BMM 2010

Participanti: Elena, Alex
Data: 07.08.10-08.08.10
Locatie: Garana

Pe masa in stanga sunt biletele. Stau acolo si ma tachineaza. Nu mai am nervi, trebuie sa o tai. Departe. Departe de lucru, departe de agitatia asta, departe de oameni.

De obicei ma apuca chestia asta cam odata pe an. Doar ca in fiecare an a devenit mai acuta. Putini stiu ca dupa ce ne venise ideea cu Indonezia, m-am gandit sa aplicam si noi la o bursa de un an acolo. Nu m-am gandit o secunda ce ar reprezenta asta: adio servici, un an plecati la cuca macaii, o cu totul alta viata. Doua zile am incercat sa aplic; inscrierile pe 2010 s-au terminat.

Peste ani o sa stau sa ma intreb cum ar fi fost daca formularele erau inca valabile... Sau probabil o sa stau cuminte sa ma apuce nebunia de 2011 si atunci o sa schimbam macazul...

Revenind cu picioarele pe pamant si cu curu'n sa, ne pregatim de Banat Mountainbike Marathon editia a sasea. Concursul are loc duminica; sambata ne lipim ca de fiecare data in ultimele week-end-uri de cei de la AlternativeTM pentru o tura in Cheile Carasului.

Nutu e ultimul prieten pe care ni l-am facut. Super de treaba. Obositor de serviabil si de saritor. Impreuna cu el suntem dimineata in centru in Carasova la un mic dejun copios. In scurt timp ne intalnim cu restul trupei de la Alternative. Oamenii au venit sa catere. Elena se bucura ca poate sa mai schimbe monotonia alergat-bicicleta.

Inca inainte de a porni spre trasee, imi dau seama ca nu prea am chef de catarat. Imi gasesc repede coechipieri pentru o tura de bike (de fapt Gianina a venit cu ideea). O sa mergem din Carasova pana la Garana peste dealuri. Ni se alatura si Nutu.

Insotim toata trupa pana la baza primelor trasee si stam cu ei pana echipeaza si fac cateva lungimi. Dupa aceea iesim la sosea si pornim catre Garana. Gianina e cu harta. Din Carasova mergem spre Iabalcea, de aici catre Comarnic, cantonul Naves, cantonul Berzavita, vila Klauss, Valiug, Garana.

Traseul a fost frumos. Noroi doar atat cat sa nu zici ca ai fost la o tura de cursiera. Am mers bine toti trei. Furca Gianinei s-a blocat la un moment dat asa ca ea a avut parte de o sedinta intensa de vibromasaj.

Din pasul Prislop am inceput sa ma intalnesc cu participanti la concurs: Eghi, Mihai, CPNT-isti.

Pana a ajuns si Elena cu masina si acareturile, am stat la un pahar de vorba cu Maus si Vasi. Si Ioana si Ovidiu. Si inca o multime de prieteni. Si cum nu poti sa povestesti atat cu gatul uscat, a curs si berea. Hidratarea inainte de concurs e vitala.

Seara ne regrupam in curtea scolii din Brebu Nou. Aici este tabara de baza a organizatorilor. Cei de la Alternative au venit aici sa ii ajute pe cei de la BikeAttack asa ca ne lipim si noi de un loc de cort langa ei.

Lumea se pune la chefuit -pot sa ma si abtin uneori asa ca ma duc la culcare destul de devreme.

Concursul:
Pfffuuuu, mi-am luat-o!
Incepusem sa categorisesc maratoanele in: "maratoane de cicloturism" si "maratoane de MTB". Daca anul trecut traseul m-a plictisit si ma asteptam si acuma sa bantui pe niste dealuri fara noima intr-un veritabil "maraton de cicloturism", anul asta mi-am luat-o.

A fost pe fata un maraton de MTB in toata legea. Ba mai mult, si asta a fost si impresia generala a "greucenilor", a fost un maraton de MTB foarte greu.

Per total, da, le dau dreptate celor pe forumuri, a fost cel mai bine organizat maraton de MTB de pana acum (nu de anul acesta, de pana acum). Se vede experienta celor care se ocupa de el. In cinci editii precedente au reusit sa aduca organizarea aproape de perfectiune.

Surpriza a inceput cand la fata locului am platit 60RON in loc de 80RON cat era anuntat. Cronometraj cu cip-uri si...dupa stiinta mea, pentru prima data...start decalat! Multumesc BikeAttack si Ovidiu (fara cip-uri chestia asta ar fi cam dificila). Stiu ca de acum inainte asta va fi mersul, fie ca le place sau nu organizatorilor - e simplu si se cheama concurenta. Vrei sa vina oameni la tine la concurs, trebuie sa faci cel putin ce fac si ceilalti.

Marcajul a fost de-a dreptul uluitor. Si cei care au facut urcarea dinspre lac spre Semenic prin labirintul din padure stiu la ce ma refer.

Punctele de alimentare imbelsugate. Si acolo ma asteptau prietenii mei de la Alternative asa ca abia asteptam sa ajung in urmatorul.

Categoriile bine gandite. La maraton a fost facuta departajarea intre amatori si profesionisti. Multumesc :).

S-au dat vreo 60 de premii. Am avut papricas la final, un tricou simpatic pe care chiar o sa-l port. La final aveai clasamentul provizoriu instantaneu.

Si au mai fost multe alte mici detalii care au facut din BMM un concurs aproape perfect.

Pentru final am lasat traseul: aici, repet, mi-am luat-o. Ma asteptam la un galop de sanatate pe un traseu usor valonat. Am pedalat la final 7 ore si 20 de minute pe o distanta de aproape 90 de km si o diferenta de nivel de 2600m. A fost nu greu, ci foarte greu. Doi greuceni au comparat pe buna dreptate BMM cu tura lunga de la Geiger. Si da, sunte comparabile si ca distanta si ca dificultate.

Paradoxal, nu diferenta de nivel sau distanta au facut ca maratonul sa fie dificil. Terenul pe care s-a desfasurat. Cand nu eram pe suprafata inmuiata de ploi din padure, eram kilometrii buni pe tapsane de iarba pe single trail. In ambele cazuri se inainta foarte greu si trebuia sa faci eforturi considerabil mai mari decat daca ai fi fost pe o suprafata solida in aceleasi conditii de panta.

A fost cap-coada un traseu veritabil de MTB. 2 coborari lungi si "adevarate". Urcusuri sustinute (sincer eu am avut impresia ca tot maratonul asta am urcat in continuu - la un moment dat am crezut ca au inaltat organizatorii Semenicul la peste 2000m). Push bike atat cat trebuie. Portiuni de plat, mult single trail. Zone tehnice.

Si ca si la 3 Munti traseul a avut ceva natural, nu a fost nimic fortat in modul in care a fost gandit. Majoritatea participantilor au apreciat si frumusetea peisajelor prin care s-a desfasurat. Eu fiind de prin zona am fost impresionat de cum au reusit organizatorii sa gandeasca traseul.

Fara nici o urma de patriotism regional: nu pot sa gasesc nici un minus la acest maraton.

Nu e frumos sa faci clasamente, dar eu nu fac lucruri frumoase. Pe locul 1 ca atmosfera si frumusete a peisajului: 3 Munti. Pe locul 1 ca...suma de detalii puse intr-un tot unitar: BMM 2010.

Si acuma despre personajele principale ale blogului:

Al doilea concurs consecutiv la care am mers foarte bine. Din nou fara povesti dramatice. Fara vaicareli, ghinioane, calamitati, etc.

Mi-a fost greu, cam cel mai greu de la inceputul anului. Am plecat prea tare. Nu am avut aer de dimineata. Motorul a inceput sa se tureze dupa aceea. Primii 25km am avut respiratia aritmica si am stat cu pulsul probabil pe la 190. A fost si portiunea in care as fi avut nevoie de ajutorul MP3-ului. Si al catorva ani in minus. Si a mult mai mult antrenament.

Daca la Ciucas la final am avut un orgasm numai la gandul ca am dat tot ce am putut si orice as face nu pot mai mult, la MTB sunt constient ca pot (multtttttttt!!!!!) mai bine. Si anul viitor spre asta o sa ma indrept tot mai mult.

Asa ca deocamdata imi constientizez limitele.

Refac partial traseul pe care l-am parcurs cu Mardale, Diana si Marcu acuma 2 saptamani prin mijlocul viiturii.

Coborarea spre Golet imi iese perfect. Pentru prima data de cand am bicicleta asta, franele au avut de gand sa si functioneze. Spre disperarea Elenei sunt nemultumit din momentul din care am cumparat bicicleta si comentez intruna. De data asta bicicleta a functionat, dar oricum a fost prima si ultima data in care am fost cuminte si mi-am cumparat bicicleta de noua. Pentru urmatoarea, o sa revin la sursele mele si le las la altii placerea sa fie morali si verticali etic.

La finalul coborarii ma intalnesc cu echipa de supprt Mardale-Marcus care ma iau in primire si imi fac refill-ul. Multumesc baieti!

De aici incepe urcarea spre Semenic. Pe prima panta observ ca am pana."Prostia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat, asteptand de fiecare data rezultate diferite." - am preluat-o de la Goofy de pe forum si se potriveste de minune cu ce am facut eu.

Mi s-a parut mie ca n-ar fi chiar pana si ca decat sa o repar, mai bine bag niste aer si ii dau mai departe. Aici am gresit. M-am oprit in total de vreo 8 ori pana la final ca sa umflu roata. Si in tot acest timp, pe langa terenul neprietenos, mai trebuia sa inving si lipsa de aer pe roata din spate. Am calculat prost - am pierdut mult mai mult in termeni de energie si timp facand asta, decat daca m-as fi oprit si imi schimbam camera.

Pe langa opririle pentru umflat, trebuia sa ma tot opresc sa imi ridic saua, deoarece nu mai statea stransa si tot aluneca. Si cand imi era lumea mai draga pe catarare ma trezeam cu genunchii in gura. Dar macar de data asta au functionat franele si furca. Pis pe ea bicicleta...

Mi-a zis mie Bitza, dar am zis ca e carcotas: Ba, nu-ti lua Cube! Asa-i, nu va luati Cube! Asta e Opel-ul bicicletelor. Si asta zice unu' care si-a cumparat una nou nouta si destul de scumpa.

Dar problemele tehnice puteau fi surclasate daca nu eram eu prost asa ca nu o sa dau vina pe ele.

Pe urcare m-am pus in spatele lui Mircea si am ramas acolo o buna bucata. Imi convenea ritmul lui. El era la 60km si parea ca trage asa ca m-am tinut dupa el pana pe ceva pante mai abrupte cand l-am depasit si am ramas singur.

Faza asta cu singur m-a urmarit vreo 40km de cursa. Mai ales in padurile nesfarsite de sub Semenic. Aici mi-a lipsit mai mult decat oricand un partener, cineva care sa traga de mine. Cum nu aveam kilometraj sau alta metoda de cronometrare nu stiu cum am mers, dar am impresia ca pe portiunea respectiva eu stateam pe loc si se misca Pamantul sub mine.

Daca strangeai tare din dinti, maratonul era ciclabil in proportie de 99%. Si eu am strans foarte tare. Am tras de mine. Am consumat 4 geluri, 4 Albeni (mai, bune au fost!) si multe mere.

Asta cu merele a fost tare. Cum eram cam stors, creierul m-a trecut in regimul de survival. Si stand el acolo linistit in cap a inceput sa dea comenzi gastrice (e o intreaga terorie cum reactioneaza creierul si cum iti "dicteaza" ce sa mananci).

Asa ca mergeam eu singur cand a inceput:
- mere zemoase cu coaja subtire. Bunica mea uscand merele pe foi de ziar la sat. Plantatia de meri de langa Miercurea Sibiului pe care o vedem de fiecare data cand mergem la concursuri. Marul din gradina casei cu fructele lui gaunoase. Merele mici si acre de la Tarlungeni. Cand am ajuns in CP am apucat sa strig doar atata: "Mere!!!!!"
- peste. Peste afumat. Mama ce imi place asta! Ii simt mirosul de pe raftul de la Kaufland. Si uleiul ala cu condimente in care sta. Are oase moi asta de acuma. Mi-e o pofta! Deja imi fac adevarate scenarii: parca n-ar fi bun pestele acuma, ca n-am apa. Dar cu o paine din aia proaspata cu coaja groasa si niste ardei iute...Si niste apa minerala rece.
- Albeni. cand le-am vazut am luat instantaneu doua. Brusc aia ii trebuia creierului. Na ma, daca vrei Albeni, ia. Prima nu am apucat sa o mestec. A doua doar partial. A treia (consecutiv) a fost un adevarat deliciu gastronomic.

Greu concurs. M-a stors. Foarte rar ma apropii de zona rosie ca si incadrare in timpul limita. Dar am tras bine si cu siguranta o sa ma antrenez mai mult anul ce vine.

La final am fost pe locul 9 la categoria mea. Si din nou sunt mandru si multumit de ce am realizat.

Elena...Noi formam un tot, e o balanta tot timpul: cand eu merg bine, ea are probleme. De data asta dupa o ora de traseu a lasat-o schimbatorul fata si a trebuit sa abandoneze.

Vreau sa multumesc celor care au trecut pe langa ea, s-au oprit sa intrebe:
"Te descurci?"
"Nu!!!"
"Nasol!"
si plecau mai departe. Daca pe cei de pe primele locuri ii inteleg - pana la urma este concurs si oamenii aceia bat o tara ca sa aiba posibilitatea sa dovedeasca ce pot, nu inteleg loazele de pe locuri 50 si de mii care si-asa se miscau ca hoiturile la taiere si ar fi putut da o mana de ajutor.

Sa va fut. Si sa crape bicicleta sub voi...

Multumesc Ema ca ai ajutat-o cu schimbatorul si asa a reusit sa ajunga (destul de incantata de portiunea de coborare) la final.

Gata si cu BMM 2010. Bravo Alex (daca eu n-am o parere buna de mine, atunci cine sa aiba?!). Hai ca mai e doar Geiger-ul si dupa aia vom fi departe, tare departe...

Inca odata felicitari echipei BikeAttack. Ireprosabil.

Biletele sunt tot aici. Oare cum ar fi fost daca form-ul ala de aplicare era inca activ? Interesant e ca probabil nu o sa aflu niciodata...