Data: 31.01.09 - 01.02.09
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Ioana, Carmen,Simina, Adi, Oco, Isvan, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LaSkiInRetezat#
De data asta reusim sa ne strangem mai multi pentru tura de week-end. Cu masina lui Oco aterizam intr-un peisaj veritabil de iarna la Carnic - pentru prima data in sezon ai senzatia ca e cu adevarat iarna. Zapada multa si proaspata inca de aici de jos. Elena, Isvan si cu mine suntem pe skiuri - ceilalti pe jos.
Inca nu mi s-au vindecat ranile de pe tibie - dupa vreo 20 de minute am reusit sa le redeschid. Ajungem la baraj. Elena si Isvan sunt undeva in spate. Elena are probleme cu betele telescopice proaspat cumparate - i se tot desprinde floarea din varf.
Simina, Carmen si Adi
Padurea este incarcata cu zapada. Ajungem repede la Pietrele - mancam ceva pe fuga si ne pregatim de tura. Noi preferam ca in turele de iarna mancarea sa constea in general in sandwic-uri: mult mai usor de manipulat in conditii de frig extrem. Asa ca mancam sandwich dupa sandwich dupa care pornim in sus pe Valea Stanisoarei.
De aici trecem in Valea Pietrele, unde ne intalnim cu cealalta jumatate a trupei. Luata la bani marunti - nu e foarte multa zapada totusi. Un strat de aproape 1m a nins proaspat peste solul inghetat si inca nu a apucat sa se taseze. Asa ca de la Gentiana, din mila pentru skiuri, coboram in clapari cu ele in spate.
Vremea a fost mohorata toata ziua- ceata si plumburiu. Macar n-a fost frig si n-a batut vantul.
Seara berea de la Meck si...sanwich-uri. Peste zi: florile de la betele Elenei au ajuns legate cu PowerTape ca sa stea, manerul culisa linistit pe bat, s-au rupt ambele varfuri de la bete. Incredibil...
Cu PowerTape-ul e o chestie: de ceva timp am la mine o bricheta pe care am infasurat un sul de PowerTape. Poti face o gramada de chestii cu el: legi incaltamintea daca se rupe, lipesti pieile de foca de skiuri (asta daca nu cumva il uiti acasa), previne degeraturile in zonele acoperite (pe bune), s.a.m.d.
A doua zi soarele e mai darnic cu noi. Ne trezim tarziu (in tura asta n-am avut un scop definit - ne-am dus...sa ne simtim bine) si nu avem alta idee decat sa o luam din nou pe Stanisoara in sus. De la iesirea din padure ne ia in primire vantul. Ajungem la lac destul de zgribuliti. E inca devreme si ne hotaram sa dam ocol intregii caldarii pentru ca dupa aceea sa iesim in creasta Stanisoara.
Asa ca o luam metodic de la lac catre cele 2 sei ale Retezatului (de vara si de iarna). Dupa aceea pe sub creasta. Asta e lucrul care imi place cel mai mult la ski-ul de tura: libertatea pe care ti-o ofera. Poti sa mergi pe unde te taie capul -nu esti constrans la linia potecii. Asa ca ajungem undeva sub varful Bucura. Ochesc o sa care te scoate in creasta - pare mai putin expusa iarna decat suratele ei. Hmmm...sigur o s-o incercam cu prima ocazie cand venim echipati.
Tot urcand ajungem mult deasupra sei de lagatura din creasta Stanisoara. Isvan alege sa coboare pe langa varful Bucura si s-o ia pe curba de nivel pana acolo. Elena cu mine hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit.
Coboram prin caldare. La un moment dat Elena imi striga ceva. Nu aud prea bine. In secunda urmatoare zbor peste o cornisa (ca nu stiu cum altfel sa-i zic la taluzul ala de zapada, chiar daca nu era in creasta). Legaturile de la ski erau desfacute - asa ca e impropriu zis ca zbor. Corpul isi ia zborul si pica peste pragul de zapada, dar ski-urile raman blocate in buza cornisei. Si iata-ma spanzurat de un picior, cu capul in jos. Partea nasoala e ca siguranta de la ski-urile astea e un mare cacat: o panglica cu scai pe care ti-o treci peste clapar. Cand se umple de zapada nu se mai inchide. Iar acuma imi strangula piciorul. Am incercat sa ma ridic - la fiecare miscare se strangea mai tare. Am incercat sa scot ski-ul de deasupra - nici o sansa. Asa ca am ramas spanzurat ca liliacul strigand dupa Elena. A venit si m-a eliberat.
Dincolo de creasta si Isvan are aventura lui: in timp ce skia pe curba de nivel catre creasta Stanisoara a dat drumul la o avalansa. Fara urmari.
Tot pe valea Stanisoara ne intoarcem la cabana. Ne intalnim pe drum cu Ioana si Oco - au spart cu stoicism nametii pana la lac si acuma se intorc.
Sandwich-urile de la pranz. Spre Timisoara prin Clopotiva. Aici pe langa ciorba de burta si clatitele traditionale suntem delectati cu slagare de pe vremea cand dinozaurii inca populau planeta...
Na, pana la urma am reusit sa facem si noi o tura in care sa nu ne batem cu timpul sau sa alergam de nebuni. Si nu a fost deloc rau.
Acuma cand scriu blog-ul astept cu nerabdare week-end-ul urmator. O sa ma trezesc dis de dimineata si nu o sa fac nimic. Toata ziua. Pana seara tarziu. Vreau sa ma plictisesc de nefacut nimic. De aia o sa ma si trezesc devreme - ca sa nu pierd nici o secunda de nefacut nimic. Abia astept. O sa fie asa de infect week-end-ul din cauza temperaturilor ridicate incat am si gasit justificarea pentru facut nimic.
Pe de alta parte, azi am primit bicicletele de la tunning...
La inchiderea editiei: Daca si asa stam in week-end acasa, m-am dus azi la stadion si am alergat din nou semimaratonul.
N-a mai fost la fel ca prima data...Acuma nu era chiar sa-mi dau duhul la final.
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Ioana, Carmen,Simina, Adi, Oco, Isvan, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/LaSkiInRetezat#
De data asta reusim sa ne strangem mai multi pentru tura de week-end. Cu masina lui Oco aterizam intr-un peisaj veritabil de iarna la Carnic - pentru prima data in sezon ai senzatia ca e cu adevarat iarna. Zapada multa si proaspata inca de aici de jos. Elena, Isvan si cu mine suntem pe skiuri - ceilalti pe jos.
Inca nu mi s-au vindecat ranile de pe tibie - dupa vreo 20 de minute am reusit sa le redeschid. Ajungem la baraj. Elena si Isvan sunt undeva in spate. Elena are probleme cu betele telescopice proaspat cumparate - i se tot desprinde floarea din varf.
Simina, Carmen si AdiPadurea este incarcata cu zapada. Ajungem repede la Pietrele - mancam ceva pe fuga si ne pregatim de tura. Noi preferam ca in turele de iarna mancarea sa constea in general in sandwic-uri: mult mai usor de manipulat in conditii de frig extrem. Asa ca mancam sandwich dupa sandwich dupa care pornim in sus pe Valea Stanisoarei.
De aici trecem in Valea Pietrele, unde ne intalnim cu cealalta jumatate a trupei. Luata la bani marunti - nu e foarte multa zapada totusi. Un strat de aproape 1m a nins proaspat peste solul inghetat si inca nu a apucat sa se taseze. Asa ca de la Gentiana, din mila pentru skiuri, coboram in clapari cu ele in spate.
Vremea a fost mohorata toata ziua- ceata si plumburiu. Macar n-a fost frig si n-a batut vantul.
Seara berea de la Meck si...sanwich-uri. Peste zi: florile de la betele Elenei au ajuns legate cu PowerTape ca sa stea, manerul culisa linistit pe bat, s-au rupt ambele varfuri de la bete. Incredibil...
Cu PowerTape-ul e o chestie: de ceva timp am la mine o bricheta pe care am infasurat un sul de PowerTape. Poti face o gramada de chestii cu el: legi incaltamintea daca se rupe, lipesti pieile de foca de skiuri (asta daca nu cumva il uiti acasa), previne degeraturile in zonele acoperite (pe bune), s.a.m.d.
A doua zi soarele e mai darnic cu noi. Ne trezim tarziu (in tura asta n-am avut un scop definit - ne-am dus...sa ne simtim bine) si nu avem alta idee decat sa o luam din nou pe Stanisoara in sus. De la iesirea din padure ne ia in primire vantul. Ajungem la lac destul de zgribuliti. E inca devreme si ne hotaram sa dam ocol intregii caldarii pentru ca dupa aceea sa iesim in creasta Stanisoara.
Asa ca o luam metodic de la lac catre cele 2 sei ale Retezatului (de vara si de iarna). Dupa aceea pe sub creasta. Asta e lucrul care imi place cel mai mult la ski-ul de tura: libertatea pe care ti-o ofera. Poti sa mergi pe unde te taie capul -nu esti constrans la linia potecii. Asa ca ajungem undeva sub varful Bucura. Ochesc o sa care te scoate in creasta - pare mai putin expusa iarna decat suratele ei. Hmmm...sigur o s-o incercam cu prima ocazie cand venim echipati.
Tot urcand ajungem mult deasupra sei de lagatura din creasta Stanisoara. Isvan alege sa coboare pe langa varful Bucura si s-o ia pe curba de nivel pana acolo. Elena cu mine hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit.
Coboram prin caldare. La un moment dat Elena imi striga ceva. Nu aud prea bine. In secunda urmatoare zbor peste o cornisa (ca nu stiu cum altfel sa-i zic la taluzul ala de zapada, chiar daca nu era in creasta). Legaturile de la ski erau desfacute - asa ca e impropriu zis ca zbor. Corpul isi ia zborul si pica peste pragul de zapada, dar ski-urile raman blocate in buza cornisei. Si iata-ma spanzurat de un picior, cu capul in jos. Partea nasoala e ca siguranta de la ski-urile astea e un mare cacat: o panglica cu scai pe care ti-o treci peste clapar. Cand se umple de zapada nu se mai inchide. Iar acuma imi strangula piciorul. Am incercat sa ma ridic - la fiecare miscare se strangea mai tare. Am incercat sa scot ski-ul de deasupra - nici o sansa. Asa ca am ramas spanzurat ca liliacul strigand dupa Elena. A venit si m-a eliberat.
Dincolo de creasta si Isvan are aventura lui: in timp ce skia pe curba de nivel catre creasta Stanisoara a dat drumul la o avalansa. Fara urmari.
Tot pe valea Stanisoara ne intoarcem la cabana. Ne intalnim pe drum cu Ioana si Oco - au spart cu stoicism nametii pana la lac si acuma se intorc.
Sandwich-urile de la pranz. Spre Timisoara prin Clopotiva. Aici pe langa ciorba de burta si clatitele traditionale suntem delectati cu slagare de pe vremea cand dinozaurii inca populau planeta...
Na, pana la urma am reusit sa facem si noi o tura in care sa nu ne batem cu timpul sau sa alergam de nebuni. Si nu a fost deloc rau.
Acuma cand scriu blog-ul astept cu nerabdare week-end-ul urmator. O sa ma trezesc dis de dimineata si nu o sa fac nimic. Toata ziua. Pana seara tarziu. Vreau sa ma plictisesc de nefacut nimic. De aia o sa ma si trezesc devreme - ca sa nu pierd nici o secunda de nefacut nimic. Abia astept. O sa fie asa de infect week-end-ul din cauza temperaturilor ridicate incat am si gasit justificarea pentru facut nimic.
Pe de alta parte, azi am primit bicicletele de la tunning...
La inchiderea editiei: Daca si asa stam in week-end acasa, m-am dus azi la stadion si am alergat din nou semimaratonul.
N-a mai fost la fel ca prima data...Acuma nu era chiar sa-mi dau duhul la final.
Postări
Un comentariu:
mah...nu is io mare expert insa zapada proaspata peste strat inghetat...e cam periculos...oricum ma cracanez de ras cand cetesc epitetele tale ...:))
Trimiteți un comentariu