit pe Valea Ciresului, pentru ca dupa aceea s-o ia pieptis in sus. ZOna seamana mult cu Muntii Zarandului: liniste, padure multa, drum bun.Dupa 1.30 de la plecare suntem la cabana Caprioru. Nu stam mult in atmosfera si cu personajul Hitchcock - dam sa plecam. E devreme asa ca ma gandesc ca ar fi fain sa mai facem ceva. Am vazut un drum care duce catre Fardea pe malul lacului Surduc. De acolo stim ca exista o sosea pana in Nadrag. Boby nu e foarte convins ca e o idee buna, dar pana la urma plecam intr-acolo.Dupa nici 20 minute ne dam seama ca a fost o idee tampita. Drumul care la inceput parea forestier s-a transformat intr-un sant cu noroi. Nu ne intoarcem de lene. Evident, n-avem harta - a facut Elena poze la o harta in Nadrag asa ca acuma facem zoom pe aparatul foto ca sa vedem unde suntem si unde mergem.Pe masura ce inaintam, ne afundam intr-o adevarata jungla. Ideea de poteca serpuieste printr-o vegetatie impenetrabila. Pe jos numai tufe cu spini. Torquemada si-ar fi gasit aici ceva idei de tortura. de la plecarea de la Caprioru suntem intr-un push bike continuu. Si la deal si la vale. Picioarele sangereaza de la spini, ceva insecte albastre ne dau tarcoale. Intr-un cuvant...paradisul.Povestea asta a tinut o suta de culmi. Dupa fiecare credeam ca mizeria de drum o coteste si coboara in sfarsit catre lac, dupa fiecare culme urma o coborare urmata de culmea sora. Si tot asa. Deja m-am resemnat ca o sa bantui la noapte pe-aici. Incredibil dar inca suntem pe ceva marcaj (dunga albastra). Dupa 1001 de culmi, spini si un push bike continuu drumul o coteste brusc la dreapta. Coborarea care urmeaza nu este nici ea mai breaza: nu ne putem urca in sa. Coboram pe langa biciclete pe niste valcele abrupte si nisipoase.Elena cade, fara urmari grave. Ajungem toti ca dupa razboi in Gladna Montana si pe sosea. De aici pana in Fardea si inapoi spre Nadrag. Nu ne mai putem insa bucura de drumul (frumos) de 13km. Suntem obositi toti 3. Si altfel si week-end-ul asta de relax se transforma intr-unul de tras. Cu asta am terminat si "antrenamentul" de push bike pentru concursuri. Nu mai vreau sa fac din astea pana cand nu o sa fiu obligat.Cu febra musculara peste tot ajungem pe la 21.00 in Timisoara.O zona salbatica pe care ca si Zarandul nu o s-o mai vizitam foarte curand. Mai ales cu bicicleta.