Social Icons

Episodul 1

Intro: asta e un altfel de blog. M-am cam plictisit sa scriu bloguri de genul: "M-am trezit dimineata....am ajuns la....am mancat...am urcat pe....natura ii dadea lemne, natura ii dadea hrana, natura ii dadea blana...ne-am intors". Asa ca blogul acesta e un inceput pentru o serie de altfel de analize a turelor si concursurilor.

Precizez ca toate concluziile au un caracter pur personal, (acolo unde e cazul o sa precizez sursele de unde m-am documentat) si nu se doresc a fi sfaturi de urmat sau indicatii utile pentru cei care citesc blogul.

---------------------

Week-end-ul a insemnat probabil ultima tura de ski adevarat pe 2009.

Semenic - impreuna cu frate-meu Ilie si Elena. Am plecat chititi sa skiem si atat.
500.000 abonamentul - 36 de coborari pe partia mare. Luam teleski-ul din mers (erau foarte putini oameni), ne odihneam pe urcare. Lasam T-ul si tot din inertia de pe teleski incepem deja coborarea. Si tot asa. Ski maximus.

Vremea a fost infecta - un fel de burnita care la contactul cu noi ingheta instantaneu asa ca aratam ca niste cavaleri medievali in platose de gheata.

6 ore de ski superb. Dupa-amiaza luam decizia sa ne intoarcem acasa - nu prea mai aveam chef de inca o zi cu ceata; plus ca ne facusem moftul cu ski-ul. Evident ca duminica avea sa fie o zi cu soare, dar noi eram deja in Timisoara.

Din punctul meu de vedere asa ar trebui sa fie ski-ul (desi 1.3RON pe urcare mi se pare inca nejustificat de mult...). Si cine stie poate mai prindem o zi de ski pe Semenic sezonul asta...

---------
Inapoi la betoane.

Avem deja 2 concursuri pe 2009.

Anul acesta mi-am zis propus sa pun accent pe alergare (de sosea si montana) si MTB. 2010 va insemna inotul (deocamdata am ajuns la 2.5km dar nu pot spune ca "dintr-una" - nici nu ai cum in bazinul de 25m). Urmarea e evidenta - triatlonul:). In opinia mea triatlonul e regele sporturilor de anduranta. Dar pana atunci mai sunt 2 ani asa ca rabdare, tutun si munca...

Dupa triatlon, pe locul 2 intr-un clasament propriu este maratonul. De mult visez cum ar fi sa-l termin - tot timpul am fost fascinat de recorduri, cifre...Ma atrage la maraton tocmai faptul ca e...asa de lung. Si in aceeasi masura faptul ca ajungi sa-ti duci organismul la extrem.

Inca de cand am inceput sa cochetam cu probele de anduranta am avut o placere morbida de a explora zonele intunecate ale fiziologiei umane. Efectiv ma pasioneaza. Probabil orice psiholog ar afirma ca asta denota o dereglare , dar hei!!!!

Sanity is just a weird form of maddness.

Am citit cu interes discutiile legate de epuizare de pe o lista de discutii - simptomele si metodele de a o evita. In ceea ce ma priveste diferenta consta ca eu nu vreau s-o evit - dimpotriva. E greu de explicat de ce i-ar placea cuiva sa-si induca de buna voie starea de epuizare, dar, again.. Sanity is just a weird form of maddness :)

Senzatia de sete acuta, buzele uscate, starea febrila,saliva care te raneste cand incerci s-o inghiti,contractiile stomacale din cauza a prea multe dulciuri, starea cumplita de somn, halucinatiile de la oboseala, mestecatul unui sandwich in jumatate de ora, deciziile luate in stare de oboseala, crampele musculare, discutiile monosilabice cu partenerii, panica...organismul uman este o masina fantastica cu o multime de siteme de siguranta. In fiecare din situatiile de mai sus, senzorii trimit mesaje catre unitatea centrala ca ceva nu e in regula, lipseste ceva, e nevoie de odihna.

Si aici mi se pare cea mai interesanta parte: poti sa faci bypass si sa comanzi creierului sa ignore semanlele? Pentru cat timp? Cum? Si cu ce consecinte?

Fascinant...O sa mai revin in urmatoarele bloguri cu analize mai amanuntite asupra acestui subiect pe masura ce ma documentez si din experientele altora.

Revenind la alergat, cam asa arata programul meu pe 2009:

Maratoane si semimaratoane in Europa:
http://www.maraton.info.ro/html/maratoane_in_europa.html

Mai jos e o selectie facuta de mine la care am putea participa avand in vedere ca sunt "in zona":
18.04.09 - http://www.bgdmarathon.org/ - Beograd
26.04.09 - http://www.vienna-marathon.com/ -Vienna
05.06.2004 - http://www.np-plitvicka-jezera.hr/news.aspx?newsID=124&pageID=145&lan=en Croatia - in parcul Plitvice
29.06.09 http://www.olympus-marathon.com/ - Grecia - asta-i chiar fain - urci pana pe Olimp in fuga
06.09.09: http://www.budapestmarathon.com/ - Budapesta
11.10.09: http://www.maraton.ro/ -Timisoara :)

Alergatul mi s-a parut si inca mi se pare un sport care nu are nici un Dumnezeu. Nu vad rostul sa te invarti pe plat ca hamsterul in cusca. Singurele satisfactii pe care le-am descoperit sunt legate de posibilele concursuri si de analiza efectelor alergatului pe distante lungi.

M-am apucat de alergat (adica undeva la 3 zile pe saptamana) DUPA ce am terminat primul semimaraton. Pana atunci ma trezeam in unele zile ca trebuie sa alerg si alergam.

Nu am nici un program de antrenament si nici nu o sa-mi fac, fiindca daca si-asa nu ma excita la culme sa alerg, sa ma tin dupa un progam strict mi s-ar parea si mai boring. Asa ca am saptamani in care alerg la fiecare antrenament cate 10km, altele in care fac numai intervale...

Apropo... pentru intervale o sa raman la scarile de la stadion - cel putin asa imi fac antrenamentul pentru munte si scarile mi se par chiar distractive. De asemenea, folosesc fotbalul ca substitut pentru intervale.

Pentru alergat a trebuit sa schimb betonul de la stadion cu suprafata mai primitoare de la Baza 1 - nu am avut de ales altfel imi nenoroceam complet genunchii. De asemenea, am optat ca toata iarna sa ma antrenez afara, indiferent de vreme si temperatura, pentru a-mi obisnui plamanii si inima. La -10C ai un puls al naibii de mare si o senzatie de arsura interesanta in piept.

Mi-e lene sa ma incalzesc...Desi sunt constient ca e o chestie vitala, mi-e lene. La chestia asta lucrez acuma, sa ma conving sa fac macar 10 minute de incalzire.

Revenind la semimaraton si la motivul blogului - ieri m-am dus sa alerg 15km. Ma plictiseam asa ca am alergat semimaratonul din nou. Strategia folosita: 2 nopti de nesomn, 1 cafea mare si mai ales, cel mai important, fara apa inainte si in timpul cursei.

Rezultatul: Elena a fost cam speriata cand m-a gasit in bucatarie privind fix in oala cu macaroane si amestecand mecanic.
Ca paranteza, intotdeauna mi-au placut macaroanele: cu gem, cu nuca, cu lapte, cu mac (mai ales cele cu mac :)), asa ca atunci cand am citit ca la efort pastele sunt pe locul 1 am fost in elementul meu. Dupa cursa am bagat 3/4 de punga de macaroane cu o conserva de salata de ton si niste telemea.

Alt subiect care ma intereseaza este nutritia - este un domeniu foarte vast si precis care afecteaza direct si pregnant capacitatea de efort. O sa il dezvolt pe masura ce mai culeg informatii pertinente.
Exemplu de succes: shawrma la farfurie cu multa maioneza si sos picant + 2 gogoase infuriate scaldate in ulei si reci. Dupa aceea - 10km de alergare. E interesanta partea in care alergi cu mana apasata pe ficat. Desi in general stiu ce si cum sa mananc, uneori mai aplic regimul de sus.

Pe de alta parte cursa de ieri a insemnat un timp cu 7 minute (sapte minute, 420 de secunde :)) mai bun decat ultimul semimaraton. Pentru urmatoarea tentativa o sa incerc totusi sa schimb strategia sinucigasa...(somn, incalzire inainte de cursa si apa inainte si in timpul cursei).

Cum a aratat cursa in cifre si grafice (ca doar astea imi plac la nebunie):

Incepand cu urmatoarele bloguri o sa incerc sa fac o analiza pertinenta si corelatii a ceea ce se vede de fapt in aceste grafice. Deocamdata, doar informatia bruta (imi dau seama ca pentru a vedea pozele trebuie facut un mic efort, dar probabil eu o sa fiu singurul care le va urmari peste cateva luni, asa ca...):





Totals:



Distanta (axa X) versus speed si Heart rate (axa Y):



Concluzii: A mers mult mai bine ca acuma 2 saptamani (7 minute diferenta e urias). Analizand datele observ ca asa cum alerg prima tura, asa o alerg si pe-a 50-a. De aici se pot deduce ca nu imi scade capacitatea de efort pe masura ce trec turele. Genunchii au supravietuit, gambele nu. Plus ca incepand cu tura 33 am avut o durere cumplita la fesieri. Probabil ca o incalzire adecvata ar fi eliminat problema.

De asemenea, la cum m-am simtit dupa cursa, (facand abstractie de strategia sinucigasa) - realist este sa consider ca inainte de iunie nu o sa fiu in stare sa alerg maratonul. Adica primul maraton ar trebui sa fie cel de pe Olimp. Pana atunci: rabdare, tutun (mai putin tutun) si antrenamente.

Si la final: Sanity is just a weird form of maddness.

2 comentarii:

Anonim spunea...

si la chestia aia costisitoare din Alpi...ai renuntat?

Hoinarii spunea...

Nu...(pana la proba contrarie).

http://hoinarii.blogspot.com/2009/01/gore-tex-transalpine-run.html