The Longest Journey

Perioada: 01.05.09-03.05.09
Locatie: Sureanu, Retezat
Participanti: multi
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/TheLongestJourneySureanuSiRetezat#

Ziua 1:
Suntem invitati sa sarbatorim (adica sa chefuim pe cinste) de 1 mai la cabana unui prieten de pe valea Raului Mare. Ma uit in zona si vad ca Sureanu e aproape- aici nu am fost niciodata. Asa ca pentru ziua de vineri alegem acest masiv ca destinatie. Initial la tura participa doar Elena si cu mine, doar ca in ultimul moment se alatura si Dorel si...surpriza placuta, Nosu.

Daca nu la greutate (limita am stabilit-o la carat saci de moloz), cu siguranta la volum am batut recordul pentru un Opel Corsa. Cu un mic detour prin Otelu Rosu de unde il pescuim pe Nosu ajungem in Sebes.

Planul prevedea o tura care din momentul in care am inceput s-o gandesc (chestia asta mi se intampla foarte, foarte rar si de obicei imi da migrene) mi s-a parut cam lunga: ochiometric parea sa se intinda pe 160km. Asa ca in loc sa lasam masina la iesirea din satul Laz mergem cu ea pana la iesirea din Sugag pentru a mai reduce din lungimea turei.

Pentru pasionati, tura initiala era:
Sasciori-Sugag-Tau Bistra-Lacul Oasa-Saua Tartarau-Poiana Muierii - Lacul Oasa - Colonia Fetita - Luncile Priogoanei - Prisaca-Intre Rauri - Curmaturi-Cărări - dealul Crucilor -Loman - Săsciori.

Aici este si o poza pe care am marcat-o.

Ok...Am ajuns in Sugag pe la 1.00 dimineata. Nosu cu Dorel intind repede cortul pe marginea drumului; Elena si cu mine ramanem din nou sa dormim in masina.

Ne trezim de dimineata - ideea e sa facem tura cat mai repede, deoarece toate prognozele ne arata ca o sa ploua spre dupa-amiaza.

Aici in fundul vaii Sebesului este destul de frig asa ca ne miscam energic pentru a ne incalzi. La 8.30 suntem gata si pornim de la iesirea din Sugag.

Drumul este asfaltat deocamdata asa ca inaintam repede. Valea Sebesului este frumoasa, curata si pe portiunea acesta destul de inchisa, cu aspect de defileu. Dupa vreo 10km se termina brusc asfaltul si dam de o portiune pe care se lucreaza intens chiar daca azi e 1Mai - cat de curand portiunea acesta de TransAlpina va fi reabilitata.

Ca o paranteza, drumul pe care mergem face parte din Transalpina, soseaua care face legatura intre Sebes si Novaci pe o distanta de 149km. Este formata in mare din 2 sectoare: unul din Sebes pana in Obarsia Lotrului si celalat din Obarsia Lotrului pana in Novaci.

Dupa 3km de reabilitare in care ne-am adus aminte fara placere de drumul din Domasnea, dam de barajul Tau-Bistra. Ocolim lacul si de aici intram pe o portiune de forestier pur sange. In continuare drumul urmareste valea Sebesului.

34km de la plecarea din Sugag si dupa o urcare de vreo 2km numai buna de incalzire ne gasim pe malul lacului de acumulare Oasa. Aici facem prima pauza pe ziua aceasta, dar nu prea lunga- suntem in continuare contra cronometru cu vremea.

Pe o distanta de vreo 8km ocolim lacul pe malul stang; trecem si pe langa cabana Oasa. Din extremitatea sudica a lacului intram pe o vale - incepem sa folosim mai des harta pentru a ne ghida in labirintul de drumuri forestiere. Apelam si la muncitorii forestieri din zona si incepem prima urcare serioasa a zilei.

Nici nu am plecat bine de la lac si am dat de...zapada! Suntem la 1200m si aici, ascunsa de razele soarelui, zapada s-a pastrat intr-un strat destul de gros. Unde nu e zapada, e noroiul aferent topirii acesteia. Alternanta asta continua cateva sute de metri buni si incepem sa devenim ingrijorati. Ne incapatanam si inaintam mai departe. Dupa vreo 1.5km de zapezi si noroaie, valea se mai deschide si drumul e din nou uscat.

Urcam fara oprire pana in Saua Tartarau - pe masura ce castigam altitudine, stratul de zapada devine continuu pe marginea drumului. Asa ca nici o sansa sa continuam tura conform planului (catre Poiana Muierii). Ajunsi in pas avem un al 2-lea popas mai lung. Hotaram totusi sa continuam sa coboram catre Obarsia Lotrului cale de 2km. Ajunsi aici ne dam seama ca temerile ne-au fost indreptatite - in afara de drumul principal pe care ne aflam noi, toate celelalte ramificatii sunt blocate de zapada - inclusiv cea care duce catre Poiana Muierii. Asa ca urcam la loc pana in sa si de aici incepem o coborare interesanta pana la lacul Oasa pe drumul pe care am si urcat.

In punctul acesta realizam ca tura cumulata se va ridica la 100km - dar mai avem energie. Nosu hotaraste sa se intoarca la masina, in timp ce noi: Elena, Dorel si cu mine vom continua de data aceasta pe partea stanga a lacului pentru a mai face o portiune din tura pe care ne-o propusesem initial.

Pe un drum anost (plin de praf) ajungem dupa 7km in fosta colonie muncitoreasca Fetita. Aici este si Manastirea Oasa si...cabana lui Sadoveanu dupa cum aflam de la un muncitor din zona.

Urcarea nr. 2 a zilei - la fel de serioasa ca prima - ne scoate in locul numit Luncile Prigoanei. Am aflat dupa aceea ca e ceva zona protejata -locul este intr-adevar frumos...sau mai degraba linistit.

Continuam sa urcam; intalnim din nou portiuni de zapada si masini esuate in incercarea de a trece de ele. Ajungem intr-o poiana - Poarta Raiului. Suntem exact sub vf. lui Patru - cel mai inalt varf din masivul Sureanu - 2130m. In stanga se vede si Varful Sureanu. De aici se ajunge pe o poteca pana la cabana Sureanu, dar vara - acuma drumul este inchis de zapada.

De aici trebuie sa gasim drumul care ne va scoate in curmatura Prisaca. Vorbim cu un localnic care incarca lemen intr-o Dacie papuc. Acesta ne da indicatii laborioase din care nu intelegem mare lucru.

Incepem sa coboram pe cel mai larg drum forestier din zona. Coborarea este sustinuta. In zona portiunile de zapada sunt mai numeroase, asa ca o buna bucata de timp mergem cu un picior scos din SPD si pedaland cu el pe zapada. Coboram si tot coboram pana cand dam de o borna kilometrica pe care scrie Canciu 10km. Asta nu e bine...Suntem pe Valea Mare care ne va scoate in Cugir. La ceva vai distanta de masina si de Nosu. Nu e bine deloc...

Dorel e in fata, Elena e in spate si deja ma gandesc ca in tura in care am avut harti, descrierea amanuntita a traseelor, etc - o sa dau o ditamai deviatie de la traseu. Apropo - drumul pe care suntem acuma nu apare pe harta din Muntii Nostri - Sureanu...

Resemnat, pedalez mai departe. Dau de o intesectie marcata; la dreapta e drumul care duce la Prisaca. Incepem sa urcam sustinut. O noua intersectie si se cere o sedinta. Habar nu avem unde suntem. De la ultima intersectie am urcat aproape tot ce coborasem din Poarta Raiului. Elena nu prea mai are chef de balaurit. Stam in intersectie si ne uitam: stanga, dreapta, stanga, dreapta....Unde sa mergem?. In stanga e un ditamai drumul forestier cu doua benzi, frumos si poleit cu marcaje rutiere pe el...In dreapta e un amarat de drumeag cu vegetatie si noroi.

Neavand habar unde suntem, solutia logica e drumul din stanga; asa ca pornim hotarat pe cel din dreapta si dupa nici 500m dam in Poiana Prisaca. Habar n-am unde dadea autosrada forestiera, care nu se afla nici ea pe harta.

De aici incepem sa coboram si ne trezim inapoi in Luncile Prigoanei sub primii stropi de ploaie din aceasta zi. Intrebam la tabara de elevi din zona si aflam drumul forestier care ne va scoate sub barajul de la Oasa. Urmeaza o coborare rapida pe valea Prigoana si ajungem in sfarsit pe dragul DN67c alias Transalpina (cum dracu' e asta drum national mi-e tare neclar, dar asta e).

De aici numai coborare pana inapoi la masina. Curul ne e deja arsice de la atat amar de drum asa ca ultimii 20 de km ii parcurgem mai mult ridicati in pedale.

Dupa 138km de la plecare ajungem in Sugag unde ne intalnim si cu Nosu.

A fost cea mai lunga tura de MTB pe care am facut-o pana acuma dintr-un foc. Muntii Sureanu sunt un labirint de drumuri forestiere ceea ce ii face ideali pentru ture de MTB - cu siguranta vom mai reveni aici.

De Nosu ne despartim in Hateg - noi continuam drumul catre cabana unde ne asteapta gasca. Ajungem acolo pe la 23.00 - cheful e in toi si intram si noi in joc.

Petrecerea se intinde pana spre dimineata - cine a zis ca ii usor sa chefui se insala, e mai greu decat 140 de km de bicicleta.

Ziua 2:
Paradoxal, ma trezesc destul de dimineata. Oboseala de ieri si alcoolul de azi noapte anunta o tura scurta.

Asa ca:
Casa Verde - Lacul Gura Apei - cabana Rotunda (asta a fost preluata de catre Academie asa ca acuma toti cei care mergeau hotarati pentru un mic si o bere acolo au ramas cu buza umflata -excelent). De la Rotunda mai inaintam vreo 6km pe Valea Lapusnicului, pana cand noroiul si mai ales zapada ne intorc din drum.

Inapoi la baraj si la cabana unde trebuie sa sarbatorim pe indelete ziua de 1 Mai pe care am ratat-o.

Intre doua doze de bere incerc sa mai invat ceva exercitii de streching de la Silvia.

Din nou cheful care se intinde pana dimineata anunta o zi de relaxare si de revenire dupa o munca grea...

Ziua 3:
No....azi ma trezesc mai greu si mai buimac. Dorel cu Silvia se tot agita sa mergem sa alergam. Deocamdata peisajul alearga singur in fata ochilor si trebuie sa-l opresc. Pe la 10.30 pleaca Dorel cu Silvia.

Cu o totala lipsa de chef ma urnesc si eu pe la 10.40 de la cabana (ora este destul de importanta pentru ce avea sa urmeze, din pacate nu mi-am luat training tool-ul cu mine). Sunt cu papucii de la servici si pe beton asa ca ma hotarasc sa nu alerg prea mult.

Drumul urca continuu pe vale. E aerul proaspat de dimineata, e inca primavara aici. Nu sunt multe masini deocamdata, soarele ajunge totusi pana in fundul vaii, dar nu arde prea tare. De sus vine o briza racoroasa. E super fain sa alergi pe aici comparativ cu stadionul, unde esti ca un hamster tampit in cusca.

Inainte de tabara de la Bradetel am intalnesc cu Dorel si Silvia care se intorc. Eu ma hotarasc sa mai alerg putin. Ajung la Cabana Gura Zlata si continuu.

Mai departe....Urmatorul punct e barajul. Stiu de ieri ca pana aici sunt 16km. Asta inseamna 32km dus-intors. Am noroc ca pe marginea drumului e plin de izvoare asa ca ma hidratez corespunzator comparativ cu alergatul la stadion. Sunt la baza barajului. Ultimi 2km de urcare. Am ajuns! 16km de urcare de la Casa Verde.

De aici incepe coborarea si capat viteza. Pauzele de hidratare devin tot mai dese (ma oblig sa beau apa ca sa nu ma deszhidratez). Cabana Gura Zlata, Bradetel si am trecut de pragul psihologic de 30km. Datorita euforiei ultimii 2km ii parcurg foarte repede. Gata! Am reusit sa alerg fara oprire 32km (Diferenta de nivel intre Casa Verde si baraj este de 500m). Si inca mai am picioare.

Si brusc, planurile mele de semimaratoane pe anul asta s-ar putea transforma in altceva...

Impachetam si pornim spre Timisoara via clatitele de la Clopotiva.

..................................

Astfel s-a terminat un week-end care pentru mine a insemnat in primul rand distractie si voie buna alaturi de prietenii din copilarie mult mai mult decat distantele parcurse cu sau fara bicicleta.

P.S.: Din motive temeinice, doar pozele cu caracter montan apar publice pe net :).