Fain

Data: 26.02.11-27.02.11
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Semenic
Poze: aici

Asta a fost un week-end bun. De la inceput pana la sfarsit.

A fost randul lui Alin sa aleaga destinatia. Personal as fi vrut sa mergem la un ski de tura in Cindrel, dar Alin si alti factori externi ne determina sa mergem impreuna cu ei la Semenic.

Alin ii pe ultima suta de metri cu antrenamentele la ski-ul de tura pentru concursul de pe Postavaru asa ca o sa avem tabara de baza la pensiunea Cusma din Valiug, care se afla la baza noii partii de ski care coboara de sus din Semenic.

Chiar a fost un week-fain :). Cum nu prea am ce povesti, blog-ul o sa fie o insiruire de nume de prieteni pe care i-am intalnit acolo sus. M-am simtit acasa pe Semenic - ii stiam aproape pe toti cei care erau in statiune, schimbam cate o vorba cu fiecare, aflam noutati.

In Resita e mai putina zapada decat in Timisoara. Stratul creste pe masura ce ne apropiem de Valiug si ajunge sa fie la limita acceptabilului.

Pentru inceput il recuperez pe Ilie de la baza partiei. E bine sa fii prieten cu Ilie :). Ne paseaza ski pass-urile, o iau pe Elena si urcam cu masina pana in statiune.

Scapat de obsesia ca trebuia sa platesc ca sa skiez, ma pot axa pe ce stiu mai bine: sa skiez la norma si sa strang cat mai multe coborari.

Sus pe platou vremea e superba: un soare generos incalzeste toata statiunea. Atmosfera e de sarbatoare. E frumos aici cand e plin de lume si vremea e insorita.

Elena o sa isi satisfaca dorinta de week-end-ul trecut: se va da cu placa. Vrea sa vada cum e si sportul acesta, asa ca isi inchiriaza un snowboard si ne indreptam catre partie.

Am aparatul pregatit - nu pot rata sansa sa rad de Elena. Doar ca Panda nu imi prea da ocazia. Dupa picajele inerente de inceput incepe sa lege ceva (apropo, la snowboard cum se cheama cristianele? si cum se zice - daca datul pe ski-uri se cheama skiat, cum se cheama datul cu placa ?)

Elena e foarte multumita de evolutia ei. Cazatura cu cazatura reuseste sa parcurga tot mai multi metri intre doua picaje. Cum eu habar n-am ce sa-i zic, ma uit uimit cum se da tot mai bine.

Nici ea nu cred ca stie exact ce face, dar probabil ca sinapsele construite la ski o ajuta si la sportul asta.

Pentru inceput, la o coborare de a ei, eu fac cate doua coborari, dar asta avea sa se schimbe destul de repede,a sa ca pe finalul zilei coboram impreuna.

Pe partie ne intalnim pentru inceput cu Laci si Andreea.

Partia arata bine la inceputul zilei, tinand cont cata zapada (adica putina) este aici. S-au straduit si au nivelat-o cu ratrack-ul. Spre sfarsitul zilei insa partia arata ca dupa bombardament si doar faptul ca eu am ski-urile distruse si Elena se dadea cu echipament inchiriat a facut sa nu ne enervam.

Rand pe rand au aparut pe partie si o parte din membrii clubului nostru: Mircea, Raluca, Andrei si Victor.

Tot de pe partie l-am pescuit si pe colegul meu Cosmin.

Urcarile le faceam impreuna cu Elena: asa nu a trebuit sa mai sufere calvarul invatatului sa te dai cu placa pe teleski. Ziua a trecut repede si placut.

Din negura cetii pe final de zi de ski apare si Alin care a baleiat partia din Valiug pe ski-uri de tura.

Inainte de coborarea spre Valiug facem un photo casting cu noua snowboard-ita.

Seara ne gaseste la pensiune unde stam la o ciorba fierbinte, dupa care ne retragem la muzica si caldura (asa-i Gianina?).

A doua zi vremea tine in continuare cu noi. Azi nu mai putem schia gratis asa ca o sa mergem si noi pe partia din Valiug pe ski-uri de tura.

Partia porneste de la Casa Baraj si trebuie sa zic ca e o surpriza placuta. Are 5.44 km. Carcotasii o sa zica ca e ingusta si ca nu e deservita de nici un cablu. OK, dar macar exista o partie care nu se termina inainte sa inceapa si oamenii se straduie sa o intretina.

De la baza partiei exista din jumatate in jumatate de ora un microbuz care te duce inapoi pe Semenic. Se lucreaza la largirea partiei si este in plan un telescaun care sa o deserveasca.

Azi suntem in formatie de 4 si urcam linistit pe partie. Aici ne intalnim cu George si Sergiu de la BikeAttack. Ne mai intalnim si cu alti cunoscuti, dar memoria mea e limitata si nu mai retin numele...

Dupa o ora si jumatate ajungem sus la releu. De aici mergem sa ne cinstim la cabana Andra - vremea e mult prea frumoasa pentru a nu profita de un moment de respiro.

Ma intalnesc si cu Catalin de la BikeAttack ca sa discutam despre eventualul maraton din Tarcu. Mirosind de departe hameiul apar de pe partie Pantani, Luci si Calin.

Poster o fac pe asta!

Cobor inapoi in Valiug (daca bagi viteza, partia e mai mult decat faina). Cred ca mi s-a urcat berea la cap. Dau drumul la ceas si intru in "modul de lucru". Fac 1.04 ore pana sus la releu, un timp destul de bun care insa ma scoate complet din functiune.

Am terminat cu perioada de aero training si am intrat in perioada in care trebuie "sa trag". Uitasem deja ce "simpatic" e cand orizontul incepe sa se ingusteze, simti presiunea aceea neplacuta in tample, incepi sa auzi cu un fel de ecou si timpul incepe sa se miste a naibii de greu.

Si nu, nu e vorba de ciuperci de data asta. Am scos sufletul din mine pana sus. Aici ma intalnesc cu Alin care deja planuieste o noua urcare. Sunt pe rosu asa ca ii zic ca eu o sa merg la relanti.

Coborarea o fac cat pot de repede, pe urcarea ce urmeaza in schimb nu mai am nici un fel de vlaga asa ca cedez la kilometrul 2.5 (si pana aici ajunsesem sa numar efectiv metrii, dar am zis ca nu ma opresc nici daca ajung sa merg pe burta ca pinguinul).

Buna zi! Care se termina la Casa Baraj la o ciorba fierbinte de fasole in compania unei multimi de prieteni (a mai fost si Cristi Laza si Petrica si fratele lui Calin si multi-multi altii).

In timp ce urcam faceam deja planuri cu Alin sa revenim aici cum se topeste zapada si se usuca un pic - e un loc perfect de joaca pentru trail running si pentru MTB.

Gata, dar de data asta regret ca se termina week-end-ul. A fost ... fain!

Urmeaza un week-end mai "wild". Nu stim inca unde, iar voi o sa aflati asta abia din urmatorul blog. Hai, la ski acuma!