MTB Baia mare

Participanti: multi- Elena, Isvan Captain, Max, Pantani, Dorel, Alex
Perioada: 19.07.08 - 20.07.08
Locatia: Baia Mare
Sponsor: Adi Glavan si magazinul ParAlpin


Singurul lucru care conteaza cu adevarat la final : PRIETENII !!!!!!!!!!!!

Nu pot sa stau deoparte. Dupa o saptamana depresiva in care Elena m-a incurajat - vineri ma hotarasc sa particip totusi la maraton. Sper ca genunchiul va rezista.

Un nou membru in grup e Pantani din Lugoj - un om deosebit din toate punctele de vedere, nu numai ca sportiv. Acuma avem 2 campioni: Elena si Pantani. Adi Glavan l-a luat pe Pantani sub oblanduire si astlfel avem posibilitatea sa mergem impreuna la Baia Mare.

De asemenea Dorel il pescuieste din Arad pe Max, care e la prima participare la un concurs de acest gen. 6 persoane in 2 masini ne indreptam vineri dupa-amiaza spre Baia Mare. Prognoza meteo arata clar: frig si ploiae. Adica conditii de concurs.
Se face ora 22.30 cand ajungem acasa la Captain. Iesim pe seara in oras sa linistim sarpele din stomac. Captain ne duce undeva in centrul istoic din Baia Mare - taverna Millenium. Mancam copios intr-o ambianta deosebita dupa care facem joctiunea cu Dorel - ei n-au mai gasit centrul si-au mancat altundeva in oras.

Pentru cei ce nu-l cunosc: el este Dorel


Hotarati sa nu faca pana si sa nu se culce devreme

Inapoi la Captain acasa facem pregatirile si planurile pentru concursul de maine. Atmosfera de distractie si voie buna asa ca ne intindem destul de mult in noapte.

Dimineata ne gaseste destul de molatici. Incet, incet ne echipam, ultimele pregatirii si la 8.30 suntem gata de plecare. Baietii merg cu bicicletele pana la start pentru warm-up, Elena vine in spate cu masina. Pedalam in frecventa cei aproape 6km pana la linia de start pentru a ne incalzi.

Startul e din centru. Bun, incalzirea e facuta- dar ceva de bagat la mat?! Gasim un fast food - raman aici Pantani, Max si Dorel. Restul ne ostoim foamea cu banane de la ceva alimentara.

Si campionii sunt oameni - trebuie sa manance si ei !

Si zi asa...banana are potasiu ?! Uite la Dorel cum beleste puiul ala! Eu de ce n-am voie ?

Continuam pregatirile - Xenofitul (la cata reclama le fac, ar trebui sa ma si sponsorizeze...). Pregatesc 2 bidoane cu amestec explosiva. Geluri si de data asta imi ia si ceva batoane energizante. Similar, poate cu mici variatiuni pentru ceilalti 6.

Un pic de chimie aici, un pic de chimie acolo...ca doar nu degeaba am evoluat de la alchimisti incoace!

Au inceput sa se stranga concurentii. La fete cel putin vedem figuri cunoscute, mai ales de la Carpathian. E si Grind-ul aici :) Vremea e exact cum am previzionat .....pe dracu....adica acuma e soare si o caldura de te coci.

Undeva in jurul orei 10.0 suntem toti aliniati la start. De data asta am si o strategie cu Captain si Isvan. De vreme ce suntem de valori apropiate, de ce sa numergem impreuna prima jumatate de concurs, dupa care fiecare sa traga cum poate?

Start !

Am pornit destul de prost. Nu prea am "sforta" -nu stiu exact de ce. Isvan e mult in fata. Incerc sa-l ajung. Iesim de pe sosea si intram pe un drum forestier. Aici - sauna. Dar nu asa, ziceai ca m-au bagat in cuptorul cu aburi de la o locomotiva antica. Il vad destul de in fata pe Isvan si incep sa galopez. Am respiratia unui pisic fugarit de un caine turbat. Si o tin asa pana in varful pantei unde impasibil Isvan se oprise sa ne astepte. Vine si Captain si pornim imreuna mai departe. Aici e un fel de platou, se termina dumul forestier si...incep cele mai nasoale 30 de minute ale mele pe bicicleta de cand ma dau.

Pentru inceput un push bike. Doar ca asta e pe noroi. Si ca sa fie treaba treaba - noroiul de aici e lutos. Aluneci pe el ca pe gheata. Se lipeste de tine si mai ales de cauciucuri. Dar, na push bike-ul e specialitatea noastra. Asa ca la deal merge. Ajungem in varf. Captain si Isvan o iau la vale.

Eu...zbor. La propriu. Nici n-am apucat sa fac 5m de coborare si-am zburat deja peste ghidon. Urmeaza 20 minute in care toti sfintii s-au pogorat pe pamant, anatomia corpului uman -in special zonele genitale au fost pe indelete studiate si toate astea in niste surprinzatoare constructii semantice. Nu tin minte sa fi urlat si injurat atata de foarte mult timp. Eram in pragul paroxismului. De ce? Pai sa vedem .... Eventual ca la fiecare cativa metri zburam in cap cu bicicleta peste mine ?! Si cadeam pe genunchiul beteag. Am rupt kilometrajul, am dat ghidonul peste cap de nu stiu cate ori. Eram din cap pana-n picioare o masa de lut vie. Am decoperit 1000 de moduri in care poti sa-ti contorsionezi corpul.Si de asemenea spre final deja gasisem pozitia aerodinamica pentru o aterizare cat de cat fara zdruncinaturi.

Lipsa totala de experienta pe noroi combinat cu o prostie crasa (din mai multe motive tin situl ridicat foarte sus - ceea ce pe coborare se dovedeste fatal) si cu o problema tehnica - a disparut frana pe spate; toate aste a m-au transformat din ciclist in planorist. Dealul ala l-am coborat literalmente in zbor, injurand din toti bojocii si cu lacrimi de furie. Categoric n-am mai fost asa nervos de mult timp.

Faptul ca nu mi-am rupt nimic il consider o adevarata minune.

Se vede CP1, unde cei de-acolo ma imbie cu banane si bauturi. Dar cum nu pot sa prea gandesc logic - continuu sa injur si sa urlu ca dementul. Imi cer scuze, nu aveam ceva personal cu ei - nu ei erau tinta injuraturilor.

Norocul meu a fost ca Isvan m-a asteptat cuminte la CP1. Daca nu era acolo, rupeam bicicleta si abandonam. Intr-un cor de injuraturi plec mai departe cu Isvan linistit in urma.

Suntem pe sosea. Incet, incet ma calmez. O coborare lunga si intram din nou pe forestier pentru urcarea cea mare. M-am linistit. Si ritmul a devenit ca de concurs ca sa zic asa. Il prindem din urma pe Captain si suntem din nou in formatie completa. Urmeaza o portiune frumoasa de urcare in care ne-am tras unul pe altul.

Aici s-a vazut cel mai bine cat de importanta e tehnologia. Daca fizic il consider pe Captain peste Isvan si mine, fara ajutorul tehnologiei omul se tara la propriu in spatele nostru. SPD-urile fac clar diferenta - una mare de tot. De asemenea fiecare gram in plus la bicicleta conteaza enorm.

Se termina urcusul normal si urmeaza push bike-ul. Unul destul de lung. Nu pot sa zic ca-l savurez, dar atata timp cat urc - sub orice forma - e bine. In varf Isvan vede ca suntem la mijlocul cursei asa ca de aici se desprinde de noi. Apare si Captain, care daca pe urcare se cam chinuia - aici zburda. Terorizat de ultima experienta cu coborarea - fac cea mai lasa portiune. Penibil. Sunt speriat ca de bombe. Chicken....

Ajung pe ceva plat si incerc sa-l prind pe Captain, dar el n-a stat pe loc. Mananc un gel, beau lichoarea roz si merg mai departe. Nu-mi dau seama daca merg bine sau prost ca nu mai am kilometraj. Urmeaza niste urcusuri succesive - il prind pe Captain. Trecem prin statiunea Izvoarele.

Peisaj de....MTB. Drumuri forestiere, dealuri impadurite, s.a.m.d. Nu sunt nici obosit, nici odihnit. Cam fara chef. Pe-aici se pare ca a trecut fostul raliu Dakkar - toate pietrele de pe forestier sunt rascolite - e o adevarata placere sa mergi pe-acolo: ca ma exprim elevat m-aim facut coaiele omleta.

CP3. Ne anunta ca avem 12km de coborare. Nu se poate...iara. Evident Captain o ia in fata. Na cacat...ca doar n-o sa fiu chicken si-acum. Daca el poate, pot si eu. Bine, OK, ma ajuta si drumul. Cel putin seamana cu o iluzie de forestier. Asa ca raman in coada lui Captain. A fost partea cea mai frumoasa din concurs. Adrenalina pura. Am pedalat amandoi ca dementii. Ridicati din sa si sarind din piatra in piatra am ajuns la CP4.

Aici intram iara pe traseul comun cu cei de la 50km. Da...apropo. Elena, Pantani si Max au participat la 50km. Restul la ceea ce initial au fost 100km, dar din cauza noroaielor s-a restrans la 75.324Km.

Si dai la deal. Nu ma gandesc decat la un lucru: o fi abandonat Elena ? Ca ei au de facut 2 ture de 25km. Si orice om dupa ce vede cum e prima tura, zice multumesc si se opreste. Categoric eu nu as fi inceput ce-a de-a 2 tura stiind ce ma asteapta.

Urcam. Noroi pana-n gat. De sus - ultima coborare spre Baia Mare. Doar ca mi-am invata lectia - situl jos. Acuma stau ca pe un Harley. De fapt urmeaza o succesiune de urcusuri si coborasuri. Coborarea se rezuma la a lasa picioarele de pe pedale pentru a putea sa-ti menti echilibrul si a alerga de fapt cu bicicleta intre picioare.Nu am mai zburat in cap niciodata. Celelate zeci de picaje in lateral nu se pun.

Isi aminteste si genunchiul ca ar fi cazul sa doara...da-l naibii.
Pe ultima portiune reusesc sa depasesc - ca un caine - un concurent. Omul mergea mai bine la vale, mi-a luat-o in fata cu greu si a incercat sa-si pastreze avantajul. Se vedea ca trage de el. As fi tras eu dar n-aveam de cine....
Se vede linia de sosire. E o curba si un organizator care ne face semn pe unde s-o luam. Baiatul din fata are ochelari, nu vede bine si incetineste un pic debusolat. Ghinion tata...Trec de el, ca un caine :) si il depasesc cu doua roti pe final.

Rezultate:
Elena: locul 2 - 50km fete.
Pantani: locul 4 - 50km baieti
Max: locul 10 - 50km baieti
Dorel: locul 10 - 100km baieti
Isvan: locul 13- 100km baieti
Captain: locul 14- 100km baieti
Alex: locul 15- 100km baieti

Elena si Pantani sunt "beliti" rau. Coborarile au lasat urme "adanci" pe ei.Si amandoi se rugau sa li se strice bicicleta pentru a avea un motiv sa abandoneze si sa nu inceapa a doua tura...

Pantani - poza pentru sponsor.


Uite asa am muscat din ei !


Poza de familie.


Campioana mea ! PS. E locul 2 chiar daca buturuga ei e mai mica. E mai groasa :)


O companie mai mult decat selecta pentru Carpathian. Ca s-o citam pe Andreea: "Bravo fetele!!!"

Per total a fost... o experienta.
Elena nu e multumita de timpul scos. Isvan a avut o zi buna si a mers foarte bine. Eu...atata am putut - nu prea am ce scuze sa invoc.

Si cel putin prin prisma a ceea ce vedem la fete am putea sa facem niste pronosticuri pentru primele 4-5 locuri de la Carpathian. Andreea de la Grind si Corina de la Nomad sunt pe podium la fete la 100km. Fara ceva surprize din strainatate, monopolul Grind continua si anul acesta :).

Spalam bicicletele, Kaufland si o aprovizionare seriaoasa pentru seara. Cina si ce urmeaza incheie o zi frumoasa. Povestim la "gura" dozelor de bere.

Cum se antreneaza unii....E Pantani. A pedalat cu 50km pana cand...s-a rupt lantul.

Dimineata ne trezim lenes si hotaram sa mergem la o baie pana la baraj. Il intrebam pe Captain cam cat e pana acolo: 20-30 minute cu bicicleta.

Pornim la pedalat. Mergem in pluton unul in spatele celuilalt. Ne dam seama ca erau de fapt 25-30km si nu minute... Acuma asta e. Pe malul lacului facem evident un push bike pana la locul secret a lui Captain. Nu prea avem timp sa ne bucuram de baie ca trebuie sa ne intoarcem.

La scaldat !

Intoarcerea a fost superba. Dorel si Pantani au dus trena si noi ne-am tinut dupa ei. Am scos o medie de peste 30 cred. Excelent. Cu totul alt tip de efort. Am zis cu Elena ca in viitor o sa facem asa ceva prin jurul Timisoarei - pentru antrenamentul cardio.

Pranzul si la volan spre casa.

Zona Baia Mare este foarte frumoasa. Si oamenii cu care am avut de-a face - neaosi ca sa zic asa. Ne-a lasat la toti o impresie deosebita. Oricum o sa mai revenim aici pentru Eco Explora in septembrie.

Partea buna:
- am fost un grup colorat si ne-am simtit excelent impreuna.
Parti rele:
- de data asta nu prea am ce comenta....

Daca Max nu se razgandeste - week-end-ul urmator suntem in....Slovacia in muntii Tatra la, evident, un concurs de MTB.