Buila - Vanturarita

Data: 20 - 21 Dec 2008
Participanti: Noi2 (Elena, Alex)
Locatie: Pestera Muierii si Buila - Vanturarita
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/HoinariPrinOlteniaBuilaVanturarita#

Avem în fata 3 săptămâni de concediu. Crăciunul este deja stabilit ca îl vom petrece la parintii lui Elena. In afara de asta nu am hotărât nimic.

Într-o sâmbăta (ca acuma mi-e lene sa ma uit sa vad data - de fapt mi-e lene sa ma mai dau interesant cu blogul, dar na...nepotii trebuie sa știe ce mare si tare era bunicul și ce chestii minunate si unice facea, asa ca...). Revenind...plecam spre ski in Parang sau tura in Buila. Cred ca undeva pe drum ne hotaram sa mergem în Buila - nu pare sa fie zăpada de ski pe valea Jiului.

Cu Mariuța proaspăt refăcuta după sexul nebun cu TIR-ul, vruuumm - ceva indicator către Peștera Muierii (nota autorului: este vorba despre acea formațiune carstica formata în general în straturi calcaroase datorita acțiunii apei de-a lungul timpului.Asa doar asa ca sa nu se creeze confuzii).

Mergem si noi sa vizitam gaura. Deși e perioada de sărbători, la ora de pe orar apare ghidul. Deoarece nu suntem decât noi 2 și grupul este de minim 4 turiști - plătim 4 bilete. Una peste alta pestera este interesanta - am văzut pentru prima data de aproape liliecii de pestera - intraseră in hibernare.

Ma intreb cum e cand se caca...Sau cand are unu diaree...

Tot asa de bine in loc de "Mos Craciun" putea sa-i zica si "Car cu boi", "Fetita cu chibrituri" si orice altceva.

Pe seara ajungem in nu stiu ce sat (seria asta de bloguri o s-o pun sub semnul incertitudinii) - din nou mi-e lene sa ma uit pe harta de la poalele masivului Buia Vanturarita. Elena s-a pregatit constiincioasa si a gasit pe net ceva pensiuni unde am putea petrece noaptea. Pensiunea exista, dar nu pare sa fie locuita asa ca ne mutam cu un sat mai la vale - dam o tura nocturna prin manastirea Bistrita, ne dam seama ca divinitatea e in criza de fonduri si apeleaza la enoriasi pentru a-si castiga stralucirea. Gasim o pensiune mult peste standardele cu care sunt obisnuit cand merg la munte. Mult peste pretul pe care sunt obisnuit sa-l dau pe munte.

Dimineata inseamna ora 4.00 - na, nu stim cat e zapada in creasta, sa fim pregatiti. Pornim inapoi catre satul fara nume (creez deja o unda de mister, nu ?!). Oprim in statia de autobuz si aici avem parte de un spectacol de viata autentic romanesc: cinci masini de localnici incalziti de alcool se intorc de la discoteca si se opresc langa noi. Maneaua urla la maxim. Sunt niste baieti foarte de treaba - se intereseaza unde mergem, ne povestesc de animalele salbatice din zona, "ca stiti domnisoara noi suntem ciobani, avem oi la munte si vine lupul". Foarte respectuosi, stam la taclale (ma rog oricum numai ei vorbeau), si pana la urma mai tragem ceva de timp cat sa se scrape de ziua. Ne despartim de grupul vesel si pornim la deal pe drumul forestier.

Am mai fost in Buila cu Oco acuma 2 ani asa ca stim cat de cat drumul. Ski-urile nu le-am luat si bine am facut - nu este zapada prea grozava aici. Plin de urme de animale salbatice - poate ca aveau dreptate localnicii...Odata cu zorile ajungem in creasta. Dedesubt se vede stana unde am innoptat acuma 2 ani.

Acuma ar trebui sa vina partea aia din blog: zorile se iveau timid, luminand aceasta lume de basm. Singuri pe o creasta pierduta doi drumeti priveau nemiscati jocurile de lumini....Gata si cu momentul aristic, mai departe.

Vedere inghetata din Curmatura Builei

Adevarul e ca nu prea era multa zapada. Peisajul era frumos. Am zis ca e concediu si mergem la relaxare, dar nu ne putem abtine si ajungem in saua.....Oooooffff. OK, daca insistati: am plecat din satul Pietreni, am urcat pana sub varful Cacova (aici am intrat in creasta). Curmatura Builei - de aici se poate cobora la manastirea Patrunsa. In Curmatura mancam si inghetam. Inaintam mult mai repede decat preconizasem din cauza zapezii inghetate (bine ca nu am luat ski-urile de tura ca le faceam franjuri pe-aici).

Fast food-ul din Curmatura Builei

La rascruce de drumuri

Vf. Buila, Saua Stevioara, Varful Vanturarita, STOP. Acuma doi ani am incercat sa facem toata creasta - s-a dovedit a fi o greseala mai ales iarna - o mare de jnepeni care nu e strabatuta de nici o poteca. Pe Vanturarita facem planul - deoarece e inca devreme ne hotaram sa ne intoarcem la masina. Planul initial prevedea un minim de 2 nopti petrecute pe aici, dar planurile se mai schimba.

Undeva pe creasta inspre vf. Buila

Peru - 17000km, Chile -19000km sau altfel spus varful Vanturarita

Prefer sa ne intoarcem pe acelasi drum pe care am venit -pe creasta pana in saua Stevioara (ma, eu cred ca saua se cheama asa, ca nu vad bine pe harta aia). Alternativa e un drum forestier care merge paralel cu creasta - inca sunt in programul "Drumul forestier e prietenul drumutelui". Nu stiu de ce tot raman corigent la materia asta...

Ikebana de gheata

Cat vezi cu ochii fiule, tot e pamantul tau si a stramosilor tai. Wooow ce de pamant...

Varful Vioreanu si creasta fara sens

Elena si Alex sau invers

Dormind pe nori

Ajungem la manastirea Patrunsa - m-a fascinat si prima data locasul. Apropo - suntem in ceea ce se cheama Oltenia de sub munte. Pe aici e plin de manastiri - de fapt intr-o saptamana am numarat mai multe lacase de cult decat cred ca sunt in Moldova. Peste tot manastiri. Si cand am fost prin Moldova am fost de parere ca daca ai vazut una -le-avazut pe toate, dar asta poate fiindca nu sunt eu atins de flacara divina, mai stii?

Manastirea Patrunsa

De la Pătrunsa pe o poteca care merge pe curba de nivel pe sub creasta ajungem la același drum forestier ca dimineața și la mașina. Odată cu inserarea. Tura de minim 2 zile s-a transformat într-o tura de vreo 12 ore.

Ca sa va formati o idee despre cum e pe-acolo aveti pozele din blog si de pe site. Epitetele descriptive si onomatopeele admirative le puteti trimite in comment-ul la blog. Multumesc anticipat.

Partea interesanta a venit la sfarsit cand am hotarat sa mergem din Pietreni spre Barbatesti si dupa aia la drumul national. Sunt vreo 8km de offroad minunat. Din pacate nu am putut sa cobor din masina pentru a surprinde situatia Mariutei. Dar broasca biruie peste tot...

Fiindca am fost prea rapizi, pornim...spre urmatorul blog.