Almaj

Data: 10.09.11-11.09.11
Participanti: Elena, Alex, Mircea, Felix
Locatie: Almaj
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/ 
Track-uri: bike: http://www.bikemap.net/user/Hoinarii/routes

O saptamana plina. Luni ma duc la medic. Eu traiesc undeva in  Evul Mediu si relatia mea cu doctorii este una similara cu a inchizitorul fata de vrajitori. Dar uneori nu am ce face si trebuie sa apelez la ei.

Vreau antibioticele salvatoare care sa omoare orice dracovenie am in gat. Cum fara reteta nu primesc amoxicilina trebuie sa ma duc la cabinet. Acolo a fost o faza tare. Dupa consult, tanti se apuca sa imi scrie o reteta.

Mucalit eu ii zic ca in week-end vreau sa alerg. O adevarata dezamagire i se citeste pe fata si imi zice spasita:
"Atunci imi pare rau, chiar imi pare rau, dar n-am ce face si trebuie sa iti dau antibiotice"
Asa si?  Ca doar de-aia am venit... Si cu voce tare:
"Pai care e varianta ?"
"Avem medicamente alternative " imi zice cu vadita speranta.

Daca aud cumva cuvintele "naturist" sau "homeopatie" clachez. Cu toata forta incerc sa ma controlez, dar totusi cred ca aproape am urlat:

"Vreau antibiotice!!!"

Nu vreau sa intru in armonie cu bacteria, nu vreau s-o inteleg, s-o compatimesc. Vreau s-o omor!!! Si inca nu asa  - vreau s-o chinui asa cum m-a chinuit ea pe mine la Ciucas. Asa ca nu vreau sa sug nu stiu ce radacina sau sa beau pipi de rechin diluat intr-un ocean intreg. Vreau antibioticele alea care o s-o rada de pe fata pamnantului. Pe ea si toata specia ei.

Miecuri scap de bacterie. Scap si de apatie si lancezeala si ma trezesc la viata. La mine lucrurile sunt foarte simple, eu n-am probleme existentiale majore niciodata. Apreciez incurajarile de dupa Ciucas si va  multumesc.

Dar eu n-am fost deprimat si nu mi-am pus nici macar o secunda problema sa renunt. Sau ca am gresit eu cu ceva. Am luat-o ca pe un fapt deja implinit. Mi-a trebuit neaparat un vinovat pentru esec si ala nu puteam fii eu. L-am gasit in bacterie - am omorat-o asa ca am inchis capitolul respectiv.

Tot spatamana aceasta a fost ziua mamei mele. La multi ani mama! Si multumesc.

Undeva pe vineri dupa un maraton tehnologic si telefonic am pus mana si pe biletele de avion. Acuma e deja stabilit. In 22 octombrie Hoinarii isi vor lua zborul spre o noua aventura. Destinatia Cambodgia si Laos.

Week-end-ul acesta nu avem concursuri. Este un week-end de pauza. Pauza de concursuri. Asa ca in inocenta mea fac urmatoare invitatie:

Duminica vom merge (Elena cu mine) la tura anuala de bike din Muntii Almajului. Oricine doreste sa vina este binevenit.

Traseul va fi o combinatie intre
http://www.bikemap.net/route/761333 - descrierea turei este aici: http://hoinarii.blogspot.com/2010/11/almaj.html
si
http://www.bikemap.net/route/654995 - descrierea turei este aici: http://hoinarii.blogspot.com/2010/08/titless.html

Plecarea va fi din Sasca Montana (putem sa ne intalnim si acolo - plecarea in tura va fi la ora 8.00) pe ruta:
Sasca Montana -> Stipanari-> Carbunari->Moldovita->Moldova Noua->Padina Matei->Garnic->Sichevita-> Brestelnic->Ravensca->Barz->Sasca Romana (pe ruta http://www.bikemap.net/route/654995) ->Sasca Romana->Sasca Montana

- Traseul este exclusiv pe drumuri forestiere cu mici portiuni de asfalt.
- Nu exista portiuni de push bike sau carry bike (asta tine totusi de conditia fizica a fiecaruia).
- Traseul nu are portiuni tehnice.

Lungime traseu: ~135km
Diferenta de nivel cumulata: ~3000m
Durata medie estimata: 12-13ore

- Plecarea din Timisoara - duminica ora 5.30 din parcarea de la Kaufland Circumvalatiunii

Necesar:
- vremea se anunta perfecta - poate un pic prea cald : http://www.meteoblue.com/en_US/weather/forecast/week/resita_ro_28176. Nu luati surplus de haine - dar o foita de vant/ploaie este necesara
- echipament: bicicleta, casca, trusa cu minim necesar (camera de rezerva, petece, pompa)
- traseul trece prin numeroase sate asa ca nu va luati prea multa mancare.
- o minima pregatire fizica + ceva ture anterioare de MTB care sa se fii intins pana spre 8 ore sunt necesare
- este posibil (si foarte probabil) sa ne ratacim, asa ca un psihic bun este obligatoriu :)
- este posibil (si foarte probabil) sa ne prinda noaptea, asa ca un psihic bun este obligatoriu :)
Pentru alte detalii ma puteti contacta pe hoinarii@gmail.com
0721367430

Deloc surprinzator la tura se anunta Mircea. Deloc surprinzator se anunta numai Mircea. Asta ma intristeaza. Si nu, problema nu e in ograda mea ca vreau sa organizez ture de 135 de km cu diferente de nivel mari. Nu eu trebuie sa schimb macazul si sa organizez ture de pana in 50 km daca s-ar putea numai in coborare si cu 100 de pauze.

Ma rog... Sunt trist, pentru ca atunci cand o sa apara cei care o sa poata participa la asa ture (fiindca e doar o chestiune de timp pana cand o sa se intample asta) eu nu o sa mai pot sa tin pasul cu ei...

Dar pana atunci week-end-ul acesta ne strangem totusi 4: pe langa Mircea vine si Felix.

Suntem neobisnuit de punctuali si la 8.29 suntem gata de plecare din Sasca. Precauti stabilim sa facem partea de Cheile Nerei la inceput deoarece aceasta reprezinta necunoscuta turei si nu vrem sa ajungem aici pe noapte.

Suntem o echipa omogena asa ca pornim hotarati. Primul obstacol l-a reprezentat insasi Nera, pe care am traversat-o printr-un vad. Apa e mica acuma la sfarsit de toamna asa ca traversarea a fost mai mult de efect si de racorirea de dimineata. Mircea a incercat chiar sa treaca Nera pe bicicleta si a biruit pana dincolo de jumatate.

Pe Felix nu l-am mai intalnit de mult timp. Din pacate avea sa aiba niste probleme stomacale cativa kilometrii mai incolo asa ca a decis sa se retraga lasandu-ne in formatie de 3.

Elena isi cara "crucea". Tura asta n-a fost aleasa chiar la intamplare :). Mai ales distanta. Din anumite motive era musai sa stam cat mai multe ore cocotati in sa. Undeva pe la 12-13 ore ar fi fost ideal.

Dupa traversarea Nerei ajungem in zona de tunele. Baietii n-au mai fost pe aici si se bucura ca niste copii mici. Incearca sa mearga cat mai mult pe biciclete. Zona este totusi de push bike de cand traversezi Nera si pana la Podul Bei. O plimbare mai mult decat agreabila printr-o zona pitoreasca. In 20-30 de minute de plimbare ajungi la Podul Bei si de acolo urmatorii cati km nu te mai dai jos din sa.

Viteza de inaintare este mica - dar nu este motiv de ingrijorare deocamdata.

Baietii chiar s-au incapatant sa nu se dea jos si a fost o placere sa-i vezi cum se ambitioneaza sa stea in sa. Numai asa poti progresa - daca incerci o data, de doua ori, de o mie de ori. Pana reusesti.

Gata. De aici o luam catre cantonul Damian, dar cotim la stanga la prima bigurcatie. Tot aici un nene ne-a cerut 5 RON pentru vizitarea rezerevatiei. Nu comentez - mi se pare civilizat sa platesti pentru a vizita un parc/rezervatie. Mi se pare civilizat ca banii respectivi sa fie utilizati pentru intretinerea si curatarea acestei zone. Tot ce pot sa sper e ca eu nu sunt un inocent incurabil.

De aici am sarit pe cai si am dat bice in sus pe firul Nerei. Zona imi place foarte mult. Am tot zis asta si asa e. Este un potential urias de cicloturism in zona. Si acesta ar trebui exploatat la maxim. Partea "vandabila" din Nera este doar coaja sub care se acunde o adevarata comoara de trasee. Asta ca sa nu mai vorbesc de muntii Almajului care reprezinta o "terra incognito" pentru marea majoritate si in care exista un labirint de drumuri care creeaza mii de posibilitati pentru cicloturistii pasionati.

Cam pe aici Felizx a dat la rate dupa care ne-a parasit. Toamna incepe sa isi  scoata timid nasul. Nu o asteptam cu drag nici pe ea nici pe sora ei mai mare iarna.

Mircea arata camerei niste miscari de trial.

Elena isi pregateste curul pentru un concurs mult mai dur. Si fraza trebuie interpretata ad literam. Nu e usor sa stai ore in sir in sa pe teren accidentat. Indiferent de antrenament, la un moment dat ajungi sa pedalezi in picioare  si numai gandul de a te aseza din nou pe sa te inspaimanta. Dar a fost inca unul din motivele pentru care week-end-ul acesta trebuie sa stam cat mai multe ore pe bicicleta. Pentru ce avea sa urmeze.

In astepatrea lui Mircea ne-am facut autoportretul.

Banuim ca este un adapost de vanatoare. Acuma suntem pe un drum forestier pe care de cate ori am fost nu am intalnit pe nimeni. Banuiesc ca a fost dezafectat sau nu mai este in intretinere de ceva timp asa ca acuma o fi folosit de vanatori.

Poza asta este facuta mult mai incolo, in Ravensca. Pana atunci s-au intamplat destul de multe evenimente.

Pentru inceput trebuie spus ca mi-am incalcat principiile de aventurier si pentru prima data am desenat un traseu meticulos de acasa. GPS-ul ala nu e chiar unealta diavolului si daca ai timp sa te cobori la nivelul lui se poate stabili si o punte de comunicatie.

Elena imi tot zice ca traseul pe care l-am desenat ne va duce pe unde am fost anul trecut adica pe la mama dracului.

In teren, cand eram pe drumul ala romantic cu frunze pe el, track-ul imi zice sa o iau la stanga. Spre nicaieri - ca nu era nici urma de poteca. In bunul meu stil, aleg sa ignor GPS-ul, oftez si ii zic lui Mircea ca vom merge sa vedem unde duce drumul asta. Ca e prea bun sa nu duca undeva.

De acasa asta poate parea o imbecilitate. O fii. Ideea e ca urmand drumul ala (care nu apare pe nici o harta) am ajuns sa facem pana la urmna jonctiunea cu traseul de pe GPS si astfel am realizat pentru prima data inconjurul cheilor Nerei PE bicicleta. Toate incercarile anterioare s-au soldat cu push bike si plimbari cu injuraturi printr-o vegetaie similara cu jungla  amazoniana.

Concluzii:
 -acuma avem un track valid pentru un traseu de bicicleta care va duce de la Podul Bei la Barz (adica starbate Cheile) pe un traseu perfect ciclabil. Chestia asta nu o aveam daca ascultam de harti sau de GPS.
- e bine sa-ti asculti instinctul. Eu asa am biruit pana la 32 de ani. De obicei se lasa cu bloguri savuroase, dar prefer sa iau deciziile in functie de altceva decat ratiunea, GPS-ul, hartile si alte chestii palpabile...

Pe coborare la un moment dat nu mai apare Elena. Iara chestia cu instinctul. In ture merg inainte si o astept. Uneori si 10 minute. Ea isi are ritmul ei si eu nu o mai bazai de multi ani. Acuma dupa nici un minut am stiut ca s-a intamplat ceva si am luat-o la deal. Nu am mai facut din astea. Instinctul. Facuse snake bite. Ii schimbam camera si pornim mai departe.

Pe noua ruta descoperita am ajuns pana in Barz. Partea de aventura a turei a luat sfarsit de aici. Mai departe suntem pe teren cunoscut asa ca acuma urmeaza doar sa colectam cat mai multi kilometrii si poze. 14km de urcare din Barz pana in Ravensca. Mircea o ia in fata - e plin de energie si merge mai bine ca noi.

E caldura mare. Ne oprim sa umplem bidoanele care se golesc cat ai clipi. Ajungem in Ravensca - asta-i satul care imi  place cel mai mult din zona Almajului. Pentru prima data gasim deschis magazinul satesc - aici au un orar mai special: e deschis doar dimineata si seara. De la magazinul satesc iau niste turta dulce si rahat. Jumatate din cantitate mi s-a parut cea mai buna mancare de pe Pamanat. Iar plecasem in tura cu palma in cur si fara nimic la mine. Cealalta jumatate nu mi s-a mai parut asa de grozava - mi se mai potolise foamea.

Acuma revenind la poza de deasupra ce pot sa mai comentez?! Elena a baut toate berile alea - asta trebuie sa retineti. Eu si doi cehi numai i-am tinut isonul.

Mircea a profitat de pauza noastra de hidratare pentru a trage un pui de somn la umbra.  A avut o noapte scurta care isi cere tributul acuma sub soarele necrutator al amiezii.

Eu si o harta. Imagine de enciclopedie. Din doua gatlejuri de bere am "dres" traseul. Nu o sa mai coboram in Sichevita pentru ca apoi sa urcam inapoi in Garnic.

De la tanti de la magazin aflam ca drumul dintre Ravensca si Garnic marcat de catre cehi poate fi parcurs de carute si jeep-uri. Deci clar si de biciclete.

Concluzie:
- hartile si Google Earth-ul nu iti arata toate rutele posibile. Nu iti "vorbesc". Dar ciobanii, taranii de la camp, babele de pe banca din fata casei sau tanti de la magazin - ei toti vorbesc. Si pe langa ca e o placere sa ii asculti, afli o multime de lucruri utile.

Asa ca am descoperit a doua ruta noua pe ziua respectiva.

Dovada de necontestat ca berile de mai sus erau ale Elenei. Dupa cum se vede si din poza, eu nu functionez decat pe apa. Cu izotonice. Cu hamei. Ooops!

Tu! Drepti! Acuma! Iara ai chefuit toata noaptea? Ce?! Minti?!  N-ai putut sa dormi din cauza galagiei?! Ce dracu' faceti acuma in camine ma?! Va rugati toata ziua? Ce galagie, ma?! Nu erai tu suficient de obosit ca sa dormi si acuma lenevesti in front? Halal tineret... Si nici n-a baut bere.

Nou ruta (va reamintesc ca e vorba de traseul de legatura dintre Ravensca si Garnic, marcat integrat cu dunga rosie -chiar daca orizontala :) ) este una dintre cele mai pitoresti rute din Almaj. La paraul ala ce se vede in zare ii zice Dunare.

Poza de bifurcatie. In sensul ca majoritatea pozelor le faci cu ocazia momentului in care te opresti din diverse motive: te pisi, te caci, cauti drumul, esti rupt de oboseala sau mai stiu eu ce. Rar te opresti deoarece esti super impresionat de pesiaj. O tot amani si zici ca o sa faci poza mai incolo. Aici cautam drumul.

Poza e facuta dupa al doilea snake bite a Elenei. Aici a fost instinnct  plus noroc chior. Elena coboara foarte bine. Dupa vreo 30 de secunde vazand ca nu vine am plecat la deal dupa ea lasand-ul pe depravatul de Mircea sa doarma.

Mult mai sus am gasit-o cu roata dezumflata. Datele problemei:
- Elena si-a pierdut toata trusa (unde avea petecele printre altele).
- petecele mele nu prea pot sa rezolve cele 2 gauri de snake bite.

Dupa o incercare nereusita de vulcanizare Elena pleaca la vale cu bicicleta mea si eu plec tot la vale cu bicicleta Elenei in spate.

Norocul a fost sub forma lui Mircea care mai avea o camera de rezerva asa ca am putut sa repunem bicicleta Elenei pe drum.

Concluzii:
- unii ar zice ca e intelept sa iei doua camere de schimb la o tura asa de lunga. Sa verifici daca ai petece suficiente si de diferite dimensiuni si daca lipiciul inca nu s-a intarit.
- eu am concluzionat ca Elena a avut ghinion ca si-a pierdut trusa. Si am avut noroc ca Mircea era cu noi. Lucrurile incheiate dupa logica mea, am plecat mai departe.

De fapt si eu verific si fac calcule si ma pregatesc inainte de ture, dar ce vroiam sa zic cu rationamentul de mai sus e ca: "Daca e sa ai ghinion, si-n pizda dai de-un cui - si ala ruginit".

La finalul turei Elena a facut a treia pana - din senin...

Asa ca nu mai sta cu ochii beliti pe site-urile meteo, nu te mai lamenta atata la ce ti se poate intampla - hai iesi din cusca.

Aici suntem deja in Garnic - rupti in gura de sete pe o canicula total atipica pentru ce stiau batranii ca inseamna septembrie.

Pensiunea asta era aici si anul trecut. Altele insa au aparut recent. Lumea nu sta in loc fiindca vreau Hoinarii sa-i faca poza. Nu mai reprezentam niste ciudatenii pentru sateni - banuiesc ca peste vara trec destul de multi ciclisti pe aici. Chiar daca ei sunt cehi.

Cu mult inainte de Garnic am mai modificat odata tura.Nu o sa mai coboram pana in Moldova Noua pentru a urca pe urma in Moldovitra si o sa mergem direct in Moldovita pe un drum cunoscut din anii tecuti.

Folosim orice motiv pentru a ne mai odihni putin. Aici mancam praf cu aroma de mure.

Pe la apus ajungem in Moldovita. Aici ne aruncam la propriu in magazinul satesc si luam Cola. Elena o condimenteaza cu niste pufuleti. Poza asta  are ceva :). Super tare: asa mama da-o incolo de tiganca! Nu-i da din pufuletii tai!

Mircea s-a bucurat si el de pauza din Moldovita si a trecut la umplut rezervorul.

Drumul Moldovita Carbunari l-am facut repede. Tot timpul mi-a placut ruta aceasta. Iar in lumina apusului arata si mai bine decat de obicei.

Ultimii kilometrii inainte de Carbunari de unde urma sa coboram pana la masina pe asfalt.

Daca vesnicia s-a nascut la sat , atunci ce e cu cimitirul asta. Cine a ucis-o?

Carbunari - de aici am coborat dealul lui Vasile si am ajuns pe lumina la masina. Astfel am spulberat cele 2 ipoteze pesimiste din invitatia lansata: nu am ajuns nici pe noapte, nici nu ne-am ratacit.

A fost o tura superba - una din putinele ture "de placere" de anul acesta. Almajul ne-a primit inca odata cu caldura. Hai, ne vedem la anu'. Sau cine stie poate mult mai curand decat aveam sa ne imaginam :).

Tehnic, tura a aratat asa:

Bike route 1250138 - powered by Bikemap