48

Data:09.05.09
Locatie: Tarcu
Participanti:Elena, Captain, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/UnTarcuScurtPentruOSambataInsorita#

Captain e in Timisoara! Asa ca nu putem sa nu profitam de ocazie si sa nu facem o tura impreuna. Lipseste Isvan pentru ca echipa sa fie completa, dar speram sa-l convingem (daca nu sa-l fortam) sa vina la ture pe viitor.

Destinatia aleasa e Tarcu deoarece duminica este concursul de bike de la Liman si nu ne putem intinde pe mai mult de o zi.

Dimineata devreme (8.30) suntem la telescaun - lasam masina in curba si pornim la deal. Nu ne grabim, dar nici nu o lalaim - pe traseul pana in Cuntu apucam sa povestim - nu ne-am mai vazut de ceva timp.

Desi vin a nu stiu cata oara aici, acuma gasesc un traseu pe care nu il stiam - porneste din Seroni (sau ma rog acolo am gasit noi un indicator) si duce la Pensiunea Ioana - marcaj banda albastra. Traseele din Tarcu au fost recent (cred ca acuma 2 ani) remarcate.

La Cuntu ajungem dupa o ora de la plecare. Vremea tine cu noi, desi e cam cald; primavara a trecut si se pare ca o sa plonjam in canicula verii.

Captain vrea sa se dezmorteasca si zice ca el o ia mai repejor de aici. Cum maine avem concurs nu vreau sa fortez, dar parca as face si eu ceva miscare asa ca zic ca merg dupa el. Elena in schimb e consemnata sa vina incet si sa nu faca efort - ea trage la podium maine.


3, 2 ,1 -Baza catre Captain: minutele ne sunt numarate!!!!!!

Alimentam la izvorul de deasupra cabanei, dam drumul la cronometru si pornim. Captain e foarte hotarat si trage tare. Raman mai in urma si tin un ritm constant. Momaia lui Vali in 15 minute. Acuma incep sa ma gandesc ca poate as putea sa cobor sub pragul celor 50 de minute....

Intrati in creasta drumul e mai lejer si putem sa acceleram catre Sadovanu. Pe portiunile ferite inca se pastreaza zapada. De cateva ori am trecut peste limbile de zapada. Sadovanu in 32 de minute. Chiar se poate!


Caldarea de sub Tarcu - a se remarca pastelul de culori: maro si alb si iara maro si iara alb...

De aici mai este de urcat o diferenta de nivel de 200m (desi nu pare) 1996 -2190. Dupa ce o cotim la stanga de la Sadovanu suntem luati in primire de vantul de creasta -destul de puternic in anumite locuri.

Captain este in continuare in fata - el a mers cu ruperi de ritm dar si-a mentinut avansul in fata mea. Am incercat sa mentin un ritm constant si sa nu-mi suprasolicit picioarele pentru maine. Nu mergem pe drumul de tractor ci alegem sa mergem chiar pe linia crestei chiar daca suntem direct in bataia vantului, drumul e mai scurt.

Cabana Tarcu: Captain 48 minute. Alex 48.36.
Pragul de 50 minute a fost doborat. Ultima incercare se terminase in 58 de minute (atunci vantul a avut aspect de vijelie de la momaia lui Vali in sus). Cu siguranta se poate cobora usor sub 45 de minute daca asta e scopul week-end-ului.



OK, am ajuns, ne-am pozat acuma putem s-o taiem de aici ca incep sa ma conserv de viu

Acuma ca ne-am oprit realizam ca aici la 2200m e inca frig - senzatie accentuata si de vantul puternic. Ne zgribulim la intrarea in cabana si o asteptam pe Elena care vine agale cu aparatul dupa ea. Ea a facut 1.07.00, personal best, in conditiile in care are drept de autor la toate pozele si s-a menajat pentru duminica.


Nu-mi dau seama ce e cu ei, probabil asa reactioneaza unii la frig extrem. In poza par fericiti...


Da si eu te iubesc, dar chiar mai trebuie sa insistam aici in varfu' dambei?!

Urasc sa-mi fie frig. Elena si Captain suporta mai bine senzatia. Eu ma ascund in Mammut si incep sa cobor cu betele la subtiori si nu ma opresc decat in zona in care nu mai bate vantul. Stau acolo si-i astept pe coechipieri. Caldarea de sub Tarcu este destul de incarcata cu zapada - imi imaginez cum ar fi sa skiez acuma pe acolo- la tricou, pe o zapada tasata, jos asteptand un telescaun...


Ba, ce naiba cautam aici cand jos sunt 28 de grade?!


Homo neanderthalensis si minunile tehnologiei


Ikebana

Inapoi la Cuntu scrutam drumul forestier care duce spre Armenis - urmatoarea tura o sa venim pe drumul acesta cu bicicletele. Acolo sus, in creasta, natura abia se trezeste din iarna: e rece si gri. Aici la Cuntu in schimb iarba e verde si totul musteste de viata.


Pricepi?! Ce sa pricepi? Pai nu stiu...despre ce era vorba?


Un mic pas pentru Captain o scufundare mare pentru Alex

Prin Seroni ne intoarcem agale la masina si de aici printr-o canicula cumplita in Timisoara.


Renumita momaie a lui Vali (nu-i aia, dar cum nu sunt multi pe-aici care sa faca deosebire intre 2 momai o s-o numim momaia lui Vali)


Fiind baiet paduri cutreieram. Ce, nu se potriveste? Normal ma Captain, m-ati adus in varfu' dealului la frig...


Pastorala 2009


In Seroni


La asta trebuia sa-i zic Pastorala 2009, dar acuma nu mai am inspiratie

A fost o tura superba mai ales prin prisma faptului ca am reusit sa ne reintalnim dupa mult timp.

Mai....era sa uit:

Fetisul gambelor sau cum putem face analiza detaliata a simbiozei perfecte intre darul de la natura si darul de la Fata Nordica...