Social Icons

Cine-a pus partia-n drum...

Data: 21.02.09-22.02.09
Locatie: Rachitele - Vladeasa
Participanti: multi

Rachitele - concursul nr. 2 pe 2009. Gianina si Alin se ocupa de tot ce tine de logistica asa ca vineri seara stam linistiti in masina familiei Codru. Miezul noptii ne gaseste la Pensiunea Bradet. Aici ne asteapta Robert - nu dupa mult timp apare si restul trupei - suntem 16 persoane din Timisoara.

Noaptea nu prea dorm - cum sa ma exprim cat mai elevat ? Ma fute-o diaree...Asta pe langa raceala pe care o trag dupa mine de joi. Dimineata ma trezesc obosit, dar plin de chef de concurs. Ma rezum la banane (macar sa nu am ce vomita) si un Red Bull. Cum am stat vreo jumatate de an la dezintoxicare, asta isi face efectul instantaneu si uit de oboseala, dureri de burta, tot.

Chestiile clasice - inscrieri, mini sedinta tehnica, pregatirile de start. De data asta am un MP3 cu mine - sa vad cum e.
Sunt aici concurentii obisnuiti: Rares, Andreea, Marc, etc. Sunt si multi concetateni concurenti: Horia, Mardale, Alin, Gianina, Misu, Robert, Roby...

Start. Primii kilometri sunt un fel de ski fond pe drumul forestier care duce catre cascada Rachitele si mai departe pe firul vaii. Am chef asa ca incerc sa merg cat mai repede. Depasesc pe unii, sunt depasit de altii, ca de obicei pana se formeaza plutonul din care faci parte. Nici nu imi dau seama cum zboara km.

Iesim de pe forestier si intram in padure. Se schimba si ritmul. Ridic inaltatoarele si ...la deal. Fac parte dintr-un pluton de vreo 6 skiori si ne schimbam periodic pozitiile in grup. Ne dam seama ca nici unul nu merge mult mai repede ca ceilalti asa ca in curand incetam sa ne mai depasim. Iesim din padure. In fata se vede un versant brazdat de linia ce formeaza traseul pe care vom urca. Acolo sunt concurentii din fata imprastiati pe toata lungimea lui. Urcarea este sustinuta si ma solicita destul de mult. Ma bucur ca sunt in mijlocul plutonului. Ma trage dupa el. Ajungem in punctul in care traseul scurt se intersecteaza cu traseul lung si aici il vad pe Horia care deja coboara. E mult in fata. Noi mai avem ceva de urcat - portiunea cea mai abrupta. Serpentine scurte si accentuate ne scot aproape de creasta. Am gafait serios pe urcarea asta. Prea serios (sper ca e vorba doar de lipsa de energie datorita bolii si oboseala cumulata). Aici e o coarda fixa de care nu ma folosesc pentru a ajunge pana in creasta.

Urmeaza coborarea. Si aici razbun toate concursurile de MTB la care depasesc o droaie la urcare ca sa fiu depasit pe coborare. Spulber plutonul meu de 6, ajung din urma alti 2 concurenti, ii depasesc trec de arbitru si intru pe un fals plat cum ar zice biciclistii.

Coborarea m-a revigorat complet asa ca acuma cant imreuna cu cei de la Within Tempation - "The Truth Beneath the Rose". In fata e Alin. Merg in spatele lui pana la o noua portiune de coborare. Aici optez pentru o tehnica speciala de ski -bomba.Curu' jos, picioarele departate si la vale. Fiorul necunoscutului din fata creste adrenalina :)

Ajung in fata ultimei urcari. Aici imi pun rapid pielile si sunt gata de plecare. Ionut, partenerul de concursuri a lui Rares imi cere....PowerTape-ul ! Hai ca-i buna - il am la mine de data asta, ma duc i-l dau. Astept sa termine si dau sa plec. Imi pica una din piei. Daca as fi avut ce, m-as fi cacat (poftim, m-as fi defecat ca sa fie literar) pe mine. Iau skiul, pun pielea si vreau s-o lipesc cu Powertape-ul. Imi dau seama ca Ionut il consumase tot. Din fericire nu era nici o problema -doar ca o montasem gresit de la inceput.

Incep sa urc. Yep, iara gafai. Tare. In spate - pustiu. In fata Alin si o fata. Imi dau seama ca nu sunt in stare sa-i ajung pe urcare - sper doar ca o sa fie o coborare buna :). Se mareste constant ecartul intre noi pana in varful pantei. Nu stiu cat mai e pana la finish - organizatorii au zis 17km. GPS-ul imi arata ca sunt deja la km16, deci sigur e mai mult. Nu stiu daca sa trag sau sa imi conserv energia. Daca dupa aia fac ca Pepsi-ul ?! Asa ca nu trag de mine prea tare inca, mai ales ca sunt destul de obosit.

Din varful pantei arbitrul ma anunta ca nu mai am nevoie de piei pana la finish. Asa ca de-acuma o sa trag. Cobor ca dementul pana in drumul forestier, de unde incep sa alerg la propriu pe skiuri. O ajung pe fata si o depasesc.

Mago de Oz - "La Cantata del Diablo" - 21.11minute. Pe asta o sa termin concursul. Iubesc melodia. Zbor efectiv spre finish. OK, mai zboara un concurent pe langa mine:), dar aici am cel mai bun parcurs din concurs. Trec linia de sosire asa cum am dorit - obosit si multumit.

A fost un concurs foarte frumos: bine organizat, traseul ales ca lumea, numerosi participanti. A fost asa de frumos si datoritata subiectivitatii mele: ghinioanele de la Baisoara nu s-au mai repetat. Multe din lectiile de-acolo le-am invatat. Ce n-am invatat inca este cat si unde sa trag - unde sa fac sprint-ul...

Ce a urmat dupa concurs a fost de fapt motivul pentru care si participam la competitiile astea: au curs rauri de povesti si de bere. Glume, rasete, planuri pana la premiera de la 19.00. Rares este pe locul 1 -sincere felicitari, mai ales ca in ultimele ture ne-am imprietenit destul de bine. Pe locul 2 e Horia - felicitari !.

La fete - stiti deja cine e pe locul 1: Andreea. Elena cu Gianina au sosit impreuna si cred ca sunt pe locul 5 - tura aceasta concurenta la fete a fost serioasa.

Dupa premiera, ajutati si de berea oferita de organizatori, continua povestile si voia buna.

Duminica - dupa o noapte in care era sa mor asfixiat in camera sunt complet lipsit de vlaga si chef. Mare parte din grup se duce la gheata - Elena si-a pierdut ochelarii ieri asa ca ma duc cu ea sa-i cautam. Ni se alatura Misu si Raluca. Urmam acelasi traseu ca la concurs. De data asta drumul forestier mi se pare infernal de lung. Daca ieri acuzam oboseala, azi sunt efectiv daramat - nu am un strop de vlaga in mine. Nici nu mai stiu de cand nu am mai fost asa stors. Ma tarasc in urma celor 3. Cand ajung la liziera padurii si vad cat mai e de urcat...Ma rog, ajungem sus, Elena isi gaseste ochelarii si ne intoarcem la cabana.

A fost o iesire de week-end excelenta. Un grup mare si vesel cu care a fost o placere sa participam la concurs si in afara lui.

Un comentariu:

Anonim spunea...

V-am admirat ce fain ati coborat duminica de pe Vladeasa!
Lia si Leo
http://leosuteu.rdsor.ro