Frumos

Data: 22.08.08-24.08.08
Locatie: Dalboset
Participanti: prietenii
Poze: Aici

Vine o vreme
Când trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Câteva momente când era sa fim fericiti,
Câteva momente când era sa fim frumosi,
Câteva momente când era sa fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trait.
M.Sorescu

Trebuie sa recunosc ca a gasit Elena un intro perfect pentru tura asta.

Saptamana viitoare: Geiger 2008 la Sibiu dupa care inapoi in Timisoara si marti pornim spre Eco Explora langa Vatra Dornei. Aici voi face echipa cu Elena, iar Isvan cu Captain. Este un concurs mai tare decat CA: mai multi km intr-un timp mai scurt (mult mai scurt). CA 2008 a fost incalzirea - Eco Explora va fi provocarea :).

Ilie ne invita la el acasa la Dalboset. Vom fi o parte din gasca din liceu si facultate. Nu putem refuza asa ceva.

Vineri noaptea cu Mada si Raul in masina ajungem la Dalboset.

Avem datoria morala sa nu uitam!

Odata ajunsi aici ne punem pe treaba: Pantani face focul si la lumina lui curg rauri de bere si vin si se deapana amintiri.

Cu greu ma retrag mai devreme decat ceilalti: dimineata vrem sa facem o tura de bicicleta.

Dimineata ma gaseste suficient de mahmur ca sa n-am chef de ture. Merg cu Ilie in Bozovici la cumparaturi. Plecarea matinala este amanata datorita unor portii generoase de mancare dietetica: mici, clisa, gratare. O lalaim la povesti.

99.998, 99.999 - Salut Raul! Ahhhhhhhh! Am pierdut numaratoarea caramizilor!!!! Cate zice Ilie ca sunt?

Pe la 11.00 suntem in sfarsit gata de drum (Elena si cu mine). Inainte de plecare am scos hartile cu Muntii Aninei la imprimanta. Avem si busola cu noi. Ne jucam de-a orientarea - nu de alta dar mai e doar o saptamana pana cand joaca devine serioasa.

Pornim pe drumul ce duce la Sopotu Nou si undeva o luam la dreapta, traversam Nera si intram pe Valea Ducinului. Incepem o urcare domoala printre salase si capite de fan. Peisajul este foarte frumos. Este...plin.Este verde si plin de viata. Asta dupa trauma cu pasunile alpine din Godeanu si Fagaras, unde m-am felicitat ca nu aveam brisca la mine.

Drumul urmareste linia vaii dupa care intra intr-o padure deasa si incepe serpentinele. Bifurcatie. Scoatem harta, busola si incepem sa ne orientam. Ar trebui sa parasim drumul si sa o luam pe cel ce vine din stanga. Decizia este luata in unanimitate de 2.

A se nota: uneori, foarte rar, folosesc harta si busola. In rest, exista instinctul si localnicii...

Coborare usoara si placuta. Ne intalnim cu o ciudatenie: o masina decapotabila de teren, foarte joasa ca alea din filmele cu Louis De Funes. Cei din masina ne zic ca am gresit drumul catre Izvorul Tisiei. Trebuie sa ne intoarcem.

Moara asta imi arata ca mergem bine, papirusul imi arata ca mergem bine....De ce naiba zic localnicii ca e gresit drumul?!

Ok...Alimentam de la un izvor plin de mormoloci. In sfarsit o apa cu gust! M-am saturat de apa pura de munte. Si de apa amestecata cu prafuri. Daca la mormoloci le place acolo, sigur au gasit ei ceva bun.

Suntem inapoi la bifurcatie. Continuam in sus. Poienite linistite alterneaza cu portiuni de padure deasa. Din deal coboara un nene cu o caruta plina de lemne. Culegem noi informatii despre traseul ce trebuie urmat. Primim cele mai detaliate informatii pe care ni le puteam imagina in cel mai pur grai banatean.

Mai departe intalnim matematic toate indiciile pe care ni le-a insiruit batranelul. Dupa o noua mini ratacire, gasim drumul care ar trebui sa ne scoata catre Podul Bei. Urmeaza o coborare greu de descris. Dumul forestier pe care mergem nu a mai fost folosit de ani buni. Copacii care il strajuiesc s-au imreunat deasupra lui. Pe jos e o mare de iarba si de crengi cazute care nu se vad.

Ne aplecam peste ghidon, bagam casca la inaintare si la vale. In casca se aude darabanda crengilor peste care dam. Singura grija este sa ferim ochii. Repede, tot mai repede. Bicicleta derapeaza pe bustenii ascunsi in iarba. Si incet incet incep sa inteleg ce vroia sa zica Dorel cu redresatul bicicletei cu SPD-urile. Da, se poate si e o senzatie super faina. Bicicleta derapeaza si sta sa cada si cu picioarele prinse in pedale o readuci la verticala. O coborare magnifica.

Pana la Podul Bei mai urmam cativa km buni valea Lindina.

Elena -mult mai in forma decat mine.

Podul Bei - > Potoc-> Sasca Romana. Traseu de sosea, unde mai recuperam la capitolul randament.

In Sasca ne oprim la biserica germana sa mai luam niste apa si sa mancam - si amandoi recunoastem ca suntem obositi. Urmeaza dealul lui Vasile (sau a lui Gheorghe ca nu mai tin minte) . Acuma sincer....orice om isi face o casa, isi ia masina alte cele. Ce dracu' i-a trebui lu' asta un deal ?!

Incepem urcarea. De dimineata n-a mers ceva cum trebuie. Sunt foarte lent pe urcari. Berea, nesomnul, tigarile ? Mi se blocheaza pulpele. Asta-i ciudat, mai ales ca muschii aia nu-i prea folosesc. Elena merge incet, dar constant. Eu ajung in situatia de a ma opri din 200 in 200 de metri pe portiunea finala pana in Stapinari. Ard ingrozitor picioarele. Ceva nu e OK.

Carbunari-Stancilova si o noua pauza pentru odihna si poze.

Belvedere din satul Stancilova

De ce naiba ma dor picioarele?! Spookie.....

Din Stancilova urmeaza coborarea pe forestier pana in Sopotu Nou. Si aici e ceva ciudat. Daca toata ziua abia m-am tarat la deal, am reusit sa cobor in schimb excelent, cum nu am facut-o tot anul.

Elena merge "ca Simplonul la vale". Cunoscatorii stie...

Din Sopot mai avem 12km pana acasa. Si dupa 89 de km pe ceas, in timp ce ma chinuiam pe o amarata de panta....futu-i mama lui de sit si de prostie crasa!!!!!! La CA am lasat situl jos pentru ultima coborare si am uitat sa-l ridic. Toata ziua am mers cu genunchii indoiti - picioarele nu mi s-au intins o secunda. Asa se explica durerea din pulpe si faptul ca am coborat asa de bine.

Acuma sunt linistit. Am gasit explicatia. Incepusem sa fiu chiar speriat.

Dupa 91km terminam circuitul Cheilor Nerei fara sa trebuiasca sa facem push bike. Peisajul a fost superb, tura foarte frumoasa, de dificultate medie.

Bere rece!!!!!!!!! Wooowwwww. Mici, gratare, yammmy. Cheful se prelungeste mult in noapte.

Duminica aceeasi atmosfera de relache. Pe la 11.00 pornim toti catre cascada de la Moceris.

Grupul vesel in satul Moceris

Ceva e in neregula cu poza asta...Oare ce?

Echipa de sustinere ne urmareste pe jos.

Si acolo a aterizat farfuria aia rotunda. Si din ea a iesit o aratare cu 2 antene si 3 tate. Si a venit aratarea si....(Pantani: Ma ce prosti is astia, auzi la ei farfurii zburatoare...nu vad ca e un Archaeopterix?)

Mai jos NU sunt pozele de la cascada, ca zice Elena ca n-au iesit bine.

No comment-nu m-am putut abtine sa nu pun poza asta.

Pe la pranz ne intoarcem acasa si terminam excursia asa cum am inceput-o: o mancare usoara :) urmata de putina bautura :).

Cei trei muschetari: Sergiu, Ilie si Luci

A fost o iesire de week-end excelenta. Pe care o s-o mai repetam cu siguranta (poate in alte locatii) si in toamna ce vine. M-am intalnit (ma rog noi ne tot intalnim, dar doar asa la 2 , 3 beri, nu pe indelete :) ) cu prietenii mei buni din liceu si faculatate. Multumim lui Ilie si Hai noroc baieti ca ne vedem la Peciu!

P.S.:

1. Pozele lipsa o sa fie trimise pe canale securizate :)
2. Noi, busola si harta aveam dreptate si nu localnicii.