Social Icons

Flacari

Data: 24.10.09 -25.10.09
Participanti: Elena, Gianina, Alex, Alin
Locatie: Clisura Dunarii
Poze: aici

Temperaturile au crescut mult in cursul saptamanii asa ca nu mai putem spera la inca un week-end pe skiuri. Probabil sus in muntii inalti e mocirla pana-n gata asa ca singura varianta care ne mai ramane este MTB-ul.

Asa ca Muntii Almajului si Locvei ne fac cu ochiul din sudul Banatului. Hartile lui Carol ne sunt de un real ajutor pentru a ne stabili traseul - acuma avem o baza de date detaliata cu aproape tot Banatul. Multumim Carol!

Alin si Gianina vin cu noi week-end-ul acesta. Sambata nu foarte dimineata suntem in fata bisericii din Berzasca unde vom lasa masina.



Pe principiul "Taranii sunt oameni cu frica de Dumnezeu" de obicei lasam masinile in fata bisericii in satele in care mergem. Tot aici am incropit ad-hoc micul dejun si am stabilit in linii mari traseul pentru azi.


Pe la ora 11.00 suntem gata de drum - pornim catre satul Bigar urmand ca de acolo sa vedem ce facem mai departe in limita timpului disponibil


Drumul forestier urca lin pe valea Berzasca. Am sperat ca drumurile forestiere sa fie cat de cat uscate - situatia de la fata locului este destul de buna: cu grija se pot ocoli gropile


Alin - ne-a ghidat cu GPS-ul de-a lungul week-end-ului


Portiunile de forestier uscat alternau cu balti in care te afundai pana la pedale. Asta nu ar fi fost o problema mare, dar solul in zona este foarte nisipos asa incat dupa cateva ore tot uleiul de pe lant era dus si angrenajul scartaia ca o moara stricata


Temperatura a fost ridicata -mai ales comparativ cu frigul de saptamana trecuta asa ca am putut folosi (probabil pentru ultima data anul acesta) tinuta lejera de bike


Suntem la sfarsitul sezonului - am acumulat pana acuma suficient antrenament pentru a inainta repede si a avea suficient timp pentru pauze de poza sau pur si simplu doar pentru a sta.


Fetele in Poiana Rudina


Alin venind tare dupa ce a inregistrat niste waypoint-uri


Elena isi ateapta noua bicicleta si trainer-ul; pana atunci la noroaie si cu vechiul mastodont.


Pozitia pentru 2010


In locurile unde batea soarele - atmosfera era in "flacari".


Bojdeuca


Fetele se pregatesc pentru un foto session


Aceeasi bojdeuca


Din Poiana Debeleliug (au aici niste toponime mai ciudate) hotaram sa continuam catre satul Bigar. Cealalta varianta ar fi fost sa traversam tot masivul pana in Eftimie Murgu -dar este deja destul de tarziu si nici unul dintre noi nu e foarte dornic de bantuit la frontala pe coclauri.


Urcarea care ne va scoate in satul Bigar - 2km de catarare buna


Tot e bine ca inainte sa ajungem noi a plouat cateva zile - e de preferat noroiul decat praful care era aici asta vara


De aici drumul coboara putin si intram in Bigar


Birtul e inchis! Blasfemie! Sacrilegiu! Cum naiba sa fie inchis?! Cica programul e pana la ora 12.00 si de la ora 17.00. Noi cred ca ne incadram la pauza de masa. Ideea e ca am ramas cu gatlejul sec. Asa ca ne apucam sa citim informatiile turistice despre zona pemilor. Un localnic ne explica diferite rute.


Acelasi localnic ne ajuta cu niste ulei de masina - nisipul de pe drum a gripat complet angrenajele. Ungem rand pe rand bicicletele idee care avea sa fie una destul de proasta - uleiul de masina a strans si mai multa mizerie pe lant.


Din Bigar coboram catre Berzasca si o cotim la stanga; ideea lui Alin este sa o luam catre Baia Noua si de acolo sa ne intoarcem... pe undeva. Drumul incepe superb pe un covor de frunze - este o veche exploatare forestiera


Pe masura ce inaintam, drumul devine mai ingust si mai accidentat


....si incet incet trecem la carry bike


....metoda care devine modul de inaintare constant in urmatoarea jumatate de ora


Trecem peste niste poduri de mult rupte si ne trezim in mijlocul junglei. Pe aici nu se mai poate inainta. Desi este toamna si vegetatia nu mai este asa deasa este totusi imposibil sa inaintezi aici cu bicicleta. Se mai vad inca urmele de la terasamentul unui forestier care cu mult timp in urma probabil facea legatura cu Baia Noua. Acuma este in paragina. Hotaram ca nu are rost sa ne chinuim pe aici si ne intoarcem inapoi la drumul principal care coboara spre Berzasca.


In Berzasca ajungem devreme - a fost o tura scurta (55km). Pe drumul catre masina trecem prin Cozla (la cum arata cred ca e platou de filmare pentru documentarele despre cum va arata lumea post extinctie...). La intrarea in Berzasca gasim cazare ieftina (12.5RON de persoana) la o pensiune care arata decent.


Cazarea fiind asigurata incepem si perindam din sat in sat pe Clisura pana cand la iesirea din Liubcova dam de ceva restaurant local. Ciorba de peste si pestele prajit cu mamaliga si mujdei udate din belsug cu bere incheie o zi excelenta de MTB


Pentru a doua zi alegem sa repetam un traseu pe care Elena cu mine il facusem in primavara. Este o bucla care noua ne place foarte mult (pe locul 2 in topul preferintelor dupa Hasmasul lui Maus). Nu putem pleca la drum fara energie asa ca bem putina apa, zahar si cofeina - amestecate


Batranica la un salas inainte de Garnic.


Masina am lasat-o de data aceasta in Liubcova si am pornit la drum prin Gornea si Sichevita pentru a ajunge in cel de-al doilea sat de pemi - Garnic. Aici este targ si aratam ciudat costumati de bicicleta in mijlocul oamenilor imbracati cu haine de duminica. Se vand de toate aici - ca la sat: de la pufuleti si haine la vaci si gaste. Garnic e cel mai mare sat de pemi si se intinde pe toata coasta unui deal. Un aspect deosebit este ca majoritatea caselor sunt vopsite in alb si au tamplaria coloarata in albastru.


Printre butoaie de varza stabilim ruta pe mai departe.


La iesirea din Garnic am dat peste 3 mogaldete care scanceau.


Ii adusese cineva aici sa moara. Acuma nici respectivul nu poate fi condamnat. N-o fi avand omul de mancare sa mai hraneasca inca 3 guri si e un obicei destul de uzual la sat sa te "scapi" de puii nedoriti la marginea localitatii


Noua ni s-a facut mila de ei. I-am luat de-acolo si i-am dus inapoi in sat. Aici n-am vrut sa-i lasam chiar in mijlocul ulitei, asa ca am intrat la o pensiune (nu era nimeni pe-acolo, casa era deschisa) si i-am lasat acolo plecand dupa aceea repede.


Din Garnic pornim catre Moldovita


Drumul trece prin padure asa ca ne luam si azi tributul de noroi


Tura se intinde pe aproape 100km asa ca azi acceleram putin ritmul comparativ cu tura de ieri.


Vremea nu a mai tinut cu noi - azi plumbul de octombrie si-a facut prezenta pe cer. Foarte rar s-a aratat cate o geana de soare, pentru ca dupa aceea plafonul de nori sa se inchida din nou.


Din Modovita drumul urca usor catre Carbunari. Portiunea asta mi-a placut cel mai mult- drumul este pietros asa ca nu are noroi, urcarea e placuta; padurea e deasa si nu am vazut nici tipenie de om.


Si asta vara mi-a placut zona, dar parca acuma arata mai bine asa ruginie.


Din Carbunari coboram catre Sopotu Nou. Aici ne biruie pe toti 4 foamea. Crunt.


De la biserica se aude zvon de chef. Unde e chef e si mancare gandim noi asa ca ne ducem sa vedem despre ce e vorba. Aici e rost de nunta, doar ca nu e mancare...inca. Frustrati incepem sa cautam prin sat ceva de mancare.


Daca era Mardale pe-aici faceam noi ceva si aveam mancare. :)


Pateu cu paine si castraveti murati de la magazinul satesc. Udati cu niste bere. Pranzul ideal si monstrul din stomac se mai linisteste, iar noi capatam forta pentru a doua parte a buclei.


Din Sopot incepe cea mai grea parte a turei - urcarea spre Ravensca- satul de pemi aflat la cea mai mare altitudine. Dupa ce urca la inceput domol pe vale, drumul coteste brusc si urca in serpentine scurte catre satul Rachita de unde la fel de abrupt iese pe coama dealurilor.


Rachita


Pe ultima portiune a urcarii lantul de la bicicleta Gianinei cedeaza asa ca ultimii 3km pana in Ravensca ii face mai mult pe langa bicicleta.


In Ravensca ajungem pe la 17.00 asa ca birtul e deschis, dar racoarea de afara nu ne imbie de data asta la bere.


Din Ravensca urmeaza 18km de coborare pana in Liubcova unde ne asteapta masina.


Pentru unii timpul are alte valente; noi insa trebuie sa o intindem acuma.


Coborarea mi-a ridicat nivelul de adrenalina. Pietrele erau ude, rotile le-am umflat prea tare asa ca am reusit un derapaj pe care cineva l-a controlat in ultimul moment (nu eu...) asa incat sa mai apuc sa va zic povestea.


Intorsi la masina, am mai vizitat odata restaurantul pescaresc dupa care am plecat spre casa.

O tura foarte frumoasa printr-un peisaj de toamna care si-a intrat pe deplin in drepturi. O zona cu un potential foarte mare pentru cicloturism. O gasca cu care ne-am simtit bine :)


Life is like riding a bicycle. In order to keep your balance, you must keep moving.
Albert Einstein

8 comentarii:

Alin spunea...

Super tura voastra!
Alin

Mardale spunea...

Ma Suca , tre sa mai vii la unu-doua cantonamente in materie de nunti ca sa nu mai patiti asa ceva :-) ... sigur va puteati lipi de ceva friptura si ciorba de la nunta, parca suna altfel decat pateu si castraveti :)))

snowrider spunea...

f tare tura, catelusii aia erau superbi, bine k nu ia-ti lasat acolo :)

Sebi spunea...

Am o intrebare: Ce tura ati mai facut weekend-ul asta care a trecut (1 noiembrie)?

Am pus cu prietena mea un fel de pariu, ma gandesc ca poate pana o sa postati povestea dureaza mai mult... si noi suntem nerabdatori sa ne rezolvam neintelegerea.

MULTUMESC, si Bravo pentru tot ce ati facut pana acum!

Hoinarii spunea...

@Sebi:
Merci.
:)Raspunsul e:
O tura in Godenu. Refugiul Stanuleti - Saua stanuleti - lacul Scarisoara - Gugu - barajul gura Apei.
Care erau variantele voastre? Poate ne inspira pt we-ul urmator :)

Sebi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Sebi spunea...

Multumesc pentru raspuns. Nu e vorba de variantele noastre, deocamdata intr-o mica masura incercam noi sa ne inspiram de la voi.

Povestea e in felul urmator: Va urmarim blogul ca multi altii... citim in fiecare saptamana.. ne minunam.. inchidem.. incercam sa mai muncim/invatam... deschidem, recitim... ne minunam si mai tare.. le povestim prietenilor, iesim pe munte regasim locurile pe unde ati fost..

Sambata si duminica am avut ceva treaba la Timisoara asa ca ne-am gandit si mai mult la voi pe drum si cat am stat acolo, doar nu de multe ori se intampla sa venim la Timisoara. Ne leaga si alte lucruri de orasul vostru dar... acum e ceva altfel si imi place asta.

Cum am ajuns sambata, ne-a sarit in ochi un zuzu mobil.. dar... imi era ciuda, nu mai tineam minte numarul, daca mai are sau nu abtipildele pe el... Confuzie totala cand in urmatoarea jumatate de ora cat am facut pana in centru am mai vazut inca doua.. aceeasi culoare.. Dezamagit.. m-am trezit si mi-am dat seama ca ar fi fost prea frumos.. si ca e aproape imposibil sa va intalnesc.

Cu gandul asta am plecat spre casa duminica.
Prietena mea dormea.
Dupa Arad.. se trezeste si cum statea asa adormita si privea pe geam.. striga deodata: HOINARII!!
Realizez imediat ca se referea la bicicleta pe langa care trecusem... Ii spun ca abia s-a trezit si poate sub influenta gandurilor sau a visurilor... a "vazut" ce ar fi vrut sa vada. Eu desi am fost atent mai mult la bicicleta, in mintea mea am realizat ca pe ea era o fata cu parul scurt si nu foarte inalta... Imi era ciuda.. Daca are dreptate?! Cum pot sa nu ma uit pe langa ce biciclisti trec in drumul meu din Piatra Neamt la Timisoara la 100km/h sau mai mult :( :(

Singura solutie, sa aflam raspunsul era sa vedem unde ati fost voi iesiti weekend-ul asta..
Am ajuns acasa si dezamagire si mai mare... Luni dimineata a ora 3 voi inca nu ati postat povestea :))

Acum eu m-am lamurit :(
Ea totusi insista sa va intreb daca nu erai tu Elena duminica dupamaiaza in comuna Barzava.

Hoinarii spunea...

In primul rand multumim mult de apreciere si ne bucuram ca va facem pofta de munte. :)
E o mare satisfactie pentru noi cand stim ca macar un om in plus merge pe munte sau face sport inspirat din turele noastre.

Raspunsul este: nu, nu eram eu. :(
Dar data viitoare cand mai treceti pe aici, puteti sa dati un semn si poate bem o bere impreuna.
Bafta si la cat mai multe ture cu satisfactii si peisaje frumoase!
Elena