Social Icons

MTB, Hercules, bere si sishe

Data: 08.05.10-09.05.10
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Herculane
Poze: Aici
Filme: Aici
Track-uri:  Bike
                 running

Mardale ne-a invitat la Herculane cu prilejul HCO 2010. Noi nu cataram, dar e rost de chef si de intalnirea cu prietenii asa ca nu putem rata ocazia.

Plus ca in timp ce desenez traseul in Google Earth imi vine ideea: un maraton de MTB in zona Herculane. Dar unul asa cum mi l-as dori eu sa fie: de cel putin 2 etape. Cu catarari sufocante, cu push bike, cu coborari tehnice si distante lungi. Cu siguranta n-as strange la start 300 de participanti ca la alte maratoane, dar nici nu asta e ideea...

Asa ca incep sa intreb in stanga si-n dreapta despre trasee prin zona. Oricum eu nu am rabdarea si calitatile necesare penrtu partea organziatorica a unui maraton, dar cu siguranta pot "gandi" traseele. Asa ca la munca!

Vineri seara ajungem in Herculane si ne instalam la Popas Flora. Urmeaza o noapte "grea". Cine crede ca a termina maratoane montane e greu, il invit la campionatul de halbere si sishe. Va zice unul cu multa experienta ca dupa aceea maratonul il alergi ca recuperare.

Din motive bine intemeiate nu putem fi foarte matinali. Pe la 10.00 suntem totusi in Globu Rau (asa se cheama satul) si ne pregatim de plecare in tura.

Am furat din nou ideea de pe blog-ul lui Alin. Am desenat destul de mult prin Google Earth si mi-am facut temeinic temele. Sunt foarte increzator ca am luat absolut toate tepele posibile cu GPS-ul asa ca acuma ar trebui sa functioneze. Mai fac o ultima setare pe "unealta diavolului" si suntem gata de plecare.

Castigam primele puncte la incredere in GPS cand nimerim la metru un drum ascuns care urca catre creasta. Conform descrierii lui Alin urmeaza o portiune de push bike -ceea ce se si intampla.

Zilele trecute a fost un pui de cod galben de precipitatii asa ca acuma inotam printr-un noroi pana la gat. Care mai si aluneca. Trecem de portiunea de push bike si intram intr-o zona innierbata. Din cauza ploilor solul este moale asa ca inaintam greu.

La plecare erau 8 grade si temperatura nu ne prea imbia la pedalat. Dupa portiunea de push bike si cateva pedale pe viteza 1 suntem nevoiti sa ne dezbracam.

Pe un tapsan o babuta cu o turma de oi. De departe aud:
"Doamne! Voi nu sunteti normali! D'apai ati venit prin imala pan'aci?"

Iubesc modul cum stalcesc localnicii cuvintele. Suna incantator in ureche, chiar daca uneori nu inteleg tot ce spun.

Drumul urca foarte abrupt. Sunt extaziat. Asa trebuie sa fie urcarile. Clar o sa pun portiunea asta in traseul de maraton. Doar ca trebuie sa gasesc alta intrare in creasta - nu pot pune concurentii sa faca push bike de la start.

Dupa ce intram pe creasta drumul se contureaza mai bine si ramane la fel de abrupt. De data asta car monstrul de SLR dupa mine. Dar merita efortul. Am ce poza. Desi este innorat am in toate partile subiecte de poza.

Ne intalnim cu o alta turma cu ciobanii (si cainii ei). Ciobanul se ofera sa ne arate drumul - nu ca ar fi fost cazul, dar cred ca avea chef de vorba. Imi povesteste in acelasi grai ca si babuta despre "multe cele".

Incercam sa ne tinem tari pe urcare si foarte rar trebuie sa ne dam jos din sa. Incet, incet ne apropiem de Pietrele Elisovei.

Pe partea dreapta suntem strajuiti de culmea Muntilor Cernei care in zare sunt inca inzapeziti. Trecem paralel cu Arjana. Se vede bine Bogaltinul cu urcarea catre Poiana Matzii pe unde trece si traseul de la Hercules Maraton. Pe acolo o sa trecem si noi azi, dar mai pe seara.

Pe partea stanga in zare se vede Semenicul si o salba de sate asezate pe diferite paliere pe versantii muntilor. Anul asta de fiecare data cand o sa avem vreun week-end de relax, o sa venim aici, ne facem tabara undeva in zona si pornim la cartografiat pe MTB-uri. Superba zona.

Trecem de Pietrele Elisovei unde era un grup mare de copii - probabil localnici scosi de profu de geogra la munte.

Nu scapam de urcarea abrupta care continua pana in Poiana Mare. Aici ne oprim sa ne tragem un pic sufletul. Dupa o curba apare ... un ciclist! Mai sa fie! Calculez: in afara de Alin si Carol nu poate sa fie altcineva. Si Alin e jos in Herculane. Mai apare unnul. Si inca patru. Bai, da-ma naibii.

Sunt baietii de la Bike Attack din Resita care au urcat din Domasnea si vor sa traverseze pana in Herculane trecand si peste traseul de la Hercules. Facem schimb de informatii si pornim in directii opuse.


Elena face pana - un prilej bun pentru a moatai cateva minute - lipsa de somn din cursul saptamanii plus cheful de aseara si-au luat tributul si suntem amandoi destul de zombie.

Dupa o urcare de 1000m diferenta de nivel urmeaza si prima coborare. Nu e cine stie ce ca adrenalina in schimb ne oprim des pentru a face poze.

Trecem de zona numita Iarba Moale si incepem orientarea cu GPS-ul. Dupa o serie de vreo 5 ture in care era sa ne si omoare (tura de iarna din Retezat), acuma totul se leaga. Mergem ca ceasul pe ce am desenat de acasa si ne orientam perfect prin labirintul de drumuri forestiere. Buna scula!

Ajungem deasupra lacului de acumulare de la Rusca-Teregova. Vine si prima coborare mai tehnica: abrupta, cu noroi si cu zone cu bolovani. Perfect - incercam sa ne amintim din coborarile de anii trecuti. E greu la inceput, mai trebuie sa mai strangem km pentru partea tehnica.

Coborarea se termina chiar pe drumul care urca pe firul vaii la iesirea din Cornereva. Aici alimentam cu apa (am avut noroc sa fie tot timpul innorat si destul de racoare asa ca nu am avut nevoie de apa).

Conform GPS-ului drumul coteste brusc si iesim de pe asfalt incepand o noua urcare. Oboseala (de nesomn) incepe sa devina tot mai accentuata. GPS-ul ne dirijeaza din nou prin labirint. Am capatat o incredere tot mai mare in el. Tot ce am desenat de acasa bate cu ce e la fata locului asa ca acuma il urmez orbeste.

Acuma suntem intr-o zona care face legatura intre valea Belareca si valea Ramna. Aici ploiele torentiale au lasat rani adanci si noroioase. Facem sute de exercitii la urcat si dat jos de pe bicicleta pentru a ocoli noroaiele. Inaintam foarte incet.

Urmeaza coborarea spre Ramna si nu ascult de GPS si o iau pe drumul care e mai bun si mai clar. Ajungem in fata unui salas de unde oamenii ne trimit inapoi. Inca un punct pentru GPS...

Ajunsi in Ramna decidem sa renuntam la bucla pe valea Zbogotinului. Ar insemna inca 500m diferenta de niivel si posibil push bike asa ca taiem bucla respectiva si continuam pe asfalt mai departe.

Trecem printr-o serie de sate al caror nume nu vi-l pot spune decat daca ma uit pe harta. Toate apartin de gigantica comuna Cornereva (Cornereva este o localitate în judeţul Caraş-Severin, Banat, România. Cornereva este ca şi suprafaţă mai mare decât capitala Bucureşti, dat fiind faptul că este o comună de munte cu multe cătune şi case răsfirate. - asa zice Wikipedia. Eu stiu ca e cea mai mare comuna ca si suprafata din Romania).

Ajungem si in ultimul sat inainte de urcarea spre Poiana Matzii. Aici alimentam la magazinul satesc. Cumparam Cola originala (mai aveam varianta cu Adria, dar baiatul ne-a dat-o pe aia originala).

Continuam ciclul ciudateniilor de la romani: satele astea sunt stranii. Banuiesc ca traiesc toti din oierit. Nu am mai vazut asa case in alte zone: sunt de-a dreptul uriase. Si de prost gust dupa parerea mea, dar nu eu stau in ele. Par sa aiba undeva la 30, 40 de ani de cand sunt construite. Majoritatea au cate 2 etaje si probabil vreo 12 camere. Langa chestiile astea sunt vechile bordeie de piatra - dar si astea sunt mari. Si acuma partea ciudata: toti si-au tras termopane. De la ala cu bordeiul cu piatra nefinisata si lipita cu noroi pana la ala cu o suta de camere. Toti au dat in mania termopanelor. E mentalitatea aia pe care am intalnit-o si in sat la maica mea si pe care o urasc cel mai mult:

"Si-a facut vecinul casa cu 6 camere. Eu mi-s mandru - imi fac cu sapte. Vecinul nu se lasa mai prejos ca-l vorbeste satul si mai tranteste si el o camera."
"Fi atenta, tu! Si-a pus aia a lui Xulescu termopane, tu! Pac imi pun si eu ca doar nu pot sa fiu mai prejos decat nespalata aia pe care si-asa o vorbeste tot satul ca nu e la locul ei"

Nu conteaza ca bate vantul prin pereti si te poti pisa pe ele termopane; are vecinul, imi trag si eu.

De aici nu mai stiu nici eu, nici GPS-ul pe unde e drumul. Acasa am tras o linie dreapta pana in Poiana Matzii- nu se mai vedea nici un drum evident care sa urce pana acolo. Din nou avem noroc - niste localnici ne scot de pe drumul evident care cica duce la izvoarele Belarecai si de acolo gata si ne trimit pe altundeva.

Incepe push bike-ul. La inceput printr-o rapa cu o clisa de noroi prin care abia poti inainta. La capatul ei trebuie sa facem pauza si sa mancam. Paine, pateu si Cola. Ne mai revin puterile si continuam. Tot cu push bike. Pe masura ce inaintam panta devine asa de abrupta incat trebuie sa trecem din push bike la carry bike. Luam amandoi bicicletele in spate, punem capul in pamant si inaintam incet pe panta abrupta. N-am mai facut asta de la Iron Bike asa ca nu ma deranjeaza - ba chiar imi place.

Iesim direct in traseul de Hercules la inceputul potecii pe cracul Ciumerna. Am facut push bike si carry bike nu mai putin de 430m altitudine. E clar ca nu pot baga asa ceva la concurs sau altfel voi fi linsat.

De aici urmeaza numai coborare pe un traseu deja cunoscut de la tura de alergare. Ajungem si in Poiana Matzii.

Aici are loc confruntarea cu caii: erau doi in mijlocul potecii care nu vroiau sa se dea la o parte. De obicei ignor caii atunci cand nu le fac poze. Astia pareau nervosi si unul a inceput sa vorbeasca. Nu inteleg exact ce zice, dar bag de seama ca nu vrea sa ma lase sa trec. Cum inaintez, cum se intoarce si incepe sa vina amenintator catre mine.

Imi zic ca e nebun si dau sa trec. Da' el nu se lasa. Incep sa observ ca animalele astea sunt un pic mai mari decat cainii si un pic mai muschiuloase. Pe masura ce fac observatiile astea concluzionez ca ar fi mai intelept sa-l ocolesc. Nu se lasa nici bestia. Ma urmareste.

Ajung sa alerg cu bicicleta sub brat pe o rapa pe sub calul care a ramas triumfator in poteca.

Parere personala: eu cred ca era cu gagica dupa el si nu vroia sa dea prost in ochii ei.


Din Poiana Matzii urmeaza doar coborare pana in Bogaltin. A fost partea cea mai faina si mai tehnica a traseului. Aici mi-am reamintit ca atunci cand incepi sa derapezi, contrar instinctului, nu mai strangi de frana ca atunci clar te duci; dimpotriva - dai drumul la frana. Am destule ocazii sa experimentez miscarea.

Ajungem in Bogaltin. Planul initial era sa continuam tot pe traseul de la Hercules pana in Poiana Lunga si de acolo sa ne intoarcem in Globu Rau. Dar din cauza oboselii renuntam si la bucla aceasta si ne indreptam direct catre masina.

Asa a aratat tura :

Bike route 483788 - powered by Bikemap 

Profilul:


si harta:


Dupa o deparazitare sumara ne urcam in masina si ne indreptam spre cheful de la HCO.

Aici s-au terminat activitatile si se fac pregatiri de premiere si de party. Stam de vorba cu o multime de lume si se face timpul de mers la chef.

Suntem cam daramati amandoi asa ca biruim cu greu pana pe la 2.30 dimineata cand ne retragem la nani.

Duminica e zi de odihna. Asa ca dormim pe saturate. Asa de pe saturate, ca dimineata ma prinde prea odihnit numai pentru stat.

N-am timp sa enumar prietenii cu care ne-am intalnit in week-end si cu care am stat la taclale. O multime. Dimineata ne-o petrecem in compania lor. Pe la 11.00 ma hotarasc sa dau o tura de alergare pe traseul de la Hercules.

Elena ma duce cu masina pana la Vanturatoarea si ma va astepta pe partea cealalta in Bogaltin. Moralul mi-a revenit dupa ce am vazut rezultatele de la Eco Maraton. Nu a fost chiar asa de rau cum am crezut.

Odata cu moralul am inceput sa ma incarc cu "rautate". A venit si motivatia si ura de care am nevoie in urmatorul maraton. De data asta trebuie sa nu mai inventez nimic - doar sa alerg.

Sunt dubios de odihnit. Pornesc de la linia de start si ma incalzesc pana la inceputul urcarii. Trec Cerna si incep sa urc in alergare. Nu o sa mai fac nici un fel de experiment la Hercules. O sa merg pe mana Gianinei: betele in mana si 2 geluri in spate. Atat; fara bidoane cu apa si alte tampenii - de-aia se chinuie organizatorii sa faca puncte de alimentare, ca sa le foloseasca cineva.

Alerg cum ar fi trebuit sa alerg la Moeciu. Inca nu m-am invatat minte sa stau cuminte; inca ma iau dupa toti lunaticii care alearga ca dementii la start ca dupa aia sa-i gasesc cu pateul in mana pe prima panta. Asa ca la Hercules o sa imi pun ochelarii de cal si o sa alerg pe timp - nu o sa imi depasesc media de viteza nici daca raman ultimul concurent. O sa alerg numai dupa "parametrii" (chestia asta cu parametrii m-a distrat tot timpul).

Am cea mai buna zi de alergare din septembrie incoace: alerg integral pana la biserica din Dobraia. Nu am mers un pas - am alergat. Daca mergeam inaintam poate mai repede, dar stiu ca odata ce treci in regim de mers este foarte greu sa revi in alergare.

De la Dobraia incepe o portiune care mie nu imi prea place: e de viteza, ceea ce mie imi lipseste. Aici stiu ca o sa ma depasesca din nou concurentii - aici iara trebuie sa stau cuminte. Dupa parametrii, tata!

Dupa mult timp imi face efectiv placere sa alerg. E greu de descris in cuvinte senzatia de libertate pe care o am cand alerg. Azi ma simt bine.

Pana in Bogaltin nu se intampla nimic deosebit in afara de faptul ca la intrarea in sat pic ca o balega. Nu eram atent, picioarele mergeau singure si am cazut. A fost ciudat: vedeam cum cad cu incetinitorul si am avut suficient timp sa ma gandesc ca tot ce vreau e sa nu pic cu genunchiul in vreun bolovan si sa imi stric tot sezonul. M-am ales doar cu julituri si cu un deget intors pe care trebuie sa-l repar pana in week-end.

Ajung la biserica din Bogaltin dupa 1.59 ore de la plecare. O medie de 9.3. Sunt foarte multumit. Nu ma intereseaza daca e un timp castigator sau nu. Si sunt pregatit de urcarea spre poiana Matzii. Va vand un pont: nu urcarea asta e punctul cheie. Cheia maratonului e urcarea din Poiana Matzii pana pe Ciumerna. Acolo o sa trag ca la Iron Bike sau Marathon 7500. Acolo o sa trebuiasca sa las vaietele la o parte si sa muncesc.

Din Bogaltin mergem repede acasa sa pregatim bicicletele pentru concursurile din week-end.

Cum arata tura de alergat:

Running route 483814 - powered by Runmap 


si cu timpii intermediari si alte date statistice:
http://connect.garmin.com/activity/32758110

N-am zis nimic de HCO fiindca eu l-am vazut doar din perspectiva chefurilor si a discutiilor cu prietenii. Alea au fost la superlativ.

Urmeaza o serie de 4 week-end-uri consecutive: Iron Bike Oradea (Alex),Preluca (Elena), Hercules Marathon, Bekescsaba-Arad, Maratonul Medieval Medias.

Ce conteaza acuma e ca mi-a revenit motivatia, sunt odihnit si abia astept primul concurs din serie.
 ------------------------------

Latest news!
Ha!!!!! 28 de echipe inscrise deocamdata- printre care multe nume grele. O sa fie un concurs pe cinste IBO! Probabil e si de la efectul berii, dar abia astept sa iau startul si sa ii mancam Silviule!
------------------------------

5 comentarii:

Catalin spunea...

Nu ai facut o tura urata pana la urma. Auzi, vis-a-vis de ce spuneai, daca vrei sa pricepi mai mult grai banatean, iti recomand asta pt inceput :) http://www.banaterra.eu/romana/graiul_banatean

Faza jenanta care se intampla des aici, in Banat, e ca daca vine unul si vorbeste in grai banatean, e catalogat drept tzaran :(

Ar trebui a fim mandrii de graiul nos', spre exemplu aia din Ardeal, din Moldova etc. vorbesc cu accent, cu regionalism specifice si sunt mandrii de asta, nu isi pun problema ca pot fi catalogati tzarani.

Balan Silviu spunea...

Si eu de abia astept IBO-ul; Haida tati , pe ei!!!!!!!

Petrica spunea...

Am pus sub o butoarca o uiaga cu rachie anul trecut cand am trecut pe acolo. Daca stiam ca mergeti pe acolo iti ziceam unde am pus-o!

Mihai-Sorin Sirbu spunea...

Faina tura! Felicitari!
Bine ca ati pus un track ca zona e aventuroasa, cand ajung si eu pe acasa in tm vreau sa imi iau si bike-ul cu mine si mare nevoie am de niste track-uri si harti. Chiar asa: voi pe gps ce harta folositi? sau fara harta. Pe mine era gps-ului m-a prins in Germania iar aici se foloseste openMTBmap dar pentru romania e apa de ploaie. Succes in continuare!

iancu spunea...

Ne gandim si noi sa venim in Herculane in weekendul maratonului; cum e bucla mare de la maraton din punct de vedere biciclistic? Se preteaza? De facut per pedes nu suntem inca in stare :p